Decizia nr. 324/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în Dosarul nr. 1.916/2000 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal se prezintă părțile Marin Florea și Monica Florea. Lipsește autorul excepției, Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Marin Florea solicita respingerea excepției ca fiind inadmisibila, neavând legătură cu obiectul procesului din fața instanței de fond și nici cu art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Un alt motiv de inadmisibilitate se apreciază ca fiind Decizia Curții Constituționale nr. 99/1995 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 . În sprijinul acestor sustineri se depun și concluzii scrise.

Aceleași concluzii, atât orale cat și scrise, sunt susținute de Monica Florea.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta constanta a Curții Constituționale în ceea ce privește dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.916/2000, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 4 teza finala din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București într-un litigiu având ca obiect obligarea acestei societăți la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare privind un apartament.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicată, care stabilesc modul de calcul al prețului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidența legii, sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituție, raportate la cele ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea ca modalitatea indexării prețului "nu are o justificare obiectivă și rațională", legiuitorul sustragand de la indexare "perioada de la 8 februarie 1990, data intrării în vigoare a

Decretului-lege nr. 61/1990 , și până la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe țara potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 133/1991 , precum și perioada de la 8 martie 1992 până la 29 iulie 1992".

Judecătoria Mangalia, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 41 din Constituție prevede expres ca limitele și conținutul dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar prevederile art. 1 alin. 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale îngăduie statelor sa reglementeze folosință bunurilor prin lege. Prevederile criticate sunt considerate ca instituind o limita a dreptului de proprietate, conformă cu prevederile art. 41 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, prevederile criticate nefiind contrare dispozițiilor art. 41 din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește modalitatea concretă de stabilire a prețului de vânzare a locuințelor, se apreciază ca este o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziții care au următorul cuprins: "Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 ."

Textul constituțional invocat de autorul excepției este cel al art. 41 al cărui conținut este următorul: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

De asemenea, se invoca încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi cu următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției privesc modalitatea de stabilire și, implicit, cuantumul prețului de vânzare, considerându-se ca acesta nu respecta cerințele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, respingând excepțiile invocate. În motivarea soluțiilor s-a reținut ca prin aceste dispoziții se instituie o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaș de a cumpara locuinta, limitare conformă dispozițiilor art. 41 din Constituție și care da expresie totodată exigențelor cuprinse la art. 134 alin. (2) lit. f) și la art. 43 alin. (1) din Constituție cu privire la obligația statului de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții și de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Curtea a mai constatat ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

reprezintă o norma de justiție socială, întrucât dau posibilitatea chiriașilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cat și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza. Faptul ca, în acest caz, autorul excepției nu critica obligativitatea înstrăinării locuințelor, ci prețul de vânzare al acestora, nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind o problemă de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles sa stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să-și poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor, în cazul unui preț ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu. De aceea nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din București în Dosarul nr. 1.916/2000 al Judecătoriei Mangalia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2001.