Decizia nr. 343/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/1972 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII
Are ca temei 2
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
- Decizia nr. 40/2001 6 februarie 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/1972 (Codul …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
- Codul muncii și în special a dispozițiilor art. 134 alin. (1) din aceasta, excepție ridicată de Societatea Comercială "SELCA" - S.A. Pitesti în Dosarul nr. 2.943/2002 al Curții de Apel Pitesti - Secția civilă.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând ca art. 134 alin. (1) din Codul muncii instituie o garanție în favoarea angajatului al cărui contract de muncă va fi desfăcut, obligandu-l pe angajator sa motiveze în scris decizia de desfacere a acestui contract. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a Codului muncii, în ansamblul sau, Ministerul Public o considera neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2002 Curtea de Apel Pitesti - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
- Codul muncii, în ansamblu, precum și a dispozițiilor art. 134 alin. (1) din acest cod, excepție ridicată de Societatea Comercială "SELCA" - S.A. Pitesti în Dosarul nr. 2.943/2002 al acelei instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca " Legea nr. 10/1972
și, în special, art. 134 alin. (1) încalcă dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție, în măsura în care se referă la societățile comerciale cu capital privat", întrucât legea a fost elaborata pentru reglementarea raporturilor de muncă din cadrul fostelor unități socialiste de stat, la vremea respectiva neexistand societăți comerciale cu capital privat, iar extinderea aplicării legii și la aceste societăți comerciale excede voinței legiuitorului. Invoca, pentru acest argument, Decizia Curții Constituționale nr. 82/1997. De asemenea, considera autorul excepției, dispozițiile art. 134 alin. (1) din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece, "obligând un comerciant să facă publice dificultățile financiare care l-au determinat să-și reorganizeze activitatea, statul își încalcă obligația de a ocroti proprietatea privată".
Curtea de Apel Pitesti - Secția civilă considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât dispozițiile legale criticate au rolul de a asigura stabilitatea raporturilor de muncă, a locurilor de muncă, "protecția legală a raporturilor de muncă fiind necesară și valabilă și în condițiile economiei de piața". Instanța mai arata ca obligația legală privind comunicarea în scris a dispoziției de desfacere a contractului de muncă, motivată, reprezintă o garanție pentru ocrotirea salariaților, iar "comunicarea ulterioară a motivelor, ca și modificarea acestora de către unitate sau organul de jurisdicție, este inadmisibila, aceasta putând rectifica numai încadrarea legală a desfacerii contractului de muncă".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca, potrivit celor statuate în Decizia nr. 40/2001 a Curții Constituționale, "prin noțiunea de <<unitate>> trebuie inteleasa orice persoană juridică sau fizica ce angajează forta de muncă, înțeles care nu contravine dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție". De asemenea, se arata ca obligativitatea motivarii desfacerii contractului de muncă, prevăzută de art. 134 alin. (1) din Codul muncii, nu contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție cu privire la ocrotirea proprietății private. Aceasta obligație reprezintă o garanție pentru protecția salariaților, a stabilitatii lor în munca.
Guvernul considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât dispozițiile art. 134 alin. (1) din Codul muncii nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. Cerințele procedurale și de forma ale desfacerii contractului de muncă, printre care și motivarea, nu sunt de natura sa producă prejudicii angajatorului, ci "au scopul de a proteja salariatul, de a preveni abuzurile, subiectivismul din partea angajatorului și constituie o garanție importanța a dreptului la munca".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie
- Codul muncii, publicată în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972 și, în mod special, dispozițiile art. 134 alin. (1) din această lege, care au următorul conținut: "Desfacerea contractului de muncă, în toate situațiile, se stabilește prin dispoziția scrisă a conducerii unității, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum și a organelor la care măsura luată se poate ataca."
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 150 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2), care au următorul conținut:
- Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."
- Art. 41 alin (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca
- Codul muncii, în ansamblul sau, a mai făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate. Astfel, în Decizia Curții Constituționale nr. 40/2001 s-a statuat ca "acest cod, ca ansamblu de norme juridice reunite în considerarea domeniului comun al reglementării, nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
- Codul muncii este anterioară Constituției din 1991, dar aceasta situație nu conduce automat la concluzia ca acest act normativ ar fi integral ieșit din vigoare, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, <<Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții>>. (...) Reglementarea legală a raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajatorilor și ale salariaților, precum și a modalitatii de exercitare a acestora este necesară și într-o societate organizată pe baza principiilor economiei de piața. Dispozițiile Codului muncii corespund, în mare parte, acestor cerințe."
Începând din anul 1990 Codului muncii i-au fost aduse numeroase modificări și completări, în mod expres sau implicit (spre exemplu, prin
sau
Legea nr. 168/1999 ), în scopul punerii de acord a dispozițiilor sale cu prevederile constituționale. De asemenea, unele articole ale Codului muncii, examinate separat, au fost declarate ca fiind neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale, aceste dispoziții nemaiputand fi aplicate.
Curtea retine, asadar, ca
- Codul muncii, în ansamblul sau, nu poate fi considerată ca abrogată prin simpla intrare în vigoare a Constituției din 1991, care, la art. 134 alin. (1), a prevăzut ca "Economia României este economie de piața."
În ceea ce privește dispozițiile concrete ale art. 134 alin. (1) din Codul muncii, Curtea constata ca acestea nu sunt de natura sa aducă atingere proprietății private, indiferent de categoria de titulari ai acesteia. Textul criticat stabilește cerințele procedurale și de forma pe care trebuie să le îndeplinească, pentru a fi valabilă, măsura de desfacere a contractului individual de muncă, printre care dispoziția scrisă a conducerii angajatorului, arătarea motivelor de fapt și a temeiului legal al măsurii luate, a căilor de atac și a condițiilor de exercitare a acestora. Textul criticat instituie, asadar, anumite condiții de valabilitate a deciziei unității de încetare a raporturilor juridice de muncă dintre aceasta și salariați, care sunt necesare pentru asigurarea stabilitatii raporturilor de muncă, precum și a legalității și temeiniciei încetării acestor raporturi, indiferent dacă desfacerea contractului de muncă are loc prin voința unilaterala a angajatorului sau din inițiativa angajatului. Condițiile de forma instituite prin art. 134 alin. (1) din Codul muncii sunt tot atâtea garanții pentru exercitarea efectivă a dreptului la munca prevăzut de art. 38 alin. (1) din Constituție.
Curtea nu poate retine, de asemenea, nici susținerea autorului excepției, în sensul că prin obligativitatea motivarii măsurii de desfacere a contractului individual de muncă, intemeiata pe art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, angajatorul s-ar putea confrunta cu consecințe negative de ordin patrimonial, deoarece ar fi obligat sa dea publicității greutatile economico-financiare pe care le intampina. Motivarea deciziei de desfacere a contractului unui salariat ca urmare a reorganizării unității, însoțită de desființarea unor posturi de natura celui ocupat de salariatul al cărui contract de muncă urmează a fi desfăcut, nu implica în mod necesar și obligația angajatorului de a dezvălui dificultățile de ordin economic cu care se confrunta. În lipsa textului criticat, protecția acordată de legiuitor angajatului ar fi golita de conținut, deoarece unitatea angajatoare nu ar mai fi obligată sa îi comunice salariatului decizia scrisă de desfacere a contractului de muncă, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum și a organelor la care măsura luată se poate ataca. O asemenea interpretare este inacceptabila în contextul protecției acordate salariaților, atât în legislația românească, cat și în legislatiile moderne ale altor state. Un exemplu în acest sens îl constituie art. L122-14-2 din Codul muncii francez, conform căruia angajatorul este obligat sa comunice salariatului motivele concedierii prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, iar dacă desfacerea contractului de muncă se datorează unor motive economice, scrisoarea amintita trebuie să menționeze expres care sunt aceste motive economice sau schimbări tehnologice din cadrul unității angajatoare, care determina desfacerea contractului de muncă.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
- Codul muncii și ale
art. 134 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 , excepție ridicată de Societatea Comercială "SELCA" - S.A. Pitesti în Dosarul nr. 2.943/2002 al Curții de Apel Pitesti - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.