Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 40/2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/1972 (Codul muncii)

prezumat în vigoare

Data actului
6 februarie 2001
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 280 din 30 mai 2001
Citat de
1 act
Citează
13 acte
Structură
0 articole · 9.625 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Stă la baza 1

  • Decizia nr. 343/2002 5 decembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/1972 - Codul…

Ce face acest act

Republică 1

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 10/1972

(Codul muncii), excepție ridicată de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. București în Dosarul nr. 5.628/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Doru Bajan, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile Codului muncii, în integralitatea acestui act normativ, contravin art. 1 și 134 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, pe de o parte, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 134 din Codul muncii, deși autorul a invocat excepția de neconstituționalitate a Codului muncii în integralitatea sa, iar pe de altă parte, autorul excepției a înțeles să raporteze prevederile legale invocate la art. 1 și 134 din Constituție. În acest sens se pun concluzii de respingere a excepției ca fiind inadmisibila în ceea ce privește dispozițiile din Codul muncii care nu sunt incidente în cauza, apreciindu-se în continuare ca dispozițiile constituționale invocate nu sunt incalcate prin acele prevederi din Codul muncii rămase în vigoare la data soluționării cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.628/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 134 din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca " Legea nr. 10/1972

- Codul muncii" contravine art. 1 și 134 din Constituție. În opinia autorului excepției actuala economie de piața din România a determinat caducitatea unor norme din cuprinsul acestei legi, iar din cauza ca dispozițiile Codului muncii sunt strâns legate între ele, întemeindu-se pe principiile economiei socialiste menționate în lege, acesta "nu poate fi aplicat doar parțial, ci trebuie anulat în totalitate și reconstruit, dacă legiuitorul dorește o reglementare unica în domeniul dreptului muncii".

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, în conformitate cu prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "constata ca intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 134 din Codul muncii". Cu privire la art. 1 din Codul muncii, instanța considera ca acesta a fost abrogat implicit prin adoptarea Constituției României din anul 1991. Cu privire la art. 134 din Codul muncii, instanța considera ca "se impune o redefinire a notiunii de unitate, în acord cu noile reglementări în materie privind societățile comerciale, regiile autonome și instituțiile statului, într-o maniera mai supla".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate "este lipsită de obiect în ceea ce privește art. 1 din Codul muncii și neîntemeiată referitor la art. 134 din același cod", întrucât art. 1 "a fost abrogat implicit de art. 150 alin. (1) din Constituție", iar dispozițiile art. 134 din același cod "au caracter de protecție a salariaților și sunt în concordanta cu dispozițiile statuate de art. 38 alin. (1) și (2) din Constituție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Analizând cererea prin care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate la care se face referire și în încheierea de sesizare, Curtea constata ca în realitate obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie totalitatea dispozițiilor

Legii nr. 10/1972

(Codul muncii). Eroarea instanței provine din faptul ca autorul excepției a invocat în motivare art. 1 și 134 din Constituție, care, în opinia sa, sunt incalcate de ansamblul dispozițiilor Codului muncii, iar instanța judecătorească a reținut ca sunt criticate dispozițiile art. 1 și 134 din Codul muncii.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca

Legea nr. 10/1972

(Codul muncii) este contrară următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 1: "(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

(2) Forma de guvernamant a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții."

Examinând excepția de neconstituționalitate a Codului muncii, în ansamblu, Curtea constanta ca acest cod, ca ansamblu de norme juridice reunite în considerarea domeniului comun al reglementării, nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Legea nr. 10/1972

(Codul muncii) este anterioară Constituției din 1991, dar aceasta situație nu conduce automat la concluzia ca acest act normativ ar fi integral ieșit din vigoare, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Curtea observa ca reglementarea legală a raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajatorilor și ale salariaților, precum și a modalitatii de exercitare a acestora este necesară și într-o societate organizată pe baza principiilor economiei de piața. Dispozițiile Codului muncii, în mare parte, corespund acestor cerințe. Este adevărat ca unele reglementări ale acestui cod nu mai corespund principiilor și dispozițiilor actualei Constituții, iar unele notiuni și definiții sunt improprii în noile condiții. Interpretarea și aplicarea corecta intra însă în competentele instanțelor judecătorești și ale altor autorități cu atribuții în materie. Astfel, de exemplu, prin noțiunea de "unitate" trebuie inteleasa orice persoană juridică sau fizica ce angajează forta de muncă.

Începând din anul 1990 Codului muncii i-au fost aduse numeroase modificări și completări, în mod expres sau implicit (de exemplu, prin

Decretul-lege nr. 51/1990 ,

Decretul-lege nr. 95/1990 ,

Decretul-lege nr. 147/1990 ,

Legea nr. 13/1991 ,

Legea nr. 54/1991 ,

Legea nr. 6/1992 ,

Legea nr. 104/1992 ,

Legea nr. 130/1996 ,

Legea nr. 108/1999

sau

Legea nr. 168/1999 ), tocmai cu scopul de a pune de acord dispozițiile sale cu prevederile constituționale. Tot astfel unele dispoziții ale Codului muncii, examinate separat, au fost declarate ca fiind neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale, aceste dispoziții nemaiputand fi aplicate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 10/1972

(Codul muncii), excepție ridicată de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. București în Dosarul nr. 5.628/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.