Decizia nr. 43/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001
abrogat
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Abrogat prin 1
- Decizia nr. 379/2005 28 iunie 2005 privind organizarea și funcționarea Cancelariei Primului-Ministru
Stă la baza 2
- Strategia din 14 iulie 2005 14 iulie 2005 pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România
- Ordinul nr. 434/2024 27 februarie 2024 pentru aprobarea amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate privată aparținâ…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 40/1999 8 aprilie 1999 (prevederi anume) privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locui…
Nicolae Popa - președinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Ștefania Ilie în Dosarul nr. 191/2003 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
La apelul nominal răspunde Simona Maria Astrida Klekner, prin avocatul Iris Cristea. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 191/2003, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 . Excepția a fost ridicată de Ștefania Ilie, recurentă într-o cauză civilă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999
contravin prevederilor constituționale ale art. 20 și ale art. 41 alin. (6). Astfel, consideră că există neconcordanță între "evacuarea necondiționată", prevăzută de textul de lege criticat, și exercițiul dreptului de proprietate privată care obligă la respectarea sarcinilor ce revin proprietarului, "în baza legii sau obiceiului". În acest sens, arată că protecția chiriașului, așa cum este reglementată prin actul normativ atacat, nu este conformă "cu obiceiul în domeniul respectării drepturilor locative ale chiriașului, bazat pe tradiții de moralitate și civilizație". Autorul excepției arată că "principala omisiune de reglementare este aceea că sunt evacuați necondiționat chiriași din locuințele unor proprietari care au proprietăți și locuiesc în străinătate...". În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate în raport cu art. 20 din Constituție, autorul excepției susține că "în legislațiile Uniunii Europene nu există soluții bazate pe ideea evacuării necondiționate, ci dimpotrivă această problemă a fost instituționalizată la nivelul unor instanțe speciale în cadrul cărora, alături de judecătorul-magistrat, se află câte un reprezentant al proprietarilor și chiriașilor".
Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece măsura evacuării necondiționate dispusă de instanța de judecată pe calea ordonanței președințiale este condiționată de existența unei culpe a chiriașului constând în refuzul de a răspunde în scris sau de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Cât privește critica de neconstituționalitate a textului de lege în raport cu art. 20 din Constituție, instanța consideră că nu există "neconcordanță între legea română și pactele și tratatele la care România este parte, cât timp
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999
condiționează evacuarea chiriașului de atitudinea culpabilă a acestuia".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textul legal criticat "permite, în egală măsură, atât proprietarului să intervină în justiție pentru apărarea dreptului său, cât și locatarului să își facă apărările corespunzătoare față de cererile proprietarului". De asemenea, consideră că "cererea proprietarului nu poate să surprindă pe locatar, din moment ce este precedată de o notificare și de un termen de 60 de zile în care chiriașul sau fostul chiriaș poate acționa". În opinia Guvernului, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate care se referă la încălcarea art. 20 din Constituție, deoarece măsura evacuării poate fi dispusă, potrivit legii române, numai în situațiile când ocuparea suprafeței locative îmbracă o formă abuzivă, așa cum este cazul refuzului nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat "reglementează atât dreptul proprietarului de a cere evacuarea necondiționată a chiriașului, cât și obligația sa corelativă de a îndeplini procedura stabilită de lege, anume de a notifica chiriașului intenția încheierii unui nou contract de închiriere". De asemenea, observă că legea pune la dispoziție chiriașului un termen de 60 de zile în care acesta își poate manifesta voința. Și critica de neconstituționalitate în raport cu art. 20 din Constituție este apreciată de Avocatul Poporului ca fiind neîntemeiată, deoarece autorul excepției face doar o trimitere generală la legislația Uniunii Europene, fără a preciza prevederile internaționale pe care le consideră încălcate de dispozițiile legale criticate. Or, prin
Decizia nr. 272/2003 , Curtea Constituțională a statuat că "nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unor motive de neconstituționalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția republicată, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."
În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul acesteia invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituția republicată:
Articolul 20
: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";
Articolul 44
alin. (7): "Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul legal criticat recunoaște proprietarului dreptul de a cere în justiție evacuarea necondiționată, pe calea ordonanței președințiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacă aceștia din urmă nu răspund sau refuză nejustificat solicitarea ce le este adresată de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât este vorba despre exercitarea de către proprietar a dreptului său de proprietate asupra locuinței, dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , reprezintă, neîndoielnic, o formă de protecție a proprietății private, iar nu o violare a acestei proprietăți, astfel cum pretinde autorul excepției. În aceste condiții, Curtea constată că invocarea art. 44 alin. (7) din Constituția republicată, ca temei al criticii având ca obiect
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 241/2001 , nu este concludentă.
Curtea mai reține că măsura evacuării din spațiul deținut abuziv de chiriașul care refuză să încheie contractul de închiriere în termen de 60 de zile de la notificarea făcută de proprietar poate fi luată pe calea ordonanței președințiale, instituție reglementată de art. 581 din Codul de procedură civilă, aceasta făcând parte din ansamblul procedurilor de judecată reglementate prin lege, așa cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituția republicată. Nici o prevedere constituțională nu se împotrivește completării unor dispoziții de procedură civilă cuprinse în lege cu o nouă ipoteză, referitoare la ordonanța președințială.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în
Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, și în
Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, că reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul proprietății.
În sfârșit, Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la raportul dintre reglementările interne și cele internaționale, dispozițiile legale criticate fiind în deplin acord cu textul constituțional invocat. De altfel, autorul excepției nu precizează reglementările internaționale pe care le consideră încălcate de textul de lege criticat, ci face doar o trimitere generală la legislația Uniunii Europene.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituția republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) și (6), precum și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Ștefania Ilie în Dosarul nr. 191/2003 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.