Sinteză din 11 iulie 1996

Capitolul 1 Aspecte generale

Desființarea principalelor structuri, sisteme și mecanisme economice, fără a le înlocui cu altele viabile, retragerea într-un ritm nejustificat a statului din economie, compromiterea autorității manageriale în cadrul firmelor și instituțiilor publice, desființarea sau degradarea zonelor de responsabilitate economică, financiară și valutară și a controlului financiar-bancar din economie, ambiguitatile în constituirea și utilizarea rezervei valutare a statului, în acordarea și garantarea creditelor, autorizarea unor importuri în neconcordanta cu interesele naționale în industrie, agricultura și în alte domenii și sfere ale activității economice, ruperea raportului dintre rezultatele obținute prin munca și cistiguri și instalarea imaginii ca se pot obține cistiguri facile peste noapte, prin speculatii la limita sau în afară legii și altele, pe fondul pierderii unor piețe externe importante, au degradat rapid și grav starea economiei, stare de lucruri reflectată pregnant, mai cu seama, prin următorii indicatori macroeconomici:

- producția industriala a înregistrat, față de anul precedent, o scădere de 23,7% în anul 1990, de 22,8% în anul 1991 și de 21,9% în anul 1992, după care a început un proces de stabilizare și de creștere (1,3% în anul 1993, 3,3% în anul 1994 și 9,4% în anul 1995), deci, practic, în primii 3 ani s-a pierdut mai mult de jumătate din capacitatea de producție industriala a tarii, capacitate care, se știe, a reprezentat o componenta de baza a patrimoniului public și privat al statului, aspect care, ținând seama de uzura morala galopanta a aparatului tehnic de producție, a reprezentat și reprezintă un lucru foarte grav; s-a rupt echilibrul dintre rezultatele activității și salarii, dezechilibru care apoi s-a instalat la baza tuturor celorlalte pe care le cunoastem și, mai cu seama, la erodarea puterii de cumpărare a monedei naționale și, firesc, a salariului nominal, la dezordine, ineficienta (și, de ce nu, inechitate), cu disparitati grave între ramuri, sectoare și domenii ale producției materiale (productivitatea muncii în industrie a scăzut cu 19,4% în anul 1990, cu 15% în anul 1991 și cu 13,4% în anul 1992, deci aproape la jumătate, deși, se știe, în anul 1989 erau deja decalaje mari între România și țările dezvoltate);

- producția agricolă a scăzut cu 2,9% în anul 1990 și cu 13,3% în anul 1992, s-a distrus, în mare parte, baza tehnico-materială existenta și s-au făcut importuri de produse la care România, prin tradiție, a fost exportator (de altfel, scăderea puterii de cumpărare a populației și importurile au dezechilibrat, nu numai agricultura, ci întreaga economie, prin ingustarea pieței naționale, concomitent cu dispariția unor piețe externe importante);

- volumul investițiilor a scăzut cu 38,3% în anul 1990, cu 25,8% în anul 1991 și cu 1,1% în anul 1992, deci, cu peste 65,2% față de anul 1989, când și anul respectiv a fost sub nivelul celor anteriori (reducerea având consecințe grave asupra ridicării nivelului tehnic al producției, reînnoirii zestrei tehnice și, mai cu seama, în plan social: locuințe, infrastructura etc.);

- exportul pe devize convertibile a scăzut de la 6 miliarde dolari S.U.A. în anul 1989 la circa 3,5 miliarde dolari S.U.A. în anii 1990 și 1991, scădere care, conectata la reducerea vinzarilor de mărfuri cu amănuntul cu 45% până în anul 1993 și la alți factori, a dus la diminuarea numărului de salariați în industrie de la 3,9 milioane la 2,8 milioane care, împreună cu creșterea numărului de pensionari de asigurări sociale de stat, cu aproape 50%, au creat și creează probleme de ordin economic, financiar și social cu totul deosebite.

Desigur, în paralel cu aceste fenomene negative, au apărut și stări de lucruri noi, pozitive (inițiativa privată, dezetapizarea multor societăți comerciale, cadrul organizatoric și legislativ al statului de drept etc.), dar al căror efect este încă foarte departe de a compensa efectul distructiv acumulat în primii 3 ani ai acestei perioade.

Nu în ultimul rind, starea de lucruri existenta se datorează și insuficienței reglementări și indepliniri de către instituțiile statului a prevederilor art. 134 din Constituția României, care impun, fără echivoc, ca statul să asigure:

- "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară" [alin. (2) lit. b)];

- "exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național" [alin. (2) lit. d)].

Apariția și amplificarea fenomenelor negative la care am făcut referire au fost favorizate și de anihilarea, practic, a activității de control financiar din economie. Organizarea controlului financiar și a Gărzii financiare s-a făcut abia prin Legea nr. 30 din 22 martie 1991, care a început să fie pusă în aplicare, de fapt, numai după aprobarea Normelor de organizare și exercitare a controlului financiar, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 720 din 10 octombrie 1991 , intrata în vigoare doar începând cu data de 24 aprilie 1992.

Curtea de Conturi, ca organ suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar, cu atribuții de supervizare a întregii activități de control financiar din economie, a fost reinfiintata abia la 1 martie 1993. Deci perioada primilor 3 ani după 1989, sub aspect economic, financiar, valutar și de gestiune, s-a derulat în afară unui control financiar organizat și executat ferm și competent. Or, conform standardelor și practicii internaționale, lipsa sau ineficienta controlului financiar și, mai ales, a controlului intern, reprezintă cea mai mare zona de risc din economie.

După opinia noastră, starile de lucruri prezentate au fost principalele cauze care au favorizat încălcarea legii, mai ales în primii 3 ani, în proporție de fenomene la scara întregii societăți, virtej în care au fost antrenati, alături de cei care au urmărit imbogatirea peste noapte pe seama sectorului public, oameni bine intentionati, care, în contextul complex prezentat, au urmărit doar să asigure menținerea în funcțiune a sistemelor economice și publice de a căror administrare și conducere raspundeau. Dacă într-o societate asezata, proporția cazurilor de încălcare a legii dintr-un esantion luat în control este de 3-10%, în perioada respectiva, în România, proporția aproape s-a inversat.

Într-o asemenea conjunctura, una dintre cele mai dificile probleme cu care ne-am confruntat (și suntem convinsi că nu numai noi, ci toate organele de control și de jurisdicție) a fost (și încă mai este) proporționalizarea răspunderii celor care au încălcat legea fără intenție și fără foloase personale, față de răspunderea celor care au făcut-o deliberat, folosindu-se de credibilitatea și nesiguranta funcției salariaților și funcționarilor publici, profitind de situația creata și realizind, peste noapte, averi fabuloase, situații care, cu deplin temei, indigneaza pe cetățenii onesti.

Capitolul 2 Modul în care s-au realizat controalele și rapoartele prezentate Parlamentului României

Curtea de Conturi a României, reinfiintata la 1 martie 1993, asa cum s-a arătat, și-a început activitatea (cu un efectiv redus și în condițiile creării din mers a logisticii necesare) la 1 august 1993, când erau deja scadente pentru verificare executiile bugetare pe anii 1989, 1990, 1991 și 1992, iar controlul situației, evoluției, administrării și utilizării patrimoniului public și privat al statului, în cei 3 ani care au trecut până atunci, a fost, practic, inexistent. Pe acest fond, Senatul României, prin

Hotărârea nr. 5 din 15 februarie 1994 , a solicitat (în conformitate cu

Legea nr. 94/1992 ) Curții de Conturi sa verifice conturile de execuție a bugetelor de stat pe anii 1990 și 1991 (începând cu 31 decembrie 1989) la următoarele obiective:

1. constituirea și utilizarea fondurilor speciale și ale fondurilor de tezaur, inclusiv utilizarea fondurilor existente la 31 decembrie 1989;

2. formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;

3. utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții și a subvențiilor;

4. utilizarea fondurilor valutare din credite externe, din creanțe externe, export, prestări de servicii și operațiuni necomerciale, precum și a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989;

5. evaluarea și valorificarea activelor unor societăți comerciale cu capital de stat în cazul vinzarii, privatizării și constituirii de societăți comerciale cu participare străină. (În cazul constatării unor deficiente, Curtea de Conturi avea obligația sa extindă controlul și la alte obiective, până la clarificarea situației în condițiile legii).

De asemenea, Camera Deputaților a solicitat Curții de Conturi, în baza aceleiași prevederi legale, prin

Hotărârea nr. 7 din 23 februarie 1994 , sa verifice patrimoniul flotei navale.

În abordarea sarcinilor multiple și complexe revenite Curții de Conturi, aceasta a utilizat, cu maxima chibzuinta, forțele și condițiile existente (numărul de controlori, față de cifra aprobată în anul 1994, primul an cu buget propriu aprobat, a evoluat astfel: 12,7% la 1 august 1993; 47% la 31 decembrie 1993; 64,5% la 31 decembrie 1994 și 69,7% la 31 decembrie 1995, iar Curtea de Conturi își desfășoară și astăzi activitatea într-un hotel care, și acum, funcționează ca atare - ca hotel - cu toate riscurile pentru personalul Curții de Conturi și cu o lipsa de spațiu minim cronica (suprafața medie actuala fiind de 1,55 mp/salariat), în condițiile în care trebuie să se asigure sali de judecată, camere de lucru pentru procurori și alte spații speciale.

Chiar și în aceste condiții, Curtea de Conturi a finalizat controlul și a depus la Parlamentul României următoarele rapoarte:

1. Raportul intermediar având ca obiect unele fenomene negative care se manifesta în formarea și administrarea resurselor financiare ale statului, ale unităților administrative ale statului și ale instituțiilor publice, depus cu adresa nr. 398/6 iulie 1994;

2. Raportul anual referitor la finanțele publice locale în anul 1992, depus cu adresa nr. 104/1 martie 1995;

3. Raportul public anual privind controlul execuției bugetare pe anul 1992 și al modului de gospodărire a patrimoniului public și privat al statului în perioada 1992-1994, depus cu adresa nr. 480/4 august 1995;

4. Raportul privind patrimoniul flotei navale, depus cu adresa nr. 485/1 august 1995;

5. Raportul anual privind controlul execuției bugetare pe anul 1993, al fondurilor destinate protecției sociale, depus cu adresa nr. 101/23 februarie 1996;

6. Raportul anual privind finanțele publice locale pe anul 1993 și gestionarea patrimoniului de către regiile autonome și societățile comerciale de interes local, depus cu adresa nr. 144/27 martie 1996;

7. Raportul privind controlul obiectivelor stabilite de Senatul României, referitoare la exercițiul bugetar pe anii 1990 și 1991.

Volumul acestor rapoarte insumeaza peste 1.400 de pagini. Dintre acestea, doua*), la care se referă sinteza de fața, prevăzute pe ordinea de zi a Camerelor Parlamentului României pentru ședința din 5 iunie 1996, au 943 de pagini, în care figurează:

- principalele abateri de la lege constatate;

- unitățile economice sau instituțiile publice la care s-au constatat abaterile;

- consecințele acestor abateri; și

- măsurile luate de către Curtea de Conturi pentru intrare în legalitate, pentru recuperarea pagubelor și pentru prevenirea repetarii lor.

--------------

Capitolul 1 Execuția bugetară pe anul 1990

Bugetul de stat pe anul 1990 a fost executat în aceeași structura ca și în anul 1989, când mai cuprindea bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale. De asemenea, în lipsa forului legislativ suprem al statului, bugetul a fost întocmit în noile condiții și aprobat de Guvernul României în fiecare trimestru, iar în ansamblu a fost aprobat prin

Legea nr. 20/1991 .

Execuția bugetului de stat pe anul 1990, comparativ cu anul 1989, este reflectată concludent de următorii indicatori:

- milioane lei -

1989 Realizări

1990

% realizări din total venituri, respectiv din cheltuieli

% din P.I.B.

Prevederi anuale

Realizări

1989

1990

1989

1990

1.

Venituri totale,

348.421

334.426

307.065

91,8

100,0

43,6

35,8

din care:

- impozitul pe circulația mărfurilor

150.612

98.083

101.288

43,3

33,0

18,9

11,8

- impozitul pe salarii

50.061

57.461

58.034

14,4

18,9

6,3

6,8

- impozite și taxe de la populație

6.038

6.515

7.230

1,7

2,4

0,8

0,9

2.

Cheltuieli totale,

288.425

334.426

310.862

100,0

100,0

36,1

36,3

din care:

- alocații pentru investiții și reparații capitale

136.381

64.844

63.480

47,3

20,4

17,1

7,4

- subvenții pentru sectorul de stat și diferențe de preț la unele produse

3.751

63.049

58.845

1,3

18,9

0,5

6,9

Execuția bugetului de stat pe anul 1991 este reflectată concludent și de următorii indicatori:

- miliarde lei -

Sume

% din totalul veniturilor, respectiv din totalul cheltuielilor

% din P.I.B.

I.

VENITURI - TOTAL

496,8

100,0

22,5

din care:

- impozitul pe profit

110,3

22,2

5,0

- impozitul pe salarii

166,8

33,6

7,5

- impozitul pe circulația mărfurilor și accize

182,5

36,7

8,3

II.

CHELTUIELI - TOTAL

537,9

100,0

24,4

din care:

Cheltuieli de capital

78,6

14,6

3,6

III.

DEFICIT (I-II)

-41,1

X

1,9

În evoluție, subvențiile pe produse și activități și pentru diferențe de preț și tarif, precum și cheltuielile de capital se prezintă astfel:

- miliarde lei -

1989

1990

1991

% din P.I.B.

1989

1990

1991

-

Subvenții pe produse și pentru diferențe de preț și tarif,

3,8

58,8

112,9

0,5

6,9

5,1

din care:

- buget de stat

3,8

56,0

X

0,5

6,5

X

- bugete locale

-

2,8

X

-

0,3

X

-

Cheltuieli de capital

139,4

67,7

78,6

17,4

7,9

3,6

Unul dintre fenomenele deosebit de grave care a accentuat greutatile financiare ale agenților economici a fost deprecierea monedei naționale, care, în intervalul noiembrie 1991-31 decembrie 1992, s-a devalorizat de circa 8 ori.

Capitolul 1

Constituirea, în baza prevederilor Decretului-lege nr. 96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea investiției de capital străin în România, de societăți comerciale cu capital român și străin și modul în care acestea și-au îndeplinit obligațiile financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice

Abateri de esenta de la prevederile legale constatate au reprezentat, în principal:

- acordarea, cu titlu gratuit, a unor bunuri constind, în general, din clădiri, spații productive și terenuri aflate în patrimoniul sau în administrarea acționarului român (societate comercială cu capital majoritar de stat) către societatea comercială mixtă, bunuri ce nu au fost incluse ca aport în natura la capitalul social al societăților comerciale nou-înființate;

- necalcularea și nevirarea impozitului pe profit și a sumelor destinate constituirii fondurilor speciale, ca urmare a stabilirii ilegale a duratei de scutire de la plata acestora, prin interpretarea eronată data cadrului legislativ în domeniu;

- efectuarea de către societățile comerciale mixte a unor înregistrări contabile ilegale și fără a avea la baza documente justificative care să certifice realitatea operațiunilor patrimoniale sau comerciale respective, ceea ce a condus la diminuarea profitului înregistrat, la reducerea drepturilor cuvenite acționarilor, inclusiv societății comerciale cu capital majoritar de stat, sub forma de dividende, precum și la diminuarea obligațiilor față de bugetul de stat.

Astfel de încălcări ale prevederilor legale au fost constatate la 86% din societățile comerciale mixte verificate.

La toate societățile comerciale cu capital de stat care au participat la constituirea unor societăți comerciale cu capital mixt, în baza prevederilor Decretului-lege nr. 96/1990, reprezentanții numiți pentru a le apara interesele în organele de conducere (adunarea generală a acționarilor și consiliile de administrație) ale noilor societăți comerciale au acționat fără a avea un mandat de reprezentare în acest sens.

Prin acest procedeu, o serie de decizii importante privind: vărsarea capitalului social subscris de asociați; programul de activitate a societății; aprobarea bilanțului contabil, a contului de profit și pierderi; repartizarea profitului net și a dividendelor cuvenite acționarilor, politica de investiții etc. au fost luate de reprezentanții în cauza în nume personal, deci fără a înștiința și a obține aprobarea privind poziția pe care ar fi trebuit sa o adopte, din partea acționarului respectiv, adunarea generală a acestuia. Astfel, în fapt, reprezentanții în cauza (persoane fizice) s-au substituit acționarului de drept - societatea comercială cu capital de stat -, incalcind astfel prevederile Legii nr. 78/1992, ale art. 42 din Legea nr. 31/1990 și dispozițiile referitoare la mandat, reglementate prin Codul comercial, comportamente care au favorizat încălcările de lege și consecințele acestora, prezentate.

Dintre abaterile financiare constatate, se detaseaza, ca gravitate pe planul inlesnirii ilegalitatilor și al consecințelor respective, neregulile în organizarea și conducerea contabilității (care, evident, vizează și calitatea controlului financiar intern). Ne referim, mai cu seama, la:

- neorganizarea și, în consecința, inexistenta unei evidente analitice care să reflecte totalitatea elementelor patrimoniale aparținând societății comerciale (mijloace fixe, materiale, producție și investiții neterminate, terenuri, rețele edilitare, debitori, creditori, furnizori interni și externi, clienți interni și externi etc.);

- înregistrări în evidența contabilă a unor operațiuni fără documente justificative și nereale, care au influentat negativ atât drepturile și obligațiile societății comerciale în contractul de asociere, cît și față de bugetul public național.

În cea de-a doua categorie, în contabilitatea patrimoniului, o frecventa mare au avut neregulile în dimensionarea aportului la capitalul social, a operațiunilor de compensare între importuri și exporturi, a serviciilor furnizate societății comerciale mixte de către societatea comercială cu capital de stat etc., care au avut implicații directe asupra legalității managementului practicat în societatea comercială mixtă și asupra dividendelor cuvenite acționarului cu capital de stat.

Unitățile cu abaterile cele mai semnificative, neregulile pe care le-au savirsit, modul în care au încălcat prevederile legale și consecințele acestora sunt redate în capitolul 1 al raportului referitor la acest obiectiv.

Capitolul 2

Privatizarea unor societăți comerciale, desfășurată de Agenția Naționala pentru Privatizare înainte de constituirea Fondurilor Proprietății Private și a Fondului Proprietății de Stat

Din verificările efectuate s-au constatat o serie de încălcări și abateri de la cadrul legislativ prin care s-a reglementat privatizarea unor societăți comerciale cu capital integral de stat, prin vânzarea de acțiuni, înainte de organizarea Fondurilor Proprietății Private și a Fondului Proprietății de Stat și, în special, de la prevederile cuprinse în capitolul 5 din Legea nr. 58/1991 și de la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 264/1992, în principal în ceea ce privește:

- subevaluarea prețului de vînzare a acțiunilor prin necuprinderea în baza de determinare a acestuia a valorilor reactualizate, conform dispozițiilor legale, a elementelor patrimoniale și în special a imobilizarilor corporale de natura mijloacelor fixe și a terenurilor;

- neincluderea în calculele de evaluare a prețului acțiunilor a unor elemente patrimoniale deținute de societățile comerciale cuprinse în acțiunea de privatizare;

- acordarea de facilități, în sensul plății eșalonate, în mai multe rate, cu sau fără dobinda, a contravalorii acțiunilor vîndute, prin depășirea competentelor acordate de lege Agenției Naționale pentru Privatizare și a încălcării de către aceasta instituție a prevederilor art. 43 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 58/1991.

Frecventa unor astfel de abateri de la cadrul legislativ, în vigoare la data efectuării operațiunilor, este deosebit de ridicată, ele fiind constatate în 86% din privatizarile efectuate de către Agenția Naționala pentru Privatizare, cuprinse în verificare.

Neregulile au fost favorizate și de nefunctionarea Colegiului Agenției Naționale pentru Privatizare.

Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 264/1992, Colegiului Agenției Naționale pentru Privatizare îi reveneau atribuții decizionale în ceea ce privește analiza și aprobarea elementelor principale ale procesului de privatizare, respectiv a:

- rapoartelor de evaluare, ca element principal de pornire a negocierilor în vederea stabilirii prețului de vînzare a acțiunilor;

- planului de privatizare;

- condițiilor contractuale de vînzare-cumpărare a acțiunilor.

Deși acest organism a fost constituit în anul 1992, în fapt el nu a funcționat, procesul decizional mutindu-se la nivelul salariaților cu funcții de execuție, cu depășirea competentelor acestora.

Detaliem o parte dintre neregulile constatate în acest domeniu.

În prim-plan a apărut subevaluarea capitalului social cu care societățile comerciale au intrat în negocierile pentru privatizare, ca urmare a nerecalcularii prevăzute de actele normative apărute, diferențele înregistrând proporții deosebite (uneori întrecând cu peste 300% capitalul social declarat).

Este interesant ca în contractele de asociere, partea română își asuma obligații clare privind reevaluarea aportului sau, dar partenerului străin nu-i stabilește astfel de sarcini și nici modalitățile de realizare.

La stabilirea prețului acțiunilor nu s-a avut în vedere valoarea terenului, acesta fiind cedat de cele mai multe ori gratuit, fără nici o contraprestatie din partea cumpărătorului.

S-au cuprins în contractele de vînzare-cumpărare de acțiuni unele facilități nepermise de lege, diminuându-se prețul de vînzare a acțiunilor uneori de aproape 4 ori.

S-au acordat investitorului străin împrumuturi cu încălcarea legii, cu care acesta a cumpărat acțiunile societății comerciale cu capital de stat, împrumut "garantat", de altfel, doar cu acțiunile cumpărate ilegal, situație prin care investitorul străin și-a creat un statut privilegiat, împotriva legii, în managementul societății comerciale și în împărțirea profiturilor.

Incalcindu-se astfel legea, s-au făcut majorări nelegale de capital social, cu toate consecințele unei asemenea măsuri.

S-au vîndut active ale societăților comerciale, la cumpărarea cărora aveau prioritate salariații și pensionării acestora, unor societăți comerciale cu răspundere limitată cu capital social privat și ca abaterea să fie completa, vânzarea s-a făcut cu plata în rate și cu dobinda preferentiala (diferența de dobinda neperceputa de către societatea comercială cu capital de stat fiind de peste 50%).

Întrucît neregulile privind problematica terenurilor sunt mai frecvente, facem precizarea ca, de regula, nu se poate invoca necunoașterea cadrului legal, întrucît atunci când s-a făcut înregistrarea lui în patrimoniu s-a făcut corect, iar la privatizare, uneori, prețul terenului a fost diminuat de peste 3 ori.

Pentru a sublinia implicatiile necuprinderii în acțiunea de privatizare a tuturor elementelor patrimoniale și la valoarea lor corecta, mai exemplificam cu faptul ca, la una dintre societățile comerciale ("Alfa" - S.A. Brăila) nu s-au cuprins în calcul nici disponibilitățile bănești și creanțele certe, care, dacă s-ar fi luat în calcul, diferența depasea de peste doua ori prețul convenit.

În legătură cu îndreptarea lucrurilor prezentate și recuperarea pagubelor create statului, Curtea de Conturi nu are capacitate legală de acțiune, ea neputindu-se interpune între părți, nici la încheierea și nici pe parcursul derulării contractelor, pentru a le corecta sau anula.

Capitolul 3

Participarea societăților comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat cu aport în natura și/sau în numerar la constituirea capitalului social al unor societăți comerciale, alături de alți acționari/asociați, persoane fizice sau juridice române și/sau străine, în baza prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine

Din verificările efectuate a rezultat ca astfel de asocieri s-au realizat de multe ori cu abateri de esenta de la cadrul legislativ în domeniu, care au constat, în principal, în:

- subevaluarea aportului societăților comerciale cu capital de stat la constituirea capitalului social al societăților comerciale nou-înființate;

- nevărsarea la timp și integral a capitalului social subscris de către asociați, persoane fizice sau persoane juridice cu capital privat, române sau străine;

- participarea neechitabila la repartizarea dividendelor cuvenite acționarilor, în toate cazurile în defavoarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat, în special prin repartizarea acestora în funcție de capitalul social subscris și nu în funcție de cel efectiv vărsat;

- acordarea, cu titlu gratuit, de spații și terenuri, precum și a altor facilități și avantaje materiale și bănești noilor societăți comerciale înființate;

- neefectuarea evaluării prin expertiza a aportului în natura adus de asociați;

- participarea la constituirea unor noi societăți comerciale prin decizia proprie și unilaterala a conducerii executive a societăților comerciale cu capital social de stat, fără a solicita și a obține, în prealabil, aprobările și mandatul necesar din partea propriei adunări generale a acționarilor;

- acceptarea și semnarea unor contracte de asociere care prin conținutul lor defavorizeaza acționarul - societatea comercială cu capital social de stat etc.

Astfel de încălcări de la prevederile legale au fost constatate la 93,7% din societățile comerciale verificate pe aceasta problematica.

O speta aparte se referă la resursele naturale. Nefiind reglementată suficient, modalitatea în care statul își realizează obligația prevăzută la art. 134 din Constituție "exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național", prin contractele de asociere s-au cedat, de regula, fără reglementări clare, partenerilor străini, dreptul de exploatare și de valorificare a unor asemenea resurse pe suprafețe mari de teren (unele de peste 25 mii mp). Partenerul străin, în astfel de cazuri, nu numai ca este acționar majoritar, cu toate drepturile pe care le implica o asemenea poziție, dar a beneficiat și de o subevaluare importanța și nelegală a aportului societății comerciale cu capital social de stat românești. Mai mult, partenerul străin "a umplut" o parte din aportul sau la capitalul social cu utilaje cu un grad avansat de uzura fizica și morala.

O alta categorie de nereguli cu consecințe grave asupra managementului noii societăți comerciale mixte create au constituit-o unele cazuri, care întrec orice inchipuire. Deși partea română și-a vărsat, în termenul legal, peste 96% din aportul la capitalul social subscris, partea străină a vărsat doar 3,3% și cu toate acestea nu s-a luat măsura de suspendare a dreptului de vot, potrivit legii.

Acceptarea, de către partea străină, în aceste cazuri, la plata în dolari a salariilor, primelor, cheltuielilor de protocol a reprezentanților părții române, credem ca are relevante și semnificatii multiple.

În timp ce la societatea comercială mixtă se petreceau astfel de fapte, societatea comercială cu capital social de stat inregistra pierderi de ordinul sutelor de milioane și nu vărsa obligații către bugetul public național de valori și mai mari.

Un alt fenomen intilnit este punerea de către partea română la dispoziția noii societăți comerciale mixte, cu titlu gratuit, a unor bunuri ale sale, peste aportul la capitalul social subscris (depozite, hale, de mii de metri patrati), prejudiciind statul de valori mari și afectind grav interesele societății comerciale cu capital de stat.

Alt fenomen apropiat celui descris este practica de a se reevalua bunurile aduse ca aport la capitalul social după constituirea societății comerciale mixte și "aranjarea" lucrurilor în asa fel încât de majorarea, pe aceasta cale, a capitalului social sa beneficieze doar partea română și străină cu aport de capital social privat.

Nu în ultimul rind a apărut practica unor societăți comerciale cu capital social de stat "mama", de a închiria societății comerciale mixte o serie de bunuri, la chirii modice de 7-25 de ori mai mici decît cele legale.

Au fost societăți comerciale cu capital de stat tot "mama" care au garantat, cu elemente patrimoniale proprii (de pilda cu 2 avioane), creditele angajate de societatea comercială mixtă, fără nici un fel de măsuri asiguratorii. De asemenea, s-au făcut plati societății comerciale mixte, fără documente și fără asigurările elementare necesare.

Capitolul 4

Privatizarea unor societăți comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat, ca urmare a majorării capitalului social propriu, prin emisie suplimentară de acțiuni/părți sociale și valorificarea acestora prin vânzarea către diverse persoane, efectuată, în multe situații, cu încălcarea grava a prevederilor Legii nr. 31/1990, prin:

- subevaluarea prețului de vînzare a noilor acțiuni emise, ca urmare a neefectuarii evaluării patrimoniului deținut de societatea comercială, incalcindu-se astfel prevederile art. 158, ale art. 160 coroborate cu art. 13 și art. 23 din Legea nr. 31/1990;

- subdimensionarea capitalului social deținut de stat, prin neefectuarea operațiunilor de reevaluare a acestuia, conform dispozițiilor legale, ceea ce a dus la schimbarea nejustificată a ponderii actionariatului în favoarea celui privat, cu efect asupra participării la actul decizional și la repartizarea dividendelor;

- acordarea ilegala, de către societățile comerciale emitente de acțiuni suplimentare, a unor împrumuturi și avansuri cumparatorilor în vederea achitării acestora, prin încălcarea prevederilor art. 69 din Legea nr. 31/1990;

- acceptarea achitării cu întârziere a contravalorii acțiunilor cumpărate de diversele persoane fizice și persoane juridice cu capital privat, fără a se calcula penalități, incalcindu-se astfel prevederile art. 10, art. 35 și art. 158 din Legea nr. 31/1990;

- majorarea ilegala a capitalului social prin emisie suplimentară de acțiuni, ca urmare a deciziei unilaterale a conducerii executive a societăților comerciale, fără solicitarea și aprobarea acestei măsuri de către adunarea generală a acționarilor, singurul organ abilitat, conform art. 75 din Legea nr. 31/1990, sa dispună în acest sens;

- solicitarea, cu ocazia majorării capitalului social, prin emisie suplimentară de acțiuni, a radierii din registrul comerțului a societății comerciale respective și, concomitent, a aprobării și înregistrării unei "asa-zise" noi societăți comerciale cu același sediu social și cu aceeași denumire, în scopul scutirii de la plata impozitului pe profit și a obligațiilor către unele fonduri speciale;

- s-au acordat împrumuturi părții cu aport de capital social privat din fondul de rezerva, care nu este un fond de disponibilitati bănești, împrumutul echivalind, în aceste cazuri, cu o emisiune monetara fără acoperire;

- s-au înființat și s-au desființat societăți comerciale mixte, constituite cu aportul societăților comerciale cu capital de stat, pentru a se eluda legea, pentru evaziune fiscală (prin utilizarea, nelegal, de facilități existente la data respectiva).

Astfel de abateri s-au constatat la toate societățile comerciale verificate pe linia modului în care au fost respectate prevederile legale privind majorarea capitalului social prin emisie suplimentară de acțiuni.

Spre exemplu, s-a aprobat majorarea capitalului social, prin emiterea de acțiuni suplimentare, pentru a fi vîndute, de regula, către salariați, fără ca patrimoniul sa fi fost reevaluat corect. Prin aceasta s-a diminuat valoarea reală a acțiunii, care nu numai ca a dus la prejudicierea societății comerciale cu capital social de stat, dar a schimbat "raportul de forte" în societatea comercială mixtă, partenerul străin "trezindu-se" cu un cadou, fără nici un efort.

Societățile comerciale cu abateri mai grave, abaterile, modul în care au fost săvârșite, consecințele și stadiul actual al valorificării actului de control se regăsesc în rapoartele prezentate.

Acțiunile Curții de Conturi, în cazurile și în spetele arătate, s-au îndreptat împotriva reprezentanților societăților comerciale cu capital social de stat care au încălcat legea sau nu și-au făcut datoria și nu asupra investitorilor străini (se altfel, Curtea de Conturi poate intră în control la societățile comerciale cu capital social privat doar în situații strict limitate de lege).

Întrucît o parte dintre neregulile la care am făcut referire se manifesta și astăzi, consideram ca instituțiile răspunzătoare de existenta lor trebuie să ia măsuri mai ferme de asanare. Evident, Curtea de Conturi va continua controlul și la alte unități din economie.

B. Controlul modului de utilizare a fondurilor valutare din credite externe, din creanțe externe, export, prestări de servicii și operațiuni necomerciale, precum și a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989

Pentru realizarea acestui obiectiv, Curtea de Conturi a efectuat controale la: Banca Naționala a României, Banca Română de Comerț Exterior - S.A. și celelalte bănci cu capital de stat, Ministerul Finanțelor și Ministerul Comerțului, fostele întreprinderi de comerț exterior (I.C.E.) și alți agenți economici cu activitate de import-export.

Din controlul efectuat a rezultat o serie de abateri grave privind administrarea și gestionarea fondurilor valutare ale statului, recuperarea creanțelor externe ale statului, funcționarea pieței valutare, repatrierea valutei, modul de utilizare de către agenții economici a sumelor în valută, ceea ce a dus la epuizarea rezervelor valutare ale statului, la indatorarea externa a tarii, la un deficit accentuat al balanței de plati externe a tarii, la presiuni asupra nivelului cursului de schimb și la creșterea datoriei publice.

La 31 decembrie 1989 România nu inregistra datorii externe și avea constituite fonduri ale statului în devize convertibile de 2.030 milioane dolari S.U.A., în legătură cu care sunt de arătat următoarele:

1. În legătură cu gestionarea resurselor valutare ale statutului, existente la 31 decembrie 1989

1.1. Banca Română de Comerț Exterior - S.A. a desființat, în luna ianuarie 1990, în mod nelegal și nejustificat, evidenta "Fondului valutar centralizat al statului", care la 31 decembrie 1989 insuma 1.106 milioane dolari S.U.A. și, ca urmare, nu s-a putut stabili, pe bază de documente, modul de gestionare a acestui fond.

1.2. În anul 1991, Banca Română de Comerț Exterior - S.A. a deschis pe numele Băncii Naționale a României un cont intitulat "B.N.R. - Fond de stat în valută", în care, prin patru operațiuni, a înregistrat plati fără documente justificative de 906,0 milioane dolari S.U.A., făcând datoare, în acest fel, Banca Naționala a României, în numele statului, cu suma menționată, pe motiv ca ar fi achitat, la extern, datorii ale statului.

Pentru nici una dintre aceste operațiuni nu au fost puse însă la dispoziția controlului documente din care să rezulte: obiectul plăților; data efectuării acestora; destinatarul sumelor; cine a dispus și a aprobat plata; dacă sumele în cauza reprezentau obligații certe ale statului.

Banca Naționala a României, fără sa verifice realitatea datelor prezentate de Banca Română de Comerț Exterior - S.A., a acceptat sa îndatoreze statul cu 888,1 milioane dolari S.U.A. și sa plătească pentru această sumă dobinzi la nivel LIBOR pentru dolarul S.U.A. +1,5%, care, până la 31 decembrie 1994, insumau 85,5 milioane dolari.

În fapt, cele doua bănci nu au adus la îndeplinire obligațiile ce le reveneau din Hotărârea Guvernului nr. 1.356/1990 și din Legea nr. 34/1991, cu privire la predarea-primirea rezervelor valutare ale statului.

Este de menționat și faptul ca Banca Naționala a României, prin raportul prezentat Parlamentului României în luna mai 1993, deși a arătat ca exista datorii față de Banca Română de Comerț Exterior - S.A., nu a prezentat, totuși, date privind volumul, necesitatea, oportunitatea și influentele acesteia asupra rezervelor valutare ale statului.

Angajarea acestui împrumut care, împreună cu dobinzile aferente, insumeaza circa 1 miliard dolari S.U.A., pe lângă faptul că nu a fost justificată cu date concrete, verificabile, s-a făcut și prin abatere de la normele legale în vigoare, astfel:

- nu s-a solicitat aprobarea Parlamentului României, având în vedere ca Banca Naționala a României era competența, potrivit art. 2 din Legea nr. 34/1991, sa angajeze credite în valută, cu durata de rambursare de până la un an, or acest credit a fost angajat pe o durată de 5 ani;

- deși s-au afectat rezervele valutare ale statului cu circa 1 miliard dolari S.U.A., nu a fost și nu este inclus la datoria publică a statului.

1.3. Banca Naționala a României a acceptat, în februarie 1990, ca în contul sumei de 770,6 milioane dolari S.U.A. din rezerva valutară a statului, pusă temporar la dispoziția Băncii Române de Comerț Exterior - S.A. (727,6 milioane dolari S.U.A.) și a Ministerului Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale (43,0 milioane dolari S.U.A.), înainte de anul 1989, sa încaseze contravaloarea acesteia în lei, renunțând la obligația reintregirii rezervei.

1.4. Potrivit Decretului-lege nr. 30 din 18 ianuarie 1990, întregul patrimoniu care a aparținut fostului Partid Comunist Roman, inclusiv fondurile bănești și valutare, urmau să fie trecute în proprietatea statului.

Disponibilitățile valutare ale Oficiului Economic Central "Carpați" erau în luna martie 1990, potrivit extrasului de cont, de 153,4 milioane dolari S.U.A.

Întrucît Banca Română de Comerț Exterior - S.A. a desființat evidenta fondului valutar al statului, începând cu luna ianuarie 1990, nu s-a putut verifica dacă această sumă a fost trecută, potrivit legii, în fondul valutar al statului, respectiv dacă a fost avută în vedere ca resursa în determinarea "golului de balanța" pretins de Banca Română de Comerț Exterior - S.A., în suma de 888,1 milioane dolari S.U.A.

1.5. Procurorul general financiar al Curții de Conturi a apreciat ca faptele menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 din Codul penal, sesizind Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, în septembrie 1994.

1.6. De asemenea, prin decizie a președintelui Secției de control ulterior al Curții de Conturi s-a dispus consiliilor de administrație ale celor două bănci sa ia măsuri pentru reconstituirea evidentei gestionar-contabile a fondului valutar al statului, pe baza căreia sa procedeze la predarea-primirea rezervei valutare în devize convertibile, în conformitate cu prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.356/1990 și ale art. 33 din Legea nr. 34/1991, precum și la regularizarea eventualelor diferențe rezultate.

2. Cu privire la operațiunile de încasări și plati în valută după 31 decembrie 1989

2.1. În perioada 1990-1991, datorită scaderii masive a exporturilor și creșterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale tarii, existente la 31 decembrie 1989, care insumau circa 2 miliarde dolari S.U.A., și s-a început indatorarea externa a tarii prin apelarea la credite externe care, la finele anului 1991, insumau 897 milioane dolari S.U.A.

Măsurile luate în anii 1990-1991 nu au fost de natura să asigure menținerea nivelului exporturilor și echilibrarea balanței de plati externe, situație care s-a datorat și următorilor factori:

- liberalizarea importurilor fără ca Ministerul Comerțului și Turismului sa ia, concomitent, măsuri pentru stimularea exportului și asigurarea echilibrului valutar în activitatea de comerț exterior, asa cum avea obligația, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 805 din 20 iulie 1990;

- autorizarea plăților în valută de către Banca Naționala a României s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990, potrivit cărora avea obligația de a nu autoriza importurile de bunuri care "se pot procura din țara în condiții competitive", în scopul asigurării echilibrarii balanței de plati externe.

La neajunsurile semnalate a contribuit și ineficacitatea reglementărilor valutare ale Băncii Naționale a României, precum și lipsa unui control ferm din partea acesteia asupra modului de respectare a normelor respective.

2.2. Mecanismele create în perioada 1990-1991 cu privire la regimul valutar au depășit, uneori, cadrul legal și nu au fost de natura a stimula producția de export și, respectiv, a asigura resursele necesare echilibrarii balanței de plati externe.

Relevant este faptul ca, deși legile nr. 15/1990 și nr. 31/1990 prevedeau posibilitatea agenților economici de a dispune de 50-70% din veniturile nete în valută, prin Hotărârea Guvernului nr. 763 din 11 noiembrie 1991, aceste drepturi au fost anulate, agenții economici fiind obligați sa cedeze statului toată valuta încasată.

Măsura nu a dus însă la creșterea rezervelor valutare ale statului, deoarece valuta colectata a fost folosită, în cea mai mare parte, pentru acoperirea unor goluri de resurse pretinse de Banca Română de Comerț Exterior - S.A.

3. Cu privire la utilizarea sumelor încasate din creanțe externe

În perioada 1990-1991 au fost încasate creanțe externe, în principal pe relația Republica Arabă Egipt, în suma totală de 219 milioane dolari S.U.A., care a fost utilizata pentru investiții în obiective turistice (21,0 milioane dolari), importuri de mărfuri egiptene (196,0 milioane dolari) și pentru finanțarea altor cheltuieli (2,0 milioane dolari).

În legătură cu utilizarea acestor creanțe s-a constatat ca:

- mărfurile importate în contul creanțelor au fost, în principal, bunuri de consum care, în majoritatea cazurilor, se produc și în țara;

- o parte importanța din contravaloarea în lei a bunurilor importate, peste 68 miliarde lei, a fost folosită, în mod nelegal de către societățile comerciale importatoare, în loc să fie virata la bugetul de stat.

4. Principalele deficiente constatate la Banca Română de Comerț Exterior - S.A.:

4.1. Facilitarea procurării de valuta prin nerespectarea Regulamentului valutar și la un curs de schimb inferior celui oficial.

De exemplu: Banca Română de Comerț Exterior - S.A. a vîndut unor clienți ai săi, în baza unui acord încheiat cu Banca Naționala a României, suma de 158 milioane dolari S.U.A. pentru efectuarea de plati la extern, la cursul de 226 lei/dolar în vigoare la data încheierii acordului, cu toate ca plățile la extern urmau a se efectua ulterior, când, de fapt, cursul de schimb a ajuns până la 817 lei, deci de aproape 4 ori mai mare.

Consecințele acestor operațiuni au fost următoarele:

a) creșterea datoriei publice și a obligațiilor bugetului de stat prin transferul nelegal și nejustificat pe seama acestuia al influentelor nefavorabile de curs înregistrate la acest credit.

Datorită deprecierii leului în raport cu dolarul S.U.A., pe perioada de la data acordării și până la restituirea creditului s-au înregistrat diferențe nefavorabile de curs valutar, care insumeaza 171 miliarde lei, cu care este ținut dator bugetul de stat;

b) diminuarea rezervelor valutare ale statului prin restituirea, din aceste rezerve, a sumei respective.

Din aceleași rezerve s-au plătit și dobinzi în suma de peste 10 milioane dolari S.U.A. la creditul respectiv;

c) favorizarea unor clienți care au beneficiat de avantaje substanțiale prin cumpărarea valutei la un curs de schimb mai mic, ceea ce a facilitat o concurenta neloială între importatori, întrucît ceilalți clienți au procurat valuta la un curs de până la 2-3 ori mai mare.

4.2. Acordarea de credite în lei pentru procurarea de valuta în afară pieței valutare, operațiuni interzise de Regulamentul valutar.

Spre exemplu: unei singure societăți comerciale cu capital social privat i s-au acordat credite în suma totală de 2,8 miliarde lei cu care aceasta a cumpărat suma de 6,6 milioane dolari S.U.A. în afară pieței valutare.

Subliniem și faptul ca prin adresa nr. 746 din 28 decembrie 1993, conducerea Băncii Române de Comerț Exterior - S.A. a comunicat Camerei Deputaților, la solicitarea comisiei de analiza a activității Băncii Naționale a României și a băncilor comerciale, ca "Banca Română de Comerț Exterior - S.A. nu a acordat nici un credit al cărui scop să fie în mod explicit cumpărarea de valuta", ceea ce nu corespunde situație reale.

4.3. Acordarea de credite în valută unor clienți, pentru plata importurilor, pe care le-a recuperat ulterior în lei, ceea ce reprezintă în fapt operațiuni deghizate de vînzare de valuta în afară pieței valutare.

4.4. Favorizarea unor agenți economici prin acordarea de credite în lei și în valută, numai pe riscul sau fără să solicite constituirea de garanții materiale asiguratorii, iar în unele cazuri nici nu a încheiat convenții de credit, contrar prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară și propriilor sale norme de lucru și, în consecința, în cazul unor agenți economici care nu au mai restituit creditele primite, banca nu a mai avut posibilitatea executării unei garanții materiale și, ca urmare, a fost prejudiciata cu sumele nerambursate și cu dobinzile datorate.

De exemplu: s-au acordat numai unei singure societăți comerciale, în perioada noiembrie 1990 - ianuarie 1991, credite în valută de 3,4 milioane dolari S.U.A., care nu au fost restituite băncii până la data controlului, deși erau scadente din luna noiembrie 1991.

O parte din acest credit, respectiv suma de 2,6 milioane dolari S.U.A., a fost transformata, în luna martie 1992, din valuta în lei (0,5 miliarde lei), la cursul de 198 lei/dolar, în vigoare la data plăților la extern.

Ca urmare acestei operațiuni de transformare a creditului din valuta în lei, Banca Română de Comerț Exterior - S.A. a înregistrat o pierdere de 4,3 miliarde lei, întrucît creditul de 2,6 milioane dolari S.U.A. reprezenta, la cursul de la finele anului 1994, suma de 4,8 miliarde lei și nu 0,5 miliarde lei cu cît apare dator acest client în evidenta băncii.

S-a pus la dispoziție unei societăți comerciale, în numerar, suma de 100.000 dolari S.U.A., preluată abuziv din contul altei societăți comerciale, suma care a fost restituită societății comerciale abia după un an, dintr-un credit în valută, acordat de aceeași banca și care nu era rambursat până la data controlului.

De precizat ca la data acordării acestui credit, de 100.000 dolari S.U.A., societatea comercială în cauza avea la banca obligații restante de peste 1 miliard lei.

4.5. Unele societăți comerciale cu capital social privat au beneficiat, în permanenta, din partea băncii, de un tratament preferențial, cu totul aparte față de alți clienți, întrucît li s-au pus la dispoziție importante fonduri în valută și în lei prin nerespectarea reglementărilor în vigoare, în sensul că nu s-au constituit garanții materiale și nu s-au încheiat contracte sau convenții de credite cu aceștia, majoritatea operațiunilor fiind aprobate de persoane care nu aveau competența necesară.

Aceste operațiuni prezintă riscuri și, ca atare, în unele cazuri, au dus la înregistrarea de pierderi de către banca.

Astfel, în condițiile în care toți agenții economici nu dispuneau de resursele financiare necesare la începutul activității, pentru unii dintre aceștia, banca a asigurat accesul necondiționat la credite în valută și în lei, fără să le pretindă garanții materiale, dîndu-le astfel posibilitatea sa beneficieze de conjuncturile favorabile apărute (majorări de prețuri, modificări ale cursului leului etc.), pe seama cărora au obținut profituri substanțiale, sporindu-le spectaculos capitalul social.

Comparativ cu aceștia, celorlalți agenți economici li s-au aplicat, în mod strict, prevederile normelor bancare, și li s-a pretins garanții materiale de cel puțin 120% față de creditele solicitate, precum și îndeplinirea altor condiții, creându-se, în acest fel, o diferentiere rapida a agenților economici prin practicarea unor forme de concurenta neloială.

Toate aceste nereguli fac obiectul a 11 acte de control, dintre care 10 au fost trimise la Parchetul General, iar unul a fost înaintat de procurorul general financiar Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

C. Cu privire la utilizarea subvențiilor și alocațiilor bugetare pentru investiții, în anii 1990 și 1991, de către regiile autonome de interes național

Ca urmare a controlului s-a constatat ca s-a acordat la un număr de 5 regii autonome subvenții mai mari decît cele cuvenite, în suma de 2.303,8 milioane lei, fără a fi restituite în termenul legal la bugetul de stat.

Încasarea acestor subvenții în mod necuvenit s-a datorat, în principal, cuprinderii, în calculul fundamentarii necesarului de subvenții pe anul 1991, a unei valori a producției mai mare decît cea efectiv realizată sau a unor cheltuieli care nu privesc realizarea produselor sau serviciilor aprobate a fi subvenționate de la bugetul de stat.

Actele de control conținând aspecte de natura penală au fost trimise de către procurorul financiar la parchetele de pe lângă tribunale.

Utilizarea alocațiilor

În anii 1990 și 1991 au fost acordate de la bugetul de stat alocații pentru investiții în suma de 14.328,1 milioane lei.

Din cele 11 regii autonome de interes național care au beneficiat de alocații bugetare pentru investiții, organele Curții de Conturi au verificat un număr de 8, care au utilizat 92% din totalul alocațiilor bugetare acordate de la bugetul de stat.

Controalele efectuate au scos în evidenta ca, în general, au fost respectate actele normative care reglementează aceasta materie, deficientele constatate constind fie în faptul că nu a fost respectata destinația alocațiilor bugetare acordate, fără însă a se perturba activitatea regiei, fie ca au fost înregistrate eronat în evidența contabilă. Concret, aceste deficiente au fost următoarele:

- au fost efectuate o serie de "cheltuieli de capital" din alocații bugetare primite în anii 1990 și 1991 de către regiile autonome de interes național fără respectarea prevederilor Legii nr. 10/1991 și ale legilor bugetare anuale, în care se menționa utilizarea acestora pentru întreprinderi noi și dezvoltări importante.

Contrar acestor prevederi, alocațiile bugetare au fost utilizate, în unele cazuri, pentru procurarea de obiecte de inventar și mijloace fixe necuprinse în listele de investiții aprobate;

- au fost înregistrate eronat în evidența contabilă alocațiile bugetare primite pentru investiții, incalcindu-se prevederile Legii nr. 82/1991.

În timpul controlului, deficientele menționate mai sus au fost inlaturate prin evidentierea corecta în contabilitate a alocațiilor bugetare pentru investiții, primite de la bugetul de stat.

D. Formarea și gestionarea datoriei publice

Evoluția datoriei publice interne, în perioada 1990-1991, a fost următoarea:

- miliarde lei -

1989

-

1990

3,8

1991

41,1

Datoria publică interna, înregistrată în această perioadă, provine exclusiv din deficitul bugetar înregistrat la finele anilor respectivi, care a fost acoperit astfel:

- 3,8 miliarde lei prin Legea nr. 7/1992;

- 41,1 miliarde lei printr-un împrumut de stat contractat de Ministerul Economiei și Finanțelor, aprobat prin Legea nr. 74/1991.

Datoria publică externa

Evoluția datoriei publice externe în perioada 1990-1991 a fost următoarea:

- milioane dolari -

1989

224,0

1990

223,0

1991

967,0

Deși volumul creditelor externe contractate a fost mult mai mare, tragerile efective reflectate în datoria externa au fost mult mai reduse, astfel:

- milioane dolari -

Credite contractate

Credite trase (angajate efectiv)

Credite rambursate

1990

243,0

223,0

-

1991

1.922,2

998,5

31,5

Din creditele angajate cu Banca Internationala pentru Reconstrucție și Dezvoltare (180,0 milioane dolari) și cu Banca Europeană pentru Investiții (31,0 milioane dolari) nu s-au tras decît 3,3 milioane dolari, respectiv 1,56% .

Din creditele aprobate de Fondul Monetar Internațional, în suma de 856,2 milioane dolari, pentru anul 1991 nu s-a putut beneficia de suma de 84,0 milioane dolari, reprezentind ultima tragere din 15 decembrie 1991, datorită nerealizarii criteriilor de performanță convenite cu Fondul Monetar Internațional prin Aranjamentul stand-by (neasigurarea rezervelor internaționale și neincadrarea în volumul de credite convenit).

E. Constituirea și utilizarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur

În anul bugetar 1990 și în cei anteriori nu a funcționat în economia românească sistemul fondurilor speciale și al fondurilor de tezaur.

Din controlul efectuat de organele abilitate ale Curții de Conturi asupra conturilor de execuție întocmite la nivelul ordonatorilor principali, secundari și terțiari de credite pentru anul bugetar 1991, s-a constatat ca unele fonduri speciale au fost constituite și utilizate fără bugete aprobate de Parlamentul României sau cu abateri (fond special din diferențe favorabile din reevaluarea stocurilor, fondul din vânzarea locuințelor).

La constituirea și utilizarea fondurilor de tezaur, abaterile au constat în nerespectarea destinațiilor legale în utilizarea acestor fonduri, în neluarea măsurilor de negociere, cu sucursalele Băncii Comerciale Române - S.A., a dobinzilor legale pentru disponibilitățile din conturile bancare etc.

Capitolul 1 Aspecte generale

Pentru exercițiul bugetar al anului 1992, ponderea unităților și a cheltuielilor verificate reprezintă:

1992

- în % -

Numărul de unități verificate

Volumul de cheltuieli

- Bugetele publice locale

15,1

78,0

- Bugetul de stat

26,0

70,4

- Bugetul asigurărilor sociale de stat

67,1

97,4

Controlul la ordonatorii de credite bugetare s-a efectuat în funcție de limitele valorice aprobate conform legii, avîndu-se în vedere efectivele reduse de controlori, asa cum s-a arătat.

Principalele fenomene negative de amploare, rezultate din control în zona indisciplinei bugetare, constau în: schimbarea destinației alocațiilor bugetare aprobate; finanțarea cheltuielilor aferente unui exercițiu bugetar din alocațiile aferente altui exercițiu bugetar; plata cu anticipatie a unor mărfuri, a executării de lucrări sau de servicii prin abatere de la normele legale; nevirarea la bugetul de stat a sumelor datorate legal din impozite, taxe și alte obligații; nerespectarea de către unitățile administrativ-teritoriale locale a normelor și normativelor de cheltuieli stabilite de Guvern pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat etc. și, nu în ultimul rind, nerealizarea veniturilor cuvenite bugetului public național. Ordonatorii de credite au invocat existenta unor situații critice, cum ar fi: aprobarea cu întârziere a bugetului de stat și, respectiv, a bugetelor locale; punerea la dispoziție a creditelor bugetare aprobate, în mod neritmic și în neconcordanta cu nevoile reale; alocarea, în ultima luna și chiar decada a anului, a unor sume importante, când nu mai pot fi cheltuite până la finele anului respectiv, cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale; rectificarea tardivă a bugetelor, în unele cazuri, în anul următor celui la care se referă.

Situațiile invocate s-au confirmat, existenta și implicatiile lor fiind constatate și de specialiștii Curții de Conturi.

Pentru eliminarea acestor dificultăți, care au afectat negativ desfășurarea normală a execuției bugetare, se impune satisfacerea cerințelor justificate, invocate de cei controlati și, mai cu seama, aprobarea bugetelor înainte de începutul anului calendaristic, alocarea fondurilor în concordanta cu eșalonarea în timp a acțiunilor programate prin bugete, operarea, în timp oportun, a rectificarilor legale ale bugetelor publice, impuse de legislație și de noile realitati etc.

La originea multor abateri de la reglementările legale se afla indisciplina bugetară de care au dat dovada unii ordonatori de credite, generata de neintelegerea sau neacceptarea exigențelor ce trebuie să existe în domeniul complex al utilizării fondurilor publice, manifestarea unor tendinte de abuzuri, ilegalitati, precum și de autonomie excesiva în utilizarea acestor fonduri, în afară limitelor legale.

Din zona situației, evoluției, administrării și utilizării patrimoniului public și privat al statului, principalele fenomene negative care s-au manifestat au constat în: subevaluarea elementelor patrimoniale în acțiunile de vînzare și de privatizare, scoaterea nelegală din funcțiune a unor active fixe, închirieri nelegale sau cu chirii nelegale ale unor active fixe, vinzari în condiții nelegale de active fixe și circulante, deficiente grave în gestionarea patrimoniului, incorectitudinea inventarierilor și bilanțurilor contabile, schimbarea destinației subvențiilor și alocațiilor bugetare, nevirarea sumelor cuvenite bugetului public național, alimentarea artificiala a blocajului financiar, acordarea de avansuri fără contraprestatii, angajarea și derularea de credite cu garanții guvernamentale, în condiții nelegale, și altele.

A. Schimbarea destinației alocațiilor bugetare, stabilită prin bugetele aprobate, în situații nepermise de lege

Abateri de acest fel au fost constatate la 25% din totalul ordonatorilor de credite verificați, precum și la 23% din totalul regiilor autonome și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat controlate.

Întinderea fenomenului a fost însă mult mai mare, situația reală fiind mascată de practica unor ordonatori de credite care, la finele exercițiului bugetar, cu prilejul rectificarii bugetului, și-au aliniat prevederile de credite bugetare la nivelul cheltuielilor efectuate, pe total și pe structura, făcând sa nu apara nici o abatere între prevederi și execuție.

Din multitudinea de spete de acest fel redam, în continuare, doar câteva, care consideram ca sunt mai încărcate de semnificatii.

1. Încasarea nelegală de la bugetul de stat de subvenții peste nivelul pierderilor înregistrate care, în loc să fie restituite bugetului de stat au fost folosite în alte scopuri, ca de pilda achiziționarea de autobuze, acordarea de avansuri pentru procurarea de piese de schimb, care nu au fost primite nici până la data controlului (sute de milioane de lei, care erau în aceste situații de mai mult de 2 ani), achiziționarea de televizoare și de zahăr de la societăți comerciale cu răspundere limitată, produse ce nu intrau în obiectul lor de activitate (dând și avansuri, acestea constituind practic o creditare deghizată, fără dobinda) etc.

2. Folosirea sumelor primite de la bugetul de stat pentru realizarea unor lucrări de alimentari cu apa, de canalizare și altele de larg interes cetatenesc, în alt scop (pentru rambursarea unor credite și plati de dobinzi care nu aveau legătură cu aceste lucrări etc.).

3. Reținerea, de către unele ministere, nelegal, și utilizarea unor importante sume destinate bugetului de stat, pentru:

a) garantarea, pentru terțe persoane, a unor credite de valori mari care nu aveau nimic comun cu specificul activității lor;

b) reținerea unor venituri din activitatea proprie de valori mari, fără aprobare, care, potrivit legii, se cuveneau bugetului de stat, și utilizarea lor peste cheltuielile prevăzute în bugetul aprobat;

c) efectuarea, la finele anului, de plati nedatorate (fictive), urmate de restituirea sumelor în anul următor, și utilizarea lor în afară prevederilor bugetare (uneori sumele astfel virate au fost utilizate de societăți comerciale cu capital social privat, timp îndelungat, fără contraprestatie și fără dobinda).

B. Cu privire la determinarea drepturilor cuvenite bugetului public național

Drepturile cuvenite bugetului public național nu exprima volumul integral al sumelor datorate de plătitori, în primul rind datorită faptului ca în calcul nu s-au inclus toți plătitorii, iar în al doilea rind, pentru ca atunci când au fost incluși nu s-au avut în vedere toate obligațiile de plată. De exemplu: la Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București s-a constatat ca din 44.925 agenți economici, înscriși în evidenta cu cod fiscal, 16.173, deci 36%, nu au depus bilanț pentru activitatea anului 1992 și nu s-a făcut controlul necesar pentru clarificarea situației. În același timp, în fișele de evidenta fiscală de la organele Ministerului Finanțelor nu s-au trecut toate obligațiile de plată ale agenților economici respectivi (I.C.M., accize etc.).

Pentru alte venituri fiscale, ca: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa asupra mijloacelor de transport etc., prevederile din bugetul de stat elaborate de Direcția generală a trezoreriei au fost subevaluate față de conturile de execuție primite din teritoriu, cu 7% la impozitul pe salarii și cu 4% la impozitul pe profit, iar la alte impozite și taxe, diferențele între bazele de date au fost de până la 34% .

În bugetul de stat nu au fost cuprinse veniturile din rămășițele anului anterior, care reprezentau circa 15% din veniturile bugetului, modalitate de lucru care a dus la majorarea artificiala a deficitului bugetar.

Dintre veniturile cuvenite bugetului de stat, neevidentiate și nevirate acestuia, utilizate în alte scopuri, menționăm taxele pentru folosirea drumurilor, percepute la punctele de trecere a frontierei, care, la paritatea monedei din anii 1991 și 1992, reprezentau circa 8 miliarde lei.

Printre deficientele constatate, cuprinse în rapoartele la care facem referire, este și lipsa unei metodologii de cuantificare a veniturilor cuvenite bugetului public național și neurmarirea sistematica și ferma a încasării acestor drepturi. La situațiile constatate a contribuit și lipsa de personal din acest domeniu, datorată salarizarii nestimulative a acestuia.

În legătură cu fondurile speciale, constituite în anul 1992, controlul a constatat ca, în pofida legii, s-au constituit 4 fonduri speciale, necuprinse în legea bugetară aprobată, dar care au fost aprobate prin hotărâri ale Guvernului sau de către primul-ministru. Acestea au fost:

1. fondul constituit din diferențele favorabile din reevaluarea stocurilor de aur și argint (247 miliarde lei);

2. fondul constituit din diferențe favorabile din reevaluarea stocurilor materiale (31,9 miliarde lei);

3. fondul constituit din ajutoare economice externe nerambursabile (10,7 miliarde lei);

4. fondul constituit din diferențele favorabile din reevaluarea activelor și pasivelor în valută (3,4 miliarde lei).

Aceste fonduri, utilizate fără aprobarea Parlamentului României, au reprezentat 28,4% din veniturile aprobate prin legea bugetară anuală.

De altfel, diferențele favorabile din reevaluarea stocurilor de aur și argint, din anii 1991 și 1992, au insumat 347 miliarde lei, fiind utilizate integral în economie, deși, potrivit legii, cu aceste diferențe trebuiau compensate diferențele nefavorabile, iar soldul urma să fie regularizat cu bugetul de stat.

Consecințele acestor abateri au fost, în principal, următoarele:

- majorarea nelegală a obligațiilor bugetului de stat;

- creșterea masei monetare, prin emisiune, fără acoperire, cu impactul inflationist aferent, întrucît aceste diferențe au existat numai scriptic, deoarece stocurile de aur și argint nu au fost valorificate.

Consideram ca utilizarea de fonduri, mai cu seama de asemenea proporții, în afară aprobării Parlamentului României, constituie abateri grave, întrucît Parlamentul poate ajunge oricând la concluzia ca acestor fonduri li se putea da o alta destinație, mai avantajoasă, pentru societatea românească.

C. Cu referire la deficitul bugetar și datoria publică

Deficitul bugetar și datoria publică sunt doi indicatori macroeconomici cu impact deosebit asupra generațiilor viitoare, care angajează, nemijlocit, viitorul tarii. Ca urmare, în aceste domenii trebuie să se respecte cu fermitate prevederile legii.

Principala concluzie de ansamblu referitoare la acești indicatori, cuprinsă în Raportul public pentru anul 1992, aprobat de către Plenul Curții de Conturi, este aceea ca atât deficitul bugetar, cît și datoria publică, prezentate Parlamentului României, nu exprima situația reală, întrucît acestea au, în fapt, o dimensiune mult mai mare decît cea raportată. Astfel, datoriile statului, neachitate unor creditori interni și nereflectate în datoria publică, insumau la finele anului 1992 - 495 miliarde lei și 476 milioane dolari S.U.A. (circa 230 miliarde lei la cursul valutar la finele anului 1992), reprezentind de circa 3 ori deficitul bugetar declarat. Potrivit datelor din bilanțurile contabile ale băncilor (Banca Naționala a României și Banca Română de Comerț Exterior - S.A.), la data controlului (30 septembrie 1994), precum și celor din contabilitatea trezoreriei, rezultă ca aceste datorii s-au menținut, în cazul celor în valută (476 milioane dolari), iar cele în lei au crescut de la 495 la 4.700 miliarde lei, totalizind deci peste 5.500 miliarde lei.

Între aceste datorii sunt și unele care s-au creat pe baza unor garanții de plată a importurilor, date de Ministerul Finanțelor unor societăți comerciale cu capital de stat și privat, fără a reglementa cu acestea și cu Banca Română de Comerț Exterior - S.A. condițiile de garanție și de recuperare a sumelor plătite în cazul executării garanțiilor.

Alte împrumuturi în contul statului, contractate în afară prevederilor legale, neevidentiate în datoria publică, provenite din anii 1991 și 1992, au fost cele contractate de Banca Naționala a României, în suma de 1,0 miliarde dolari, din care, la data controlului (30 septembrie 1994) încă mai era de restituit suma de 475 milioane dolari S.U.A. Aceste operațiuni au fost generate și de neregulile în evidenta constituirii și utilizării rezervei valutare a statului, arătate mai sus.

Însemnate presiuni asupra bugetului de stat, însumând circa 1.030 miliarde lei, erau acumulate în legătură cu creditele externe primite de la instituțiile financiare internaționale, administrate de către Ministerul Finanțelor, astfel:

a) în anul 1992 s-au primit de la organismele menționate credite în suma de 564 milioane dolari S.U.A., iar în anul 1993, de 134,6 milioane dolari, în total 698,5 milioane dolari, contravaloarea în lei a acestora la data primirii fiind de 204,0 miliarde lei, ceea ce revine, în medie, circa 300 de lei pentru un dolar.

Pentru restituirea acestor credite, la 31 decembrie 1994 era necesară o sumă în lei de circa 6 ori mai mare decît cea obținută din vânzarea valutei la data primirii creditelor (204 miliarde lei), înregistrîndu-se, ca urmare a devalorizarii leului, până la 31 decembrie 1994, influente nefavorabile în suma de 1.030 miliarde lei, care, potrivit datelor din contabilitatea trezoreriei statului, au evoluat astfel:

- 242 miliarde lei la 31 decembrie 1992;

- 687 miliarde lei la 31 decembrie 1993;

- 1.030 miliarde lei la 31 decembrie 1994.

Evoluția în continuare a acestor influente va fi determinata de evoluția cursului valutar al leului față de cel existent la 31 decembrie 1994 până la rambursarea creditelor externe, prevăzută a fi facuta în perioada 1997 - 2002;

b) pentru acoperirea influentelor nefavorabile de natura celor menționate, prin Hotărârea Guvernului nr. 190/1992 s-au stabilit măsuri de fructificare, de către Ministerul Finanțelor, a disponibilităților în lei provenite din creditele externe (din vânzarea pe piața valutară a valutei), prin acordarea de credite în lei agenților economici, cu dobinda negociabila sau prin constituirea de depozite, prin licitație, la instituțiile bancare.

Potrivit aceleiași hotărâri, disponibilitățile urmau a fi folosite pentru finanțarea rambursabila pe termen scurt, mijlociu și lung a obiectivelor stabilite prin programul de reforma al Guvernului în domeniul economico-financiar și monetar, precum și pentru dezvoltarea relațiilor comerciale cu alte state, pe bază de contracte de împrumut, cu dobinda negociabila fundamentată pe studiile tehnico-economice de fezabilitate și pe situația financiară a agenților economici respectivi.

Din controlul efectuat a rezultat ca cea mai mare parte din aceste disponibilitati nu a fost utilizata pentru scopurile menționate, iar în cazurile în care a fost folosită pentru astfel de destinații, a rezultat o valorificare cu eficienta scăzută.

Astfel, din datele puse la dispoziție de către Ministerul Finanțelor rezultă ca la 31 decembrie 1994, circa 80% din disponibilitati (245,7 miliarde lei) erau folosite pentru acoperirea parțială a deficitelor bugetare înregistrate în anii 1991-1993, pentru care au fost suportate de la bugetul de stat dobinzi în suma de 149 miliarde lei.

Având în vedere ca disponibilitățile provenite din credite externe depășesc 300 miliarde lei și ținând seama de necesitatea creșterii eficientei utilizării acestora, pe lângă măsurile luate de Curtea de Conturi, propunem să se analizeze de către Parlamentul României oportunitatea reglementării acestor disponibilitati prin lege, ca fond special, atât în ce privește constituirea și utilizarea lor, cît și ca destinație a veniturilor rezultate din fructificarea lor.

D. Observații privind administrarea patrimoniului public și privat al statului

Controlul s-a axat, cu prioritate, asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului, îndeplinirii obligațiilor față de bugetul de stat și față de instituțiile publice, precum și asupra modului de utilizare a fondurilor bugetare sau a fondurilor speciale. S-au constatat numeroase abateri de la prevederile legale cu caracter financiar-contabil, care, în principal, se referă la următoarele:

1. Aplicarea incorectă, de către administratorii societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și ai regiilor autonome, a prevederilor legale în ce privește asocierea pentru constituirea de societăți comerciale mixte sau de realizare a unor activități și obiective comune, în cazul regiilor autonome. În concret, aceste abateri reprezintă: subevaluarea aportului societăților comerciale cu capital social de stat la constituirea capitalului social al societăților comerciale nou-înființate; nevărsarea integrală și la timp a capitalului social subscris de către asociați; participarea neechitabila la repartizarea dividendelor; acordarea gratuita a unor spații și avantaje materiale și bănești noilor societăți comerciale înființate în detrimentul societăților comerciale cu capital majoritar de stat și al regiilor autonome asociate; neîndeplinirea, de către administratorii societăților comerciale cu capital majoritar de stat și ai regiilor autonome, a obligațiilor legale de a apara drepturile unităților pe care le reprezintă, în calitate de acționari la noile societăți comerciale înființate.

2. Nerespectarea, de către administratorii societăților comerciale și ai regiilor autonome, a obligațiilor ce le reveneau de a efectua inventarierea și reevaluarea elementelor patrimoniale, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 945/1990 și nr. 26/1992, precum și ale normelor metodologice date în aplicarea acestora. S-au constatat, la un număr de 231 de societăți comerciale și regii autonome, subevaluari totale de 92,4 miliarde lei și ale capitalului social înregistrat de societăți comerciale cu 77,5 miliarde lei, valori la nivelul anului 1992.

Subevaluarile menționate au avut loc, în principal, prin: necuprinderea în operațiunea de reevaluare a tuturor elementelor patrimoniale prevăzute de lege; stabilirea incorectă a gradului de uzura fizica a unor mijloace fixe; scoaterea din evidența contabilă și din patrimoniu a unor mijloace fixe, fără ca ele să fie casate efectiv, multe dintre acestea aflîndu-se în funcțiune la data controlului; nereevaluarea unor investiții puse în funcțiune, dar pentru care nu s-au întocmit actele de înregistrare în evidenta ca mijloace fixe; necuprinderea în acțiunea de reevaluare a investițiilor în curs de execuție; utilizarea unor indici de actualizare sau a unor prețuri inferioare celor legal stabilite; înregistrarea eronată a rezultatelor reevaluarii.

3. Nerespectarea normelor legale de către administratorii de societăți comerciale și regii autonome privind stabilirea prețurilor de vînzare a unor mijloace fixe și active, precum și a tarifelor de dare în locatie de gestiune sau închiriere a acestora.

Referitor la vânzările de mijloace fixe și active s-au constatat numeroase abateri, dintre care menționăm: nerespectarea procedurilor legale de evaluare sau reevaluare a activelor și mijloacelor fixe, prin acestea fiind subdimensionate prețurile de pornire a licitațiilor, respectiv a celor de negociere; neorganizarea de licitații sau ținerea lor formala, prin nerespectarea procedurilor de organizare și desfășurare; neincasarea integrală sau la termenele contractuale a contravalorii activelor și mijloacelor fixe vîndute; acordarea nelegală a unor facilități; folosirea sumelor rezultate din vânzarea unor active sau mijloace fixe în alte scopuri decît cele stabilite prin art. 62 din Legea nr. 58/1991, precum și prin art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 740/1990.

Cele mai frecvente abateri de la actele normative care reglementează aceste domenii (Legea nr. 15/1990; Hotărârea Guvernului nr. 1.228/1990; Hotărârea Guvernului nr. 140/1991; Legea nr. 5/1973 și H.C.M. nr. 860/1973 data în aplicarea Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași) se referă la: neorganizarea de licitații; punerea la dispoziție, gratuit, de spații și capacități de producție unor agenți economici cu capital social privat; subevaluarea chiriilor, a tarifului locatiei sau a redeventei; neincluderea în contracte de clauze asiguratorii care să permită renegocierea prețurilor și a redevențelor, în funcție de noile condiții ale pieței, nestabilirea termenelor de plată a obligațiilor și a condițiilor de reziliere a contractelor, iar în multe situații, cedarea unor mijloace fără o baza contractuală.

4. Încălcarea normelor legale privind gestionarea bunurilor materiale și bănești aflate în patrimoniul regiilor autonome și al societăților comerciale cu capital social majoritar de stat. S-au acordat sume sau bunuri din patrimoniul propriu unor persoane fizice sau persoane juridice cu capital social privat fără existenta unor relații contractuale sau prin depășirea prevederilor din contractele încheiate și fără a primi în schimb bunuri sau a se returna sumele achitate; efectuarea de investiții fără aprobarea consiliului de administrație; achiziționarea de utilaje și instalații de pe piața externa, cu un grad avansat de uzura, unele chiar neutilizabile; cumpărarea de la societăți comerciale cu capital social privat a unor bunuri la prețuri superioare celor practicate de producător și în situația în care nu erau necesare desfășurării activității productive etc.

5. Necalcularea, neevidentierea sau determinarea incorectă a obligațiilor de plată față de bugetul de stat sau față de alte fonduri stabilite prin lege, având, în principal, ca urmări:

- diminuarea, fără temei legal, a profitului impozabil și, în consecința, a impozitului pe profit;

- necalcularea și nevirarea impozitului pe salarii, a impozitului pe circulația mărfurilor, a taxei pe valoarea adăugată și a accizelor;

- neconstituirea și nevirarea fondurilor pentru asigurările sociale de stat și a altor fonduri speciale.

Aceste situații de evaziune fiscală au fost constatate la un număr de 370 de societăți comerciale cu capital social majoritar de stat și regii autonome, cu consecințe negative, în valoare totală de 175,7 miliarde lei.

6. Depășirea termenelor de plată prevăzute de lege pentru achitarea obligațiilor cuvenite bugetului de stat, precum și a contribuțiilor la fondurile speciale, atât ca urmare a lipsei de disponibilitati în cont, cît și a slabului interes al conducerilor executive ale agenților economici pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 76/1992, privind efectuarea plăților în ordinea scadentei acestora.

Astfel de situații s-au constatat la un număr de 144 de societăți comerciale cu capital majoritar de stat și regii autonome care au înregistrat restante în plata sumelor datorate bugetului de stat și fondurilor speciale, în valoare de 109,6 miliarde lei (inclusiv majorările).

7. Utilizarea neconforma cu destinația aprobată a unor sume acordate de la bugetul de stat, sub forma subvențiilor pentru compensarea pierderilor și acoperirea diferențelor de preț și de tarif, de către societățile comerciale, respectiv de către regiile autonome. Dintre acestea, cele mai des intilnite se referă la: întocmirea incorectă a deconturilor prin care s-au solicitat diferențe de preț și de tarif; majorarea artificiala a bazei de calcul și utilizarea unor prețuri, altele decît cele aprobate; solicitarea ilegala de diferențe de preț și de tarif pentru produse livrate la export; solicitarea de diferențe de preț și de tarif după ce acestea au fost liberalizate.

În cazul regiilor autonome, abaterile intilnite cel mai des se referă la:

- schimbarea nelegală a destinației creditelor bugetare între subdiviziunile clasificației bugetare, precum și utilizarea creditelor aprobate pentru un exercițiu bugetar la finanțarea cheltuielilor altui exercițiu bugetar;

- efectuarea, din credite bugetare, a unor plati anticipate peste avansurile ce pot fi acordate legal, fără documente legale, ceea ce a dus la creditarea deghizată, fără dobinda, a unor societăți comerciale cu capital social de stat sau privat;

- acordarea de subvenții pentru acoperirea pierderilor, mai mari decît cele legale, în special prin cuprinderea în calcul a unor costuri care nu privesc realizarea produselor și a serviciilor subvenționate de la bugetul de stat;

- utilizarea subvențiilor acordate regiilor autonome în alte scopuri decît cele prevăzute prin lege.

Pentru lichidarea consecințelor abaterilor cu caracter economic și financiar-contabil, constatate la agenții economici, au fost luate o serie de măsuri, cum ar fi:

- virarea, în timpul controlului, la bugetul de stat a impozitelor și taxelor datorate, a creditelor bugetare neutilizate până la finele exercițiului financiar și a subvențiilor acordate peste cele legal aprobate, în suma de 13,6 miliarde lei;

- constituirea, în timpul și ca urmare a controlului, de către agenții economici, a unor fonduri speciale prevăzute de lege, în suma de 29,0 miliarde lei, din care, virata operativ pe destinatiile legale, suma de 6,6 miliarde lei;

- sesizarea colegiilor jurisdicționale competente pentru stabilirea răspunderii juridice, în vederea recuperării unor prejudicii constind în gestionarea necorespunzătoare a bunurilor materiale și bănești aflate în patrimoniul agenților economici, pentru recuperarea majorărilor de întârziere privind neplata în termen a obligațiilor față de bugetul de stat sau către alte fonduri speciale stabilite prin lege, precum și pentru subvenții utilizate la compensarea unor cheltuieli nelegale, în suma de 109,6 miliarde lei;

- sesizarea organelor de urmărire penală pentru fapte de natura infractionala, constind îndeosebi în schimbarea destinației unor fonduri, în suma de 19,4 miliarde lei.

Prin decizii ale președintelui Secției de control ulterior s-a dispus remedierea unor nereguli, urmare cărora, până la data la care se referă raportul, au fost obținute, în principal, următoarele rezultate:

- înregistrarea în contabilitate și urmărirea recuperării, potrivit legii, a unor lipsuri patrimoniale constatate în timpul și ca urmare a controalelor efectuate, în suma de 1,1 miliarde lei;

- majorarea cu 46,1 miliarde lei a patrimoniului unor agenți economici și cu 31,2 miliarde lei a capitalului social al acestora, prin refacerea lucrărilor de reevaluare, dispusă ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi, întrucît s-au constatat subevaluari față de prevederile hotărîrilor Guvernului nr. 945/1990 și nr. 26/1992;

- corectarea profitului declarat de unii agenți economici prin majorarea acestuia cu suma de 23,1 miliarde lei, reprezentind, în principal, costuri nereale cu care s-a diminuat nejustificat profitul și, implicit, impozitul pe profit;

- calcularea, înregistrarea și virarea la bugetul de stat, la bugetele locale și la fondurile speciale a unor obligații în suma de 34,7 miliarde lei, peste cele declarate și virate inițial de agenții economici respectivi;

- virarea la bugetul de stat a unor alocații și subvenții necuvenite, în suma de 2,8 miliarde lei.

Deciziile prin care s-au dispus măsuri societăților comerciale au fost transmise și conducerii Fondului Proprietății de Stat, pentru a lua măsurile care se impun în vederea inlaturarii abaterilor semnalate și intrării în legalitate.

Cu ocazia controalelor efectuate de către organele Curții de Conturi la agenții economici s-au constatat și unele nereguli financiare, pe care însă legislația în vigoare nu le sancționează, ceea ce duce la perpetuarea lor, cu consecințe deosebit de grave asupra integrității patrimoniului statului.

Pentru reglementarea situațiilor respective, în partea a V-a, cap. 6 din raport, s-au făcut unele propuneri de completare sau de modificare a cadrului legislativ existent.

E. Observații privind activitatea celorlalte organe de control financiar din economie

Pentru îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă

Legea nr. 94/1992 , Curtea de Conturi, în calitatea sa de organ suprem de control financiar, potrivit art. 92 din legea menționată, are competente și în legătură cu activitatea celorlalte organe de control financiar din economie, și anume: sa evalueze activitatea de control financiar propriu a persoanelor juridice controlate; sa emita instrucțiuni cu caracter obligatoriu pentru aceste organe, necesare exercitării în bune condiții a competentelor Curții de Conturi; să solicite organelor de control financiar și ale Băncii Naționale a României sa verifice cu prioritate unele obiective, în cadrul atribuțiilor lor legale; sa utilizeze rapoartele organelor respective pentru exercitarea de către Curte a funcțiilor sale de control și jurisdicționale.

Aceste competente se executa, atât în relațiile cu organele de control financiar ale statului din structura Ministerului Finanțelor, cît și cu cele de control financiar propriu ale persoanelor juridice, definite în mod expres în Legea nr. 30 din 22 martie 1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare.

De asemenea, competentele Curții de Conturi se exercită și în legătură cu activitatea organelor de control ale Băncii Naționale a României.

Din controalele efectuate asupra persoanelor juridice prevăzute la

art. 18 din Legea nr. 94/1992

(ministere, regii autonome, societăți comerciale, unități administrativ-teritoriale, bănci etc.) a rezultat ca abaterile grave cu caracter financiar constatate, unele devenite fenomene prin amploarea lor, prezentate în capitolele anterioare ale raportului Curții de Conturi, s-au datorat și faptului ca activitatea de control financiar din economie nu a fost organizată și nu a funcționat în mod corespunzător.

Principalele neajunsuri constatate se referă la următoarele:

1. Deși la art. 3 din Legea nr. 30/1991 se prevede că regiile autonome, societățile comerciale și alte persoane juridice cu activitate economico-socială își organizează controlul financiar propriu, potrivit legii, precum și prevederilor din statutele proprii, s-a constatat ca societățile comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat au renunțat la acest control.

Situația a fost determinata, în principal, de faptul ca modul de organizare și de exercitare a controlului financiar la societățile comerciale nu a fost stabilit în mod concret prin lege și nici Guvernul nu a fost abilitat sa aprobe norme în acest sens, ca în cazul ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat, regiilor autonome, prefecturilor etc.

Problema lăsată exclusiv la latitudinea societăților comerciale, acestea au interpretat, în mod eronat, ca activitatea controlului financiar de gestiune este suplinita de controlul efectuat de cenzorii societăților comerciale, ceea ce nu corespunde realității, întrucît atribuțiile legale de control ale acestora diferă substanțial de cele ale controlului financiar de gestiune, reglementate prin Legea nr. 30/1991 și prin

Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 .

Ca urmare, o parte însemnată a patrimoniului statului dat în administrarea societăților comerciale a fost lăsată, atât din punct de vedere legislativ, cît și în fapt, în afară controlului financiar propriu, preventiv și ulterior, cît și în afară controlului extern al statului, având în vedere ca în perioada 1990-1992 nu a existat Curtea de Conturi, iar controlul Ministerului Finanțelor, prin modul în care a fost organizat și a funcționat, nu a putut acoperi decît o mica parte din necesitați.

Asa se explica faptul ca la aproape toate societățile comerciale controlate de Curtea de Conturi până în prezent au fost constatate abateri grave de la legile în vigoare, în special cu privire la gospodărirea patrimoniului, declararea și achitarea obligațiilor către stat.

Lipsa controlului financiar propriu, cît și a controlului statului a permis administratorilor unor societăți comerciale sa încalce în mod flagrant și sistematic legile cu privire la inventarierea și reevaluarea patrimoniului, domeniu în care organele Curții de Conturi au constatat subevaluari de valori foarte mari. Din control a rezultat ca atât cenzorii, cît și reprezentanții statului pe lângă societățile comerciale, ca membri ai consiliilor de administrație, ai consiliilor imputernicitilor statului și ai adunării generale a acționarilor, au propus sau au aprobat bilanțurile agenților economici în cauza, deși aceștia nu efectuasera inventarierea și reevaluarea patrimoniului, dispuse prin actele normative în vigoare.

Aceeași pasivitate au manifestat cenzorii și împuterniciții statului față de unele ilegalitati săvârșite în legătură cu: vânzările de mijloace fixe și de active, locatiile de gestiune și închirierile de spații de producție, asocierile cu unii parteneri străini sau cu societăți comerciale cu capital social privat etc., acțiuni prin care statul a fost dezavantajat și, evident, pagubit.

Lipsa de protecție a patrimoniului statului aflat în administrarea societăților comerciale cu capital social de stat se menține având în vedere ca nici Fondul Proprietății de Stat, care răspunde de administrarea acestuia, în calitate de principal acționar, nu are organizat un sistem de control financiar propriu.

Necalcularea, neevidentierea sau determinarea incorectă a obligațiilor față de bugetul de stat și față de alte fonduri stabilite prin lege, constatate la marea majoritate a societăților comerciale controlate și care, în fapt, contureaza o tendinta evazionista a acestora, se datorează, de asemenea, în mare parte, lipsei controlului financiar propriu și nesuplinirii acestui control de către cenzori.

2. La ministere, departamente și regii autonome, cu toate ca prin

Hotărârea Guvernului nr. 720/1991

au fost stabilite norme de organizare și de exercitare a controlului financiar propriu, preventiv și de gestiune, acesta nu a funcționat în mod corespunzător datorită, în principal, următoarelor cauze:

a) Dimensionarea, de către persoanele juridice menționate, a aparatului de control financiar, în neconcordanta cu atribuțiile de control prevăzute în Legea nr. 30/1991 și în normele de aplicare aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 , ori ocuparea în mica măsura a posturilor aprobate.

De exemplu:

Ministerul Industriilor avea organizat un compartiment de control financiar cu 6 posturi, căruia îi revenea sarcina de a controla anual 17 regii autonome, între care: Regia Autonomă de Electricitate "Renel", Regia Autonomă a Petrolului "Petrom" București, Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" Medias etc., gestiunile proprii ale ministerului și instituțiilor publice subordonate acestuia. În fapt, din cele 6 posturi nu erau ocupate decît 2 posturi, ceea ce conducea și la concluzia lipsei de preocupare din partea conducerii ministerului pentru asigurarea unui control competent și eficient asupra modului de gestionare a fondurilor alocate de la bugetul de stat și a patrimoniului public și privat al statului dat în administrarea regiilor autonome.

În Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru controlul a 91 de direcții generale și direcții județene pentru agricultura și alimentație și, respectiv, sanitar-veterinare, laboratoare centrale și regii autonome, s-a organizat un compartiment de control cu 9 posturi, din care numai 3 posturi erau ocupate.

Ministerul Transporturilor a constituit un compartiment de control financiar de gestiune cu 8 posturi, din care era ocupat numai unul pentru controlul a 30 de regii autonome, la care se adauga unitățile subordonate finanțate din credite bugetare și gestiunile proprii ale ministerului.

La Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, pentru verificarea gestiunilor proprii, 41 de inspecții județene în construcții și 3 unități finanțate de la bugetul de stat, s-au creat numai 2 posturi cu atribuții de control financiar.

La Ministerul Sănătății, din cele 11 posturi aprobate în cadrul Direcției de control erau ocupate numai 3 posturi, dintre care la sfârșitul anului 1994 a rămas ocupat numai un post.

Regia Autonomă a Pădurilor "Romsilva", de sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, și-a creat un compartiment de control financiar propriu, compus numai din 2 posturi.

Regia Autonomă "Rom-Telecom" din București avea la centru un serviciu de control financiar de gestiune format din 5 posturi aprobate, dintre care erau ocupate numai 2 posturi.

b) Subdimensionând aparatul de control și neocupând, decît parțial, posturile, ministerele, departamentele, regiile autonome au eludat, practic, obligațiile legale pe care le aveau potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 720/1991

de a efectua controlul financiar de gestiune, cel puțin o dată pe an, la unitățile și la gestiunile din structura lor, necontribuind astfel decît în mica măsura la determinarea respectării legilor privind utilizarea fondurilor bugetare, administrarea și gestionarea mijloacelor materiale și bănești, evidentierea și achitarea obligațiilor de plată față de bugetul de stat și față de fondurile speciale.

Abaterile de la disciplina bugetară și prejudiciile constatate la ministere, departamente și regii autonome, consemnate în fișele de observații asupra conturilor de execuție ale ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, precum și în capitolul privind regiile autonome, anexe la raportul Curții de Conturi, confirma lipsa de eficacitate a organelor proprii de control financiar ale acestora.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale are organizate 3 compartimente de control financiar, însumând 307 salariați, din care: un compartiment de control financiar de gestiune, înființat conform Legii nr. 30/1991 și

Hotărârii Guvernului nr. 720/1991 , compus din 12 persoane, precum și alte 2 direcții de control specializate în domeniul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj (135 de persoane) și al asigurărilor sociale de stat (160 de persoane).

Cu toate acestea, în activitatea ministerului au fost constatate numeroase abateri cu caracter financiar-contabil, asa cum rezultă din fișele de observații asupra conturilor de execuție privind protecția socială, anexate la prezentul raport.

Rețin în mod special atenția abaterile constatate în legătură cu unele plati efectuate din Fondul pentru plata ajutorului de șomaj pentru întreruperea temporară a lucrului ca urmare a neasigurarii resurselor energetice sau a lipsei de comenzi în cadrul unităților producătoare de tehnica militară, pentru calificarea șomerilor, pentru unele dotări etc.

Aceste categorii de cheltuieli nu au fost supuse controlului financiar, nici preventiv și nici ulterior, sumele fiind eliberate, de regula, la simpla solicitare a beneficiarilor, fără să se verifice îndeplinirea condițiilor stabilite în mod expres prin legi și alte acte normative care reglementează domeniul respectiv.

3. Activitatea de control financiar la organele administrativ-teritoriale nu era reglementată legal. Astfel, atât în Legea nr. 30/1991, cît și în

Hotărârea Guvernului nr. 720/1991

sunt prevăzute sarcini de organizare și de exercitare a controlului financiar pentru prefecturi și pentru Primăria Municipiului București, nefiind menționate consiliile județene.

În fapt, prefecturile nu au organizat compartimente proprii de control financiar, aceste compartimente funcționând pe lângă consiliile județene, însă fără o reglementare legală privind subordonarea, obiectivele de control, modul de valorificare a constatărilor etc.

Edificator în acest sens este faptul ca pentru abaterile cu caracter financiar și pentru prejudiciile constatate în sarcina primăriilor, ca ordonatori principali de credite, la municipii, orașe, comune, organele de control de pe lângă unele consilii județene au solicitat Curții de Conturi sa valorifice constatările lor pe motiv că nu au competente în acest sens.

4. Controlul financiar al Ministerului Finanțelor - Direcția generală a controlului financiar de stat - a acționat pe o arie restrînsa, datorită și neocuparii posturilor de specialitate aprobate, a căror situație, în perioada 1990-1994, se prezintă după cum urmează:

Perioada

Numărul de posturi

%

aprobate

ocupate

1990

926

518

56,0

1991

931

621

66,7

1992

890

639

71,8

1993

890

473

53,1

1994

890

590

66,3

Astfel, în anul 1992 organele Ministerului Finanțelor au verificat modul de administrare și de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat numai la 3 ministere și la unitățile județene din subordine (Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției și Secretariatul de Stat pentru Handicapati), precum și la 26 de prefecturi și la 62 de primării orășenești.

Nu au fost abordate, în suficienta măsura, unele obiective de control majore, prevăzute de lege, cum ar fi: folosirea fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat; exactitatea și realitatea bilanțurilor contabile ale agenților economici menționați, precum și urmărirea stabilirii corecte, îndeplinirea integrală și la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și față de fondurile speciale.

Curtea de Conturi a constatat, în legătură cu stabilirea și încasarea veniturilor bugetului de stat, ca Ministerul Finanțelor a efectuat, prin Inspecția generală pentru activitatea interna, îndrumarea și controlul unităților fiscale din teritoriu, numai la 10 direcții generale județene ale finanțelor publice, ceea ce reprezintă 25% din numărul total.

La direcțiile generale ale finanțelor publice necontrolate de către Ministerul Finanțelor, Curtea de Conturi a constatat o serie de neajunsuri, ca de exemplu:

La Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București s-a constatat ca din totalul de 44.925 agenți economici, 16.173 nu au depus bilanțuri contabile la 31 decembrie 1992 și a fost cuprins în control numai un număr de 5.812 agenți plătitori, respectiv în proporție de 13% din total. La aceeași direcție generală nu a existat în anul 1992 un program de verificare a agenților economici, controalele fiind efectuate, în numeroase cazuri, la solicitarea agenților economici în cauza pentru reducerea impozitelor sau pentru restituirea sumelor plătite în plus ori în urma sesizarilor primite din partea Gărzii financiare și a Inspectoratului General al Poliției.

Deficientele constatate de Curtea de Conturi la numeroase unități fiscale din teritoriu, în ceea ce privește realizarea, în anul 1992, a veniturilor cuvenite bugetului de stat, denota și insuficienta preocupare a Direcției generale a controlului financiar de stat din Ministerul Finanțelor pentru îndeplinirea atributiei prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a ministerului, elaborat în baza Hotărârii Guvernului nr. 328/1991, de a participa împreună cu Departamentul veniturilor statului la analiza și îndrumarea activității aparatului fiscal din teritoriu.

Neajunsurile menționate au condus, în mare măsura, la neincasarea la bugetul de stat, în anul 1992, a unor venituri însumând 255,5 miliarde lei, care reprezintă peste 95% din deficitul bugetar.

Ministerul Finanțelor nu și-a îndeplinit, de asemenea, sarcina prevăzută la

art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 , în sensul că nu a efectuat controale asupra modului de aplicare a Normelor privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi și Primăria Municipiului București, precum și la regiile autonome, aprobate prin aceasta hotărâre.

5. În baza prevederilor

art. 92 lit. c) din Legea nr. 94/1992 , Curtea de Conturi a solicitat în luna decembrie 1993 tuturor ministerelor, departamentelor și consiliilor județene ca, în cadrul atribuțiilor lor legale, sa verifice cu prioritate unele obiective de control privind respectarea normelor legale în vigoare referitoare la utilizarea fondurilor bugetare, precum și în legătură cu gospodărirea patrimoniului public și privat al statului.

De asemenea, atât în anul 1993, cît și în anul 1994, s-a solicitat Ministerului Finanțelor sa verifice execuția bugetară a ordonatorilor secundari și terțiari de credite ai bugetului de stat, care au cheltuieli sub limita valorică pentru care aceștia sunt supuși controlului Curții de Conturi.

Din datele pe care le detinem, solicitarile Curții de Conturi nu au fost aduse la îndeplinire decît în mica măsura și cu rezultate nesemnificative.

6. Fața de modul nesatisfăcător în care este organizat și se exercită controlul financiar de stat și controlul financiar propriu al ministerelor, departamentelor, regiilor autonome, societăților comerciale, unităților administrativ-teritoriale și altele, Curtea de Conturi a prevăzut în programul sau de activitate pe anul 1995 verificarea tuturor structurilor de control financiar din economie, în vederea evaluării activității acestora, urmînd ca în legătură cu aceasta problema să fie depus un raport separat Parlamentului României.

De asemenea, apreciem ca este necesară completarea Legii nr. 30/1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare cu prevederi referitoare la organizarea și atribuțiile controlului financiar, precum și a modului de valorificare a constatărilor, în cazul:

- societăților comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat;

- unităților administrativ-teritoriale.

Instituirea cadrului legal de organizare și de exercitare a controlului financiar propriu, precum și a controlului financiar al statului și în aceste sectoare este necesară, ținând seama de volumul însemnat al patrimoniului de stat dat în administrarea acestora, cît și al fondurilor utilizate din bugetul de stat, de problemele deosebit de importante cu care se confrunta aceste sectoare în etapa actuala de tranzitie la economia de piața și, respectiv, la autonomia unităților administrativ-teritoriale.

Partea a IV-a

Rezultate, concluzii și propuneri

Având în vedere ca:

-

Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a intrat în vigoare în luna octombrie 1992;

- potrivit sarcinilor primite de la Senat și de la Camera Deputaților, Curtea de Conturi a avut obligația să efectueze controlul unor obiective și pentru anii 1990-1992, deci pe o perioadă anterioară infiintarii sale;

- în perioada respectiva (1990-1992) răspunderile se stabileau în baza altor reglementări (Codul muncii), diferite de prevederile

Legii nr. 94/1992 ;

- pentru prejudiciile produse în anul 1990 și în primul semestru al anului 1991 nu se mai puteau stabili raspunderi materiale, întrucît s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege (3 ani).

Prin raportul intermediar depus la Parlamentul României în luna iulie 1994, am apreciat necesar să se analizeze de către Parlament complexitatea situațiilor constatate de către organele de control ale Curții de Conturi, în funcție de specificul perioadelor respective, pentru stabilirea modului de valorificare a constatărilor, în scopul prevenirii aspectelor de nemulțumire din partea celor care nu au încălcat legea intentionat.

Din pacate, deși comisiile de specialitate ale Parlamentului României au analizat cu atenție raportul, nu s-au găsit alte soluții de rezolvare decît procedurile Curții de Conturi, situații care au generat, în cea mai mare parte, imaginea deformata a activității acesteia.

Însă, oricum ar fi privite aceste abateri și comportamentele nelegale sau neoportune și neeficiente, consideram ca trebuie să se înțeleagă ca banul public și patrimoniul public și privat al statului sunt ținta preferata a infracțiunilor economice, sunt sursele care alimentează corupția, frauda, economia subterana, jaful, distrugerea și celelalte fenomene antisociale și antieconomice și ca, pentru a se face ordine în economie, pentru a se crea premisele lansării economice și pentru instaurarea regulilor democratice (inclusiv în domeniul economic), trebuie să se facă ordine în aceste domenii esențiale. Toate aceste nereguli afectează munca și veniturile oamenilor cinstiti, se fac pe buzunarul acestora, iar asanarea lor reprezintă interesele cetățenești și naționale majore din societatea românească.

Indiferent de cauzele abaterilor de la lege, Curtea de Conturi a fost obligată sa acționeze, prin pirghii specifice, pentru constatarea și îndreptarea lor, pentru reîntregirea patrimoniului public și privat al statului și pentru a sprijini pe cei interesați, justificat, în demersurile lor pentru ameliorarea legislației care frina reforma, incetinea ritmul și majoră costul tranzitiei (Curtea de Conturi neavînd dreptul de inițiativa legislativă).

Neacționând în acest mod, Curtea de Conturi s-ar fi situat în afară legii și ar fi facilitat amplificarea fenomenelor de indisciplina bugetară, de indisciplina financiară, în general, de degradare a patrimoniului public și privat al statului, de ineficienta în utilizarea resurselor tarii, cu consecințe deosebit de grave.

Rolul Curții de Conturi nu poate fi decît acela de a acționa pentru recapatarea respectului față de lege de către toți utilizatorii banilor publici și ai patrimoniului public și privat al statului, indiferent de condițiile în care se desfășoară procesele de utilizare a acestora și de poziția pe scara socială a celor obligați să asigure ordine și disciplina, buna administrare și eficienta prevăzută, respectarea ferma a legii.

Or, aceasta poziție fireasca a Curții de Conturi este interpretată negativ, interpretări care, uneori, incita spiritele, altereaza climatul și pune în lumina nefavorabila activitatea și prestigiul aparatului sau.

REZULTATELE DE ANSAMBLU ALE ACTIVITĂȚII CURȚII DE CONTURI DIN PERIOADA 1993-1995

1. Numărul de controale

Explicații

Efectuate în perioada 1993-1995

din care:

1993

1994

1995

Numărul controalelor - Total,

11.318

1.865

4.563

4.890

din care:

- la unități bugetare

7.011

1.717

2.510

2.784

- la agenți economici

4.307

148

2.053

2.106

2. Principalele constatări:

- venituri suplimentare cuvenite bugetului public național,

1.000 mld. lei

din care:

- încasate în timpul și ca urmare a controlului

548 mld. lei

- subevaluări ale patrimoniului public și privat al statului,

1.756,7 mld. lei

din care:

- cu care s-a reîntregit efectiv patrimoniul public și privat al statului în timpul și ca urmare a controlului

644 mld. lei

- cauze sesizate parchetelor de către procurorii financiari sau completele de judecată ale Curții de Conturi pentru stabilirea răspunderii penale

653 mld. lei

- acte de răspundere civilă

404 mld. lei

- numărul măsurilor de intrare în legalitate transmise conducerilor unităților controlate (din care, cele contestate reprezintă o pondere de sub 5%)

13.081

- plusuri în gestiune înregistrate ca urmare a controlului

11,4 mld. lei

- volumul refuzurilor la controlul preventiv,

627 mld. lei

din care:

- deschideri de credite

283 mld. lei

- angajări de credite

10 mld. lei

- plăți din credite bugetare

323 mld. lei

- plăți în valută

9 mld. lei

- alte operațiuni

2 mld. lei.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Propunem discutarea de către Camerele reunite ale Parlamentului României și a celorlalte rapoarte depuse de Curtea de Conturi, inclusiv Raportul public anual pe anul 1993, care se va depune în 2-3 saptamini.

1. Unitățile la care s-au constatat neregulile cuprinse în sinteza de fața, modul în care au încălcat legea, consecințele abaterilor și stadiul recuperării pagubelor rezultă din cele doua rapoarte mai sus menționate.

2. Discutarea și aprobarea execuției bugetare pe anii 1990, 1991 și 1992.

3. Asteptam ca dezbaterile parlamentare să se finalizeze cel puțin cu următoarele:

a) Adoptarea unei hotărâri a celor două Camere ale Parlamentului României privind unele urgente legislative care rezultă din propunerile cuprinse în rapoartele Curții de Conturi și din dezbateri (legea finanțelor publice, legea răspunderii ministeriale, așezarea într-un cadrul legal concret și eficient a raspunderilor organismelor implicate în procesul de privatizare, Statutul funcționarului public etc.).

b) Plenul Curții de Conturi considera utila elaborarea unui program special pentru inventarierea și sistematizarea legislației în vigoare și a unui calendar de urgente pentru ameliorarea acesteia și sprijinirea Consiliului Legislativ în realizarea acestei importante lucrări.

c) Consideram necesară studierea de către Guvern a fenomenelor sesizate prin rapoartele Curții de Conturi, în vederea gasirii soluțiilor de eliminare și de prevenire.

4. În proiectul legii finanțelor publice și în regulamentul Camerelor să se reglementeze modul de depunere și de aprobare a conturilor de execuție bugetară ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și modul de examinare a rapoartelor Curții de Conturi și de publicare a acestora în Monitorul Oficial al României.

5. Transmiterea, spre avizare, Curții de Conturi, a proiectelor de acte normative care se referă la finanțele publice și la patrimoniul public și privat al statului, domenii care intră în competentele de verificare ale acesteia.

Curtea de Conturi considera ca a acționat eficient pentru intrarea în funcțiune a instituției într-un timp scurt, ca aceasta s-a interpus ferm în calea abaterilor care s-au redus, de la an la an, ca întindere, consecințe și periculozitate, și, ca urmare, sistemele economice și instituțiile publice au început sa funcționeze cu mai puține abateri de la cadrul legal, se acționează mai atent pentru limitarea și prevenirea fenomenelor de frauda, corupție, jaf și distrugere.

Plenul Curții de Conturi

-----------