Decizia nr. 201/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1, 4 și 6 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, ale

Legii nr. 85/1992 , în integralitate, precum și ale

Decretului-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. Iași în Dosarul nr. 13.075/2003 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 13.075/2003, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, ale

Legii nr. 85/1992 , în integralitate, precum și ale

Decretului-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. Iași.

În motivarea excepției se susține că prevederile legale criticate contravin art. 44 alin. (2), art. 45 și 53 din Constituție, precum și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la art. 20 din Constituție. Autorul excepției consideră, în esență, că aceste texte constituționale sunt încălcate, întrucât societățile comerciale proprietare ale locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat sunt obligate să le vândă unor persoane care nu mai au nici o legătură cu activitatea unității, chiar dacă locuințele în cauză au fost construite tocmai cu destinația de a fi locuite de către salariați. Autorul excepției este nemulțumit și de faptul că, prin acordarea priorității unui ofertant pentru atribuirea locuințelor construite din fondurile unității la un preț mult mai mic decât cel ce s-ar obține în baza cererii și ofertei de pe piață, se încalcă dreptul de proprietate al Societății Comerciale "Avicola" - S.A. Iași.

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, ea fiind de altfel soluționată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 278/2003 , în sensul respingerii acesteia.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând că prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/1992

reprezintă o normă de justiție socială, întrucât dau posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. De asemenea, arată că, în cazul privatizării unităților din ale căror fonduri au fost construite locuințele, obligația de vânzare către chiriași este o obligație în rem și nu o obligație în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială. Faptul că în aceste cazuri autoarea excepției critică prețul de vânzare al locuințelor, stabilit în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990 , nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind o problemă de opțiune legislativă. În sensul celor arătate este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale, care a constatat că aceste prevederi nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât, potrivit alin. (1) teza a doua din acest articol, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Cu privire la critica de neconstituționalitate față de art. 53 din Constituție, arată, de asemenea, că, în jurisprudența sa în materie, Curtea a statuat că limitarea legală a exercitării dreptului de proprietate este conformă cu dispozițiile constituționale invocate, fiind justificată din punct de vedere social și moral. 'adi, în fine, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de art. 45 din Constituție, arată că acest text constituțional nu este incident în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie

art. 7 alin. 1, 4 și 6 din Legea nr. 85/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998,

Legea nr. 85/1992 , în integralitate, precum și

Decretul-lege nr. 61/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.

Textul art. 7 alin. 1, 4 și 6 are următoarea redactare: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi. [...]

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992

[...]

Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare."

Textele constituționale considerate de autorul excepției a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (2), ale art. 45 și 53, care au următorul conținut:

- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală";

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

De asemenea, autorul excepției a invocat și încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi care au următorul cuprins:

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Cu privire la excepția ridicată, Curtea constată că atât prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , cât și legea în integralitatea ei, precum și

Decretul-lege nr. 61/1990

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la unele dintre textele constituționale invocate și în cauza de față.

Astfel, prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000,

Decizia nr. 164 din 22 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001,

Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003,

Decizia nr. 104 din 9 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 16 aprilie 2004, și

Decizia nr. 223 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate privind aceste dispoziții.

În aceste decizii Curtea a statuat că prin

Legea nr. 85/1992

a fost consacrată "o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statut Curtea Constituțională - o obligație în rem, deci în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Consti-tuționale, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a

Decretului-lege nr. 61/1990 , Curtea observă că de fapt autorul excepției nu critică obligativitatea înstrăinării locuințelor, ci prețul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci una de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor, în cazul unui preț ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 45 din Constituție, text care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă, Curtea constată că nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1, 4 și 6 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, ale

Legii nr. 85/1992

în integralitate, precum și ale

Decretului-lege nr. 61/1990

privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. Iași în Dosarul nr. 13.075/2003 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.