Decizia nr. 77/1997

Ioan Muraru - președinte

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Adam Doina (Dosarul nr. 67C/1996), Marcu Vasile (Dosarul nr. 68C/1996) și Niculae Teodor (Dosarul nr. 83C/1996) împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 29 octombrie 1996 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Marcu Vasile în Dosarul nr. 3.646/1995 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă. Prin decizia respectiva s-au respins ca vadit nefondate și excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicate de Marcu Vasile în același dosar și de Adam Doina și Niculae Teodor în dosarele nr. 2.658/1995 și nr. 3.421/1995 ale instanței supreme. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Referitor la dispozițiile art. 330^1 din același cod, s-a reținut ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea a constatat ca aceste prevederi sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Marcu Vasile, Adam Doina și Niculae Teodor.

Marcu Vasile critica decizia completului de fond pentru următoarele motive:

- soluționarea excepției făcându-se fără citarea părților, n-a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, incalcandu-se astfel dreptul sau constituțional;

- dreptul procurorului general de a declara "oricând" recurs în anulare aduce atingere principiilor autorității lucrului judecat și al stabilitatii hotărârilor judecătorești;

- soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate este nemotivată.

Adam Doina, prin recursul declarat, invoca următoarele motive:

- violarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, raportate la dispozițiile art. 23-26 din aceeași lege, art. 1 alin. (3), art. 20 și art. 145 alin. (2) din Constituție, întrucât completul de judecată a împărțit fără vreo justificare legală perioada de aplicare a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă în doua subperioade, și anume: a) o subperioada privind hotărârile pronunțate înainte de 26 iulie 1993, care au fost atacate cu recurs în anulare, și, în acest caz, textul art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional; și b) hotărârile pronunțate după 26 iulie 1993, atacate cu recurs în anulare, pentru care textul își păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluției;

- interpretarea data textului de lege este eronată, deoarece nu s-a sesizat ca dispoziția privind introducerea recursului în anulare "oricând" încalcă principiul neretroactivitatii legii, reglementat de Constituție;

- s-a încălcat principiul egalității părților în proces, întrucât i s-a dat dreptul procurorului general sa folosească în exclusivitate o cale de atac, deși la nici o faza din proces procurorul nu a fost prezent;

- la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, s-au încălcat o serie de convenții internaționale ratificate de România, și anume: Declarația Universala a Drepturilor Omului din anul 1948, pactele internaționale privind drepturile civile și economice ale omului, Convenția europeană a drepturilor omului;

- completul de judecată nu a sesizat ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul autorității lucrului judecat și pe cel al stabilitatii hotărârilor judecătorești;

- prin art. 330 din Codul de procedură civilă s-a încălcat principiul justiției europene, denumit "al egalității armelor", care reclama o egalitate de drept procesual între Ministerul Public și celelalte părți litigante, pentru ca, potrivit legii, numai procurorul general poate introduce recurs în anulare.

Prin recursul declarat, Niculae Teodor susține ca decizia atacată este nelegală și netemeinica, pentru următoarele motive:

- în rezolvarea excepției de neconstituționalitate s-a încălcat regula fundamentală a oralitatii, publicității și contradictorialității, precum și prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, la care România a aderat, regula potrivit căreia "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și în mod public", și art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție;

- art. 330 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece încalcă principiul de baza al procesului civil al disponibilității procesuale, pe care l-a invocat, dar nu s-a răspuns la acest motiv.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Critica privind soluționarea excepției de neconstituționalitate fără citarea părților, facuta de recurentii Marcu Vasile și Niculae Teodor, este neîntemeiată, deoarece excepția a fost rezolvată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, în cazul în care judecătorul-raportor considera ca excepția este vadit nefondata sau încalcă prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, completul de judecată poate să hotărască, cu unanimitate de voturi, respingerea excepției fără citarea părților. Dreptul de apărare al părților în promovarea intereselor lor nu este încălcat cat timp acestea au posibilitatea atacarii deciziei, astfel pronunțată, cu recurs, care se judeca întotdeauna cu citarea părților și în ședința publică. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții Constituționale, asa cum rezultă din Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, și din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996.

Motivul de recurs prin care se susține de către Marcu Vasile și Adam Doina ca au fost incalcate principiile autorității lucrului judecat și al stabilitatii hotărârilor judecătorești este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece acestea nu sunt principii constituționale. Dar și în situația în care s-ar face abstractie de acest lucru, este de observat ca hotărârile definitive și irevocabile pot fi atacate și pe alte cai, cum ar fi contestația în anulare și revizuirea.

Nici motivul privind nemotivarea deciziei de fond, invocat de Marcu Vasile, nu este întemeiat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, astfel încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau la principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității textelor legale atacate din Codul de procedură civilă nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

De asemenea, nu este intemeiata nici critica facuta de recurenta Adam Doina, potrivit căreia exercitarea numai de către procurorul general a recursului în anulare aduce atingere principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii. Acest principiu privește egalitatea cetățenilor în fața legilor și autorităților publice și nu egalitatea de tratament juridic între cetățeni și autoritățile publice. Ministerul Public este o astfel de autoritate, care exercită atribuții și nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separației puterilor sau săvârșirea de către judecători a unei infracțiuni legate de hotărârile atacate pe aceasta cale. În schimb, părțile, potrivit art. 41 și următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv. Competența Ministerului Public nu încalcă principiul egalității cetățenilor și dreptul părților la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru părțile dintr-un proces a accesului la toate căile extraordinare de atac.

Pentru aceleași considerente nu poate fi primit nici motivul de recurs invocat de Niculae Teodor, referitor la încălcarea principiului disponibilității procesuale.

De asemenea, este neîntemeiată și critica facuta de recurentii Adam Doina și Niculae Teodor, în sensul că prevederile atacate sub aspectul constituționalității ar încalcă art. 20 din legea fundamentală, art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și principiul "egalității armelor". Dispozițiile art. 330 și ale 330^1 din Codul de procedură civilă au fost examinate și în raport cu reglementările internaționale invocate, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, modificată prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, pe care se întemeiază decizia recurată, a reținut ca textele criticate sub aspectul constituționalității nu contravin acestor prevederi.

În legătură cu art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constata însă ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge recursul declarat de Marcu Vasile împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 29 octombrie 1996

privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă.

2. Admite recursurile declarate de Adam Doina, Marcu Vasile și Niculae Teodor privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 131 din 29 octombrie 1996, în sensul că respinge excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, fiind lipsite de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 1997.