Decizia nr. 289/1997
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 56/1993 9 iulie 1993 (prevederi anume) privind organizarea, conducerea, funcționarea și competența Curții Supreme de Justiție
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
-------------
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 4 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.597/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă.
Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepția a fost invocată de Ionescu Veronica și privește dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993.
În motivarea excepției se susține ca:
- dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin art. 131 alin. (1) din Constituție, întrucât, potrivit acestui text constituțional, procurorii desfasurandu-și activitatea sub autoritatea ministrului justiției, prevederile textului de lege atacat, care îngăduie procurorului general sa introducă recurs în anulare fără aprobarea ministrului justiției, respectiv din oficiu, sunt neconstituționale;
- prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 încalcă dispozițiile art. 123 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Exprimandu-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția de neconstituționalitate privind art. 330 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată și ca prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu au nici o incidența în cauza. În consecința, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituțională a fost sesizată numai cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă.
Fața de cele arătate și având în vedere ca instanța de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 56/1993, urmează ca, prin decizia de fața, Curtea Constituțională să se pronunțe cu privire la neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă.
Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curții Supreme de Justiție anterior termenului de judecată, rezultă ca s-a invocat și neconstituționalitatea prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, privind dreptul părților de a cere continuarea judecații în situația în care procurorul general și-a retras recursul în anulare, pe motiv ca în acest mod se poate ajunge ca, ocolind căile expres prevăzute de art. 304 pct. 3 și ale art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, prin pierderea termenului, să se formuleze, "oricând cai de atac organizate limitat în timp".
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată, cu care a fost legal sesizată.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituționale.
Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, legea este cea care stabilește căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din Constituție prevede că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, recursul în anulare. Nici procedura civilă, în textul menționat, și nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiționeaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești de avizul ministrului justiției. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalității și imparțialității înscrise în art. 131 alin. (1) din Constituție, care stau la baza activității procurorilor, și rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor societății, apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor, îi conferă acestuia independenta față de toate celelalte autorități publice în exercitarea atribuțiilor și în asigurarea respectării legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992).
În sensul dispozițiilor constituționale, în baza autorității sale, ministrul justiției va putea cere Ministerului Public promovarea unor acțiuni necesare interesului public, însă nu va putea dispune sa nu-și exercite atribuțiile proprii prevăzute de lege.
Prin urmare, exercitarea caii de atac a recursului în anulare de către procurorul general, potrivit art. 330 din Codul de procedură civilă, nu este subordonata, în sensul art. 128, 130 și 131 din Constituție, avizului sau acordului ministrului justiției, astfel încât dispozițiile textului de lege atacat sunt constituționale.
Cat privește dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 și Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că aceste dispoziții sunt constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea practicii Curții Constituționale, soluția din deciziile menționate își păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de Ionescu Veronica în Dosarul nr. 2.597/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 1 iulie 1997.
*) Definitivă prin nerecurare.
Lucian Stangu - președinte
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.