Decizia nr. 324/1997

-------------

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 11 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.596/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Gardescu Ioana.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituție întrucât, potrivit acestui text constituțional, procurorii desfasurandu-și activitatea sub autoritatea ministrului justiției, procurorul general nu poate exercita calea de atac a recursului în anulare decât la cererea sau cu avizul ministrului justiției. În atare situație, dreptul procurorului general de a exercita recursul în anulare din oficiu nu corespunde prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituție.

Exprimandu-și opinia, instanța suprema apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata.

Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curții Supreme de Justiție, rezultă ca s-a invocat și neconstituționalitatea

art. 31 din Legea nr. 56/1993 , fără însă a se arata dispozițiile constituționale cu care vine în conflict textul legal atacat.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerelor Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepția privind art. 330 din Codul de procedură civilă nu este intemeiata, deoarece Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, a statuat ca prevederile acestui text de lege sunt constituționale. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 din Legea nr. 56/1993 , se apreciază ca și aceasta este neîntemeiată, textul fiind în concordanta cu dispozițiile constituționale.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă și ale

art. 31 din Legea nr. 56/1993 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituționale.

Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, legea este cea care stabilește căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din Constituție prevede că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita din oficiu sau la cererea ministrului justiției recursul în anulare. Nici procedura civilă, în textul menționat, și nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiționeaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești de avizul ministrului justiției. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalității și imparțialității, înscrise în art. 131 alin. (1) din Constituție, care stau la baza activității procurorilor, și rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor societății, apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor îi conferă acestuia independenta față de toate celelalte autorități publice în exercitarea atribuțiilor și în asigurarea respectării legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992).

În sensul dispozițiilor constituționale, în baza autorității sale, ministrul justiției va putea cere Ministerului Public promovarea unor acțiuni necesare interesului public, însă nu va putea dispune sa nu-și exercite atribuțiile proprii prevăzute în lege.

Prin urmare, exercitarea caii de atac a recursului în anulare de către procurorul general, potrivit art. 330 din Codul de procedură civilă, nu este subordonata, în sensul art. 128, art. 130 și art. 131 din Constituție, avizului sau acordului ministrului justiției, astfel încât dispozițiile textului de lege atacat sunt constituționale.

Cat privește prevederile

art. 31 din Legea nr. 56/1993 , care se referă la schimbarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, evident nu sunt incidente în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă și ale

art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocată de Gardescu Ioana în Dosarul nr. 2.596/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 9 iulie 1997.