Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1036/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 370^1 și art. 370^2 din Codul de procedură civilă, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

prezumat în vigoare

Data actului: 14 iulie 2011
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 706 din 6 octombrie 2011
Citează: 8 acte
Structură: 2 articole · 13.980 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Legea nr. 105/1992 22 septembrie 1992 (prevederi anume) cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 370^1 și art. 370^2 din Codul de procedură civilă,

art. 169 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat și

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "European Food" - S.A. din Drăgănești în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.614D/2010.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției consilierul juridic Ciprian Popa și pentru Societatea Comercială "Portinox" - S.A. avocatul Radu Damaschin.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

Avocatul Societății Comerciale "Portinox" - S.A. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Arată că autorul excepției dorește doar tergiversarea soluționării cauzei, iar

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

împiedică abuzul de drept. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, statuând că acestea nu contravin Legii fundamentale.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, admițând recursul împotriva Încheierii Tribunalului Bihor prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 370^1 și art. 370^2 din Codul de procedură civilă,

art. 169 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat și

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "European Food" - S.A. din Drăgănești, într-o cauză ce are ca obiect recunoașterea unor înscrisuri și a unor hotărâri străine.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

reglementează o serie de cauze de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate, ceea ce încalcă prevederile constituționale ce reglementează atribuțiile Curții Constituționale. Consideră că alin. (6) al art. 29 este neconstituțional, încălcând prevederile constituționale ale art. 21, deoarece conferă instanțelor judecătorești atributul cenzurării excepțiilor de neconstituționalitate.

În ceea ce privește dispozițiile art. 370^1 și art. 370^2 din Codul de procedură civilă și ale

art. 169 din Legea nr. 105/1992 , arată că acestea sunt neconstituționale deoarece permit, cu încălcarea art. 126 din Constituție, recunoașterea/executarea unei hotărâri ce nu a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sau de celelalte instanțe judecătorești. De asemenea, aceste dispoziții restrâng liberul acces la justiție prin restrângerea mijloacelor procedurale de apărare, nepermițând părților să își facă apărările. În continuare sunt invocate și prevederile art. 11 și 20 din Legea fundamentală, precum și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătându-se că textele criticate nu respectă exigențele unui proces echitabil, egalitatea armelor și principiul contradictorialității, astfel cum acestea se regăsesc și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constituțională, pentru critici similare celor ridicate în prezenta cauză, instanța de contencios constituțional statuând în sensul conformității acestora cu Legea fundamentală. Exemple în acest sens sunt

Decizia nr. 310 din 10 iulie 2003 ,

Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003 ,

Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005

și

Decizia nr. 254 din 16 martie 2010 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și motivarea deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a fost republicată, iar art. 29 alin. (6) a devenit art. 29 alin. (5). Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 370^1 și art. 370^2 din Codul de procedură civilă,

art. 169 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 370^1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile arbitrale străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor

art. 167-172 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.";

- Art. 370^2 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile arbitrale străine, care nu sunt duse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa, pot fi puse în executare silită pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor

art. 173-177 din Legea nr. 105/1992 .";

Articolul 169

din Legea nr. 105/1992 : "Sub rezerva verificării condițiilor prevăzute de art. 167 și 168, instanța română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei.";

Articolul 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992 : "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 126 referitoare la instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că asupra constituționalității acestora s-a pronunțat prin numeroase decizii, de exemplu prin

Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, și

Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006. Cu acele prilejuri Curtea a constatat că acestea sunt norme de procedură pe care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rolul de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii. Așa fiind, Curtea nu a putut reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) și ale art. 146 lit. d).

În ceea ce privește critica referitoare la recunoașterea și executarea hotărârilor străine, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, a statuat că executarea pe teritoriul României a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele străine este supusă unor reguli distincte față de cele privitoare la executarea hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată autohtone, deoarece acestea nu sunt opozabile instanțelor românești decât ca elemente de fapt, ce urmează să fie avute în vedere într-o hotărâre judecătorească pronunțată în România. Astfel fiind, hotărârile judecătorești străine pot produce efecte juridice în România numai ca urmare a recunoașterii și încuviințării executării lor, în condițiile stabilite de textele de lege criticate, iar instituirea acestei proceduri este consecința aplicării principiului suveranității naționale.

Totodată, Curtea a statuat că pe teritoriul României executarea hotărârilor străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa se încuviințează, astfel cum prevede art. 174 alin. 1 lit. b) din lege, dacă "dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române".

De asemenea, prin

Decizia nr. 310 din 10 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, cu referire la o critică similară, Curtea a statuat că procedura recunoașterii și executării hotărârii străine nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție, liberul acces la justiție fiind compatibil cu instituirea unor reguli speciale pentru situații deosebite. În continuare s-a arătat că prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 370^1 și art. 370^2 din Codul de procedură civilă,

art. 169 din Legea nr. 105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.