Decizia nr. 1560/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Ionel Tiugan în Dosarul nr. 8.158/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 843D/2011.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Invocând jurisprudența Curții Constituționale privind

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , subliniază că actul normativ criticat pentru neconstituționalitate asigură persoanelor vizate toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, fără a institui vreo formă de răspundere juridică.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.570 din 18 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.158/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Ionel Tiugan într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalității între calitatea de lucrător al Securității și desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, și creează astfel premisele unei forme de răspundere morală și juridică.

Actul normativ criticat acordă atribuții jurisdicționale Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, deși acesta trebuie să fie doar o autoritate administrativă autonomă și acordă acestui Consiliu posibilitatea de a se substitui unei instanțe judecătorești, prin faptul că structurile sale interne, inclusiv Colegiul Consiliului, emit evaluări și constatări.

De asemenea, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție, fără o legitimare procesuală activă și se substituie instituției Avocatul Poporului, care este creată special pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice. În opinia autorului excepției,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în fața Colegiului Consiliului, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.

Totodată, desemnarea Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal ca instanță judecătorească cu competență exclusivă creează un tratament juridic inegal, de vreme ce adeverințele prevăzute de art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanță pot fi contestate, de orice persoană interesată, în fața instanței de contencios administrativ competentă teritorial.

În susținerea neconstituționalității, autorul invocă și lipsa competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, care, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție și

art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , nu se pot pronunța asupra unor aspecte și fapte ce țin de regulamente sau acte specifice cu caracter militar. Totodată, necompetența materială a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal rezultă din faptul că aceasta este chemată să se pronunțe asupra unor fapte de natură penală, precum violarea secretului corespondenței, interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice etc.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate au o rațiune bine determinată față de scopul declarat al actului normativ. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, cu referire la

Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, și

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , sentința de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând sentința de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentință, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Așa fiind, deși sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, așa cum prevăd dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, și ale

Hotărârii Plenului Curții Constituționale nr. 26/2010

privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, Curtea apreciază că această neregularitate nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituție autorului excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către Curtea Constituțională și, ca atare, reține spre judecare critica formulată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 126 alin. (5) și (6) privind interzicerea înființării de instanțe extraordinare și controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat în numeroase cazuri asupra constituționalității prevederilor legale criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, Curtea a reținut în mod constant că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, și

Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

În plus, prin

Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, legiuitorul a înțeles să dedice întregul art. 2 din ordonanța de urgență a Guvernului definirii termenilor cu care aceasta operează. În ceea ce privește pretinsa nerespectare a prezumției de nevinovăție, prin

Decizia nr. 1.378 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Curtea a statuat că aceasta nu este aplicabilă procesului declanșat în temeiul prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

De asemenea, prin

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară.

Totodată, prin

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a reținut că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

Așadar, într-o acțiune în constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității, promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. Constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În acest sens, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010.

Pe de altă parte, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 21 ca urmare a subrogării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 608 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 514 din 21 iulie 2011), prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv la cererea persoanelor îndreptățite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului de liber acces la justiție.

De asemenea, prin

Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuțiile Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional. De altfel, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, "în exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităților publice".

În final, Curtea constată că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalității în drepturi, susținută de autorul excepției din perspectiva instituirii competenței instanțelor de contencios administrativ de a judeca contestațiile formulate împotriva adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanță, de vreme ce

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum a fost modificat prin

art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, stabilește, fără echivoc, că "Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 [...] pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor". De altfel, cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea Constituțională a reținut, prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

corespund exigențelor constituționale invocate, inclusiv celor prevăzute la art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Ionel Tiugan în Dosarul nr. 8.158/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.