Decizia nr. 340/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Gheorghe Sterie în Dosarul nr. 406/109/2013 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 230D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 406/109/2013, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Gheorghe Sterie într-o cauză având ca obiect o obligație de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege încalcă principul egalității în fața legii, principiul neretroactivității legii și art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În primul rând, arată că se instituie o discriminare negativă pe criteriul averii între cetățenii care, datorită pregătirii și calificării profesionale, dar și restricțiilor pe care le presupune, de pildă, cariera militară, au reușit să obțină atât venituri, cât și o pensie al cărei cuantum să fie ridicat în raport cu alte categorii sociale și cetățenii care, de regulă, lipsiți fiind de o pregătire profesională corespunzătoare, au ales să exercite în perioada activă profesii mai puțin solicitante și fără restricțiile pe care le impune o carieră militară și, ca atare, au beneficiat de o pensie al cărei cuantum a fost mai mic.

Astfel, aplicarea măsurii suspendării plății pensiilor pensionarilor cumularzi care depășesc nivelul câștigului salarial mediu brut și neaplicarea acestei măsuri pensionarilor cu pensii mai mici decât pragul stabilit prin lege și nici chiar pensionarilor care beneficiază de două sau mai multe pensii (care individual nu depășesc acest prag, deși însumate îl depășesc), apare ca o sancțiune a primei categorii de pensionari și nicidecum ca o măsură de combatere a crizei.

În al doilea rând, susține că dispozițiile de lege sunt retroactive, deoarece afectează existența unui drept dobândit sub imperiul unei legi anterioare, și anume

Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat. Invocă în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 9/1994 ,

nr. 5/1995

și

nr. 92/1995 . Totodată, arată că, prin

Decizia nr. 3/1993 , Curtea Constituțională a înțeles să soluționeze conflictul legilor în timp, menționând că legea posterioară nu poate atinge dreptul subiectiv constituit potrivit legii anterioare.

În al treilea rând, susține că, având în vedere cele de mai sus, consideră că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 53 din Constituție.

În final, autorul excepției arată că, prin reglementarea criticată, se încalcă și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, intitulat "Interzicerea generală a discriminării".

În acest sens, arată că dreptul său la pensie este un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, fiind un drept actual, suficient individualizat și stabilit de autoritățile competente, pe baza legislației în vigoare. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la expropriere, și anume Hotărârea din 23 septembrie 1982, pronunțată în Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Norvegiei, Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei. Arată că suspendarea plății pensiei a fost instituită sine die și că privarea sa de folosința dreptului la pensie echivalează cu o expropriere de fapt.

Mai arată că prin interzicerea cumulului pensiei cu salariul, în sensul instituirii obligației de a opta pentru una din cele două forme de retribuție, se realizează în fapt interzicerea unuia dintre cele două drepturi fundamentale, respectiv dreptul la muncă și dreptul la pensie.

Aceleași argumente de mai sus conduc la concluzia că nu există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite de legiuitor.

Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția nu este întemeiată, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 1.149/2010 , nr. 297/2011, nr. 368/2011, nr. 544/2012 și nr. 1.032/2012.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, având următorul conținut:

- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind dreptul de proprietate și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, intitulat "Interzicerea generală a discriminării".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, pronunțată în cadrul controlului de constituționalitate a priori, a constatat că întreg capitolul IV al

Legii nr. 329/2009

(din care face parte și art. 17) este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.

Însă, în prezenta cauză, dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 329/2009

sunt criticate din perspectiva faptului că interzic cumulul pensiei cu salariul atunci când cuantumul pensiei depășește nivelul salariului mediu brut pe economie.

Din această perspectivă, dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate a posteriori prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, invocate și în prezenta cauză. În acest sens sunt

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010,

Decizia nr. 297 din 1 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 20 iulie 2011,

Decizia nr. 368 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011,

Decizia nr. 378 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011,

Decizia nr. 544 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012,

Decizia nr. 1032 din 29 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2013.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării.

Totodată, Curtea a reținut că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

În consecință, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu sunt aplicabile în cauză.

Curtea a mai reținut, în ceea ce privește critica vizând încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, că prevederile de lege criticate reglementează condițiile exercitării dreptului la muncă și a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, care, prin eficiența și promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale și să creeze premisele relansării economiei naționale.

Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea a reținut că prestațiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intră în sfera de incidență a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în plată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

De altfel, prin Decizia din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (paragrafele 17-25), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum și faptul că, în domeniul social, statul dispune de o marjă largă de apreciere.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție nu garantează vreun drept la primirea unei pensii într-un anumit cuantum (în acest sens fiind și Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55) și nici vreun drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (în același sens fiind Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94), fiind la discreția statului stabilirea drepturilor salariale ce vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.

Aceeași Curtea a considerat că actul normativ criticat instituie o diferență de tratament între persoane, respectiv pensionarii care încă lucrau în sectorul privat și cei care lucrau în sectorul public, la fel ca reclamantul; cu toate acestea, cele două categorii de persoane cu greu pot fi considerate ca fiind într-o situație similară sau comparabilă, în sensul art. 14, deoarece distincția esențială, relevantă pentru contextul în care măsurile respective au fost luate, este faptul că veniturile lor provin din surse diferite, și anume bugete private, respectiv bugetul de stat (paragraful 28).

În ceea ce privește diferența de tratament fundamentată pe cuantumul venitului lunar, Curtea a considerat că, potrivit deciziei Curții Constituționale din România, cuantumul prevăzut era previzibil și rezonabil și a fost stabilit de legiuitor în raport de situația de criză economică în care se găsea statul, care a acționat în cadrul marjei sale de apreciere în domeniul deciziilor bugetare, fără a încălca principiul proporționalității.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Sterie în Dosarul nr. 406/109/2013 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.