Decizia nr. 136/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 1999, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 2.604 din 14 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 aflat pe rolul acelei instanțe.

În motivarea excepției se susține ca privarea unui notar public de dreptul de exercitare a caii de atac a apelului împotriva unei sentințe de condamnare pronunțate împotriva lui nu se justifica atâta timp cat legiuitorul pune la dispoziție tuturor celorlalți cetățeni aceasta cale de atac. Discriminarea aceasta contravine astfel dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Ca atare, art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin care se instituie prohibitia exercitării caii de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanța de curtea de apel, în cauzele în care a fost judecat un notar public pentru fapte săvârșite în aceasta calitate, precum și dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin care se instituie ca unica posibilitate de atac ordinar împotriva unei sentințe penale pronunțate în prima instanța de curtea de apel calea de atac a recursului sunt neconstituționale atunci când se referă la fapte săvârșite de notari.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate în cauza, Curtea Suprema de Justiție - Secția penală considera ca dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituția.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost cerute punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu încalcă norma constituțională consacrată prin art. 16 alin. (1) din Constituție. Accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, este garantat și se face cu respectarea regulilor de competența și de procedura stabilite de lege. Consacrarea, prin dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a competentei curților de apel de a judeca în prima instanța infracțiunile săvârșite de notarii publici este de natura sa îl protejeze pe notar.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca susținerile autoarei excepției sunt neintemeiate, deoarece ele pornesc de la o interpretare gresita a principiului egalității în fața legii, prevăzut în art. 16 din Constituție, în vădită contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituțională în mai multe decizii, între care și Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curții Constituționale, în care se arata ca "nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite". Se mai precizează, de asemenea, ca însăși Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede în art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 ca "Orice persoană declarata vinovata de o infracțiune de către un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, sunt reglementate de lege".

Rezultă ca dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, care stabilesc, pentru anumite cauze, doua grade de jurisdicție - judecata în prima instanța și judecata în recurs - îndeplinesc și condițiile prevăzute la art. 2 din Protocolul nr. 7, adițional la convenția europeană.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca și în cazurile în care se poate exercita numai calea de atac a recursului legea asigura toate garanțiile unui control judiciar temeinic, prevăzând la art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală ca "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 385^9 , iar instanța este obligată ca, în afară temeiurilor invocate în cererile formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Dispozițiile legale atacate ce fac obiectul controlului de constituționalitate au următorul cuprins:

- "Art. 361: <<Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel>>;"

- "Art. 385^1 : <<Pot fi atacate cu recurs [...]

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel>>."

Cu privire la constituționalitatea art. 361 alin. 1 lit. c) și a art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, și prin Decizia nr. 33 din 4 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 7 mai 1999. Respingând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea și-a motivat deciziile, în esenta, astfel:

- nu este contrară principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție "instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor". Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 și nr. 85/1994, în concordanta cu practica constituțională din alte tari, precum și cu jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului;

- prin Decizia nr. 44/1996 Curtea Constituțională a statuat că nu constituie o discriminare, care ar insemna o încălcare a unui principiu constituțional, faptul ca, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective;

- legiuitorul constituant sau cel ordinar, prin dispoziții constituționale ori prin dispoziții legale, a stabilit regimuri diferite în raport cu natura unor autorități și cu atribuțiile acestora. Acest tratament privește chiar exercitarea unei singure cai de atac (recursul). Este cazul sentințelor care privesc infracțiunile săvârșite de senatori, deputați, membrii Guvernului, judecătorii Curții Constituționale, consilierii de conturi, judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai Curții de Conturi, președintele Consiliului Legislativ, maresalii, amiralii și generalii, șefii cultelor religioase organizate potrivit legii și ceilalți membri ai Inaltului Cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalentul acestuia, judecătorii și magistrații-asistenți de la Curtea Suprema de Justiție, judecătorii de la curțile de apel și de la Curtea Militară de Apel și de procurorii de pe lângă aceste instanțe etc.;

- în legătură cu efectul devolutiv al recursului și cu limitele sale trebuie avute în vedere și garanțiile procesuale reglementate de art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală. În temeiul acestor prevederi "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9 , iar instanța este obligată ca, în afară temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele";

- cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanta legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca, în sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar "existenta mai multor grade de jurisdicție, a unor cai de atac al hotărârilor judecătorești, nici, pe cale de consecința, posibilitatea exercitării acestor cai de atac - inclusiv a celor extraordinare -, de către toate părțile din proces".

Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluțiile pronunțate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 2 alin. (3), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) și ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Catalina Buzduga în Dosarul nr. 1.846/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 1999.