Decizia nr. 521/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 și 10 și ale

art. 9 alin. (1) lit. c) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Nick Touring - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, în Dosarul nr. 4.639/312/2014 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.752D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă pentru partea Societatea Nick Touring - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, domnul Aurelian Petea, consilier juridic, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că nu se poate îngrădi dreptul la muncă al persoanei fizice angajate la o societate. Se arată că un șofer angajat poate utiliza tahograful și atunci când lucrează și pentru alți angajatori.

4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta invocă jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 102 din 9 februarie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.639/312/2014, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 și 10 și ale

art. 9 alin. (1) lit. c) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Nick Touring - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia își manifestă nemulțumirea față de faptul că i-a fost aplicată o amendă direct ei pentru fapta prepusului său, respectiv a conducătorului auto.

7. Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța reține că autoarea acesteia susține neconstituționalitatea prevederilor legale criticate motivat de faptul că, deși faptele sunt ale conducătorilor auto, răspunderea este imputată direct întreprinderii de transport sau reprezentanților legali ai acestora. În sensul constituționalității unei asemenea soluții legislative, este menționată jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 ,

Decizia nr. 934 din 7 iulie 2011 ,

Decizia nr. 1.324 din 11 octombrie 2011

și

Decizia nr. 102 din 9 februarie 2012 .

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Acesta constată că acele critici formulate nu au nicio legătură cu încălcarea dreptului la muncă, ci mai degrabă cu egalitatea în drepturi, aspecte asupra cărora însă Curtea Constituțională s-a pronunțat în nenumărate rânduri, jurisprudența sa constantă fiind în sensul constituționalității acestora. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (l), autoarea excepției nu a formulat nicio motivare logică din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de prevederile astfel invocate, motivarea formală referindu-se la raportul de prepușenie dintre operatorul economic și conducătorul auto. De asemenea, Guvernul arată că, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie fie să indice textul pretins neconstituțional, fie să menționeze conținutul său normativ și, de asemenea, trebuie să fie motivate. Guvernul indică jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 ,

Decizia nr. 715 din 7 mai 2009 ,

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 ,

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011

și

Decizia nr. 520 din 15 mai 2012 .

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) pct. 4 și 10 și ale

art. 9 alin. (1) lit. c) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 371/2007

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007, cu modificările și completările ulterioare, prevederi ce au următorul conținut:

- art. 8 alin. (1) pct. 4 și 10: "(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor

Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 , ale

Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85

și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: [...]

4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult; [...]

10. nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult;";

- art. 9 alin. (1) lit. c) și e): "(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: [...]

c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier; [...]

e) cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto."

13. Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 8/2015

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2015, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 353/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 30 decembrie 2015. Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât ele continuă să își producă efectele juridice în prezentul dosar.

14. În opinia autoarei excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă că autoarea acesteia a înțeles să se raporteze, în realitate, la prevederile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unora din dispozițiile legale criticate (art. 8 și 9), prin raportare la critici similare, dar la prevederile constituționale ale

art. 16 privind egalitatea în fața legii. Astfel, prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reținut că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007

stabilesc contravențiile pentru încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, precum și sancțiunile corespunzătoare acestora, sancțiuni ce constau în aplicarea unor amenzi, în majoritatea cazurilor, întreprinderii sau operatorului de transport rutier.

16. De asemenea, Curtea a constatat că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința art. 44 din Constituție. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudența sa că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea și

Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea reține că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea

Decizia nr. 270 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014).

18. De asemenea, tot în legătură cu art. 44 din Constituție, analizând unele prevederi din

Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 , instanța de contencios constituțional a constatat, prin

Decizia nr. 715 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, că întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile legale.

19. În ceea ce privește invocarea încălcării art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă din Constituție, Curtea reține că, în cazul de față, autoarea excepției este o persoană juridică care invocă acest articol susținând că dorește protejeze drepturilor angajaților săi.

20. Referitor la aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale persoanelor juridice, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că acestea se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996). Pentru a întregi jurisprudența sa cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că exigențele și garanțiile rezultate din drepturile și libertățile fundamentale reglementate prin Constituție sunt aplicabile și în privința persoanelor juridice, în măsura în care conținutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul și particularitățile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice (a se vedea

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 27).

21. Însă, în cazul de față, prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât dreptul la muncă este un drept fundamental care aparține persoanei fizice, iar autoarea excepției de neconstituționalitate nu a arătat care este efectul concret al acțiunii sale în privința protejării dreptului la muncă al angajaților săi. Autoarea excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze un interes în contestarea constituționalității unui text de lege. Or, din perspectiva nesocotirii dreptului la muncă și la exercitarea liberă a profesiei, autoarea prezentei excepții, angajator, nu poate invoca excepția în interesul angajatului său (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012).

22. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 și că dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Nick Touring - S.R.L. din comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, în Dosarul nr. 4.639/312/2014 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 4 și 10 și ale

art. 9 alin. (1) lit. c) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ialomița - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.