Decizia nr. 216/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ingrid Alina Tudora
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Toma Netotu în Dosarul nr. 3.499/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.063D/2017.
2.
La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.480D/2017, nr. 2.611D/2017 și nr. 2.667D/2017, care au un obiect similar al excepției de neconstituționalitate, și anume prevederile
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și cele ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 28.428/301/2016 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă și în Dosarul nr. 29.298/301/2016 al Judecătoriei Slobozia, precum și de către Vasile Braun în Dosarul nr. 14.494/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.063D/2017, nr. 2.480D/2017, nr. 2.611D/2017 și nr. 2.667D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
6.
Reprezentantul Ministerului Public și partea prezentă sunt de acord cu conexarea dosarelor.
7.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.480D/2017, nr. 2.611D/2017 și nr. 2.667D/2017 la Dosarul nr. 1.063D/2017, care este primul înregistrat.
8.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate prezent în Dosarul nr. 1.063D/2017, Toma Netotu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată în notele scrise depuse la dosar.
9.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin
Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
10.
Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.499/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.063D/2017.
11.
Prin Încheierea din 8 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 28.428/301/2016 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.480D/2017.
12.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 29.298/301/2016 al Judecătoriei Slobozia, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.611D/2017.
13.
Prin Încheierea din 16 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.494/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 București, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.667D/2017.
14.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Toma Netotu, Mihai Lazăr și Vasile Braun, în cauze având ca obiect plângeri contravenționale.
15.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, prin stabilirea competenței de soluționare a plângerilor în materie contravențională în favoarea instanței în circumscripția căreia a fost constatată săvârșirea contravenției, petentul este obligat ope legis să învestească o instanță de judecată al cărei sediu poate fi situat oriunde, la o distanță considerabilă sau prohibitivă față de propriul său domiciliu. Se susține, astfel, că prevederile criticate contravin principiului liberului acces la justiție, întrucât exercitarea dreptului la un proces echitabil, care include inclusiv dreptul de a fi prezent la fiecare ședință de judecată, precum și obligarea petentului de a se deplasa către sediul unei instanțe îndepărtate, ridică probleme de ordin material și temporar, incompatibile cu principiul liberului acces la justiție.
16.
De asemenea, autorii apreciază că se instituie o situație discriminatorie nejustificată între persoanele sancționate contravențional în temeiul
Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , care prevede la
art. 10^1
că, prin derogare de la
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau își are sediul, și persoanele sancționate contravențional în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care instituie regula formulării plângerii contravenționale la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, deși ambele acte normative includ sfera contravențiilor rutiere. În acest context, nemulțumirea autorilor rezidă din modalitatea de stabilire a competenței teritoriale de soluționare a plângerii contravenționale, și anume aceea a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, aceștia apreciind că, așa cum se poate constata din legislația în materie, există o competență alternativă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, și nu una absolută, învederând că, prin
Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , legiuitorul a introdus o competență alternativă în materie contravențională.
17.
Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.063D/2017 și nr. 2.667D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că rațiunea reglementării criticate derivă din faptul că instanța de la locul săvârșirii faptei este în măsură să identifice mai multe probe în legătură cu fapta, iar stabilirea acestei competențe nu intervine de nicio manieră asupra prezumției de nevinovăție, fiind doar o normă de procedură. Instanța de judecată consideră, totodată, că nu se creează nicio discriminare în raport cu
Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 .
18.
Judecătoria Brăila - Secția civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.480D/2017, apreciază că textele legale criticate nu sunt contrare
art. 16
și
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Constituția României , coroborate cu
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului , având în vedere că stabilirea exclusivă a competenței de soluționare a plângerii contravenționale nu îngrădește accesul efectiv la justiție al petentului, drept dovadă că acesta a și depus plângerea, iar cheltuielile materiale pentru desfășurarea procesului urmează a fi avute în vedere conform
art. 451 și următoarele din Codul de procedură civilă .
19.
Judecătoria Slobozia, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.611D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, relevantă fiind, în opinia instanței de judecată,
Decizia nr. 84 din 2017 , prin care instanța de contencios constituțional a analizat o critică formulată din perspectiva unor motive similare celor din speța de față.
20.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
21.
Guvernul, în dosarele Curții Constituționale nr. 1.063D/2017, nr. 2.667D/2017 și nr. 2.611D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind
deciziile nr. 281 din 8 mai 2014 ,
nr. 131 din 13 martie 2014
sau
nr. 160 din 12 martie 2013 .
22.
În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.480D/2017, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că excepția invocată nu este motivată sub aspectul pretinsului raport de contrarietate dintre textele legale criticate și normele constituționale invocate, ceea ce contravine
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
23.
Avocatul Poporului învederează faptul că reglementarea criticată a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și reiterează, astfel, punctul de vedere transmis anterior și reținut în
deciziile Curții Constituționale nr. 84 din 28 februarie 2017 ,
nr. 347 din 25 martie 2010
sau
nr. 528 din 9 aprilie 2009 , în sensul constituționalității prevederilor legale criticate.
24.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
25.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
26.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă atât din dispozitivul încheierilor de sesizare, cât și din criticile formulate de autorii acesteia, îl constituie prevederile
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:
–
Articolul 32
alin. (1)
din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.“;
–
Articolul 118
alin. (1)
din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.“
27.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21 alin. (1)
și
(2)
privind accesul liber la justiție, coroborate cu
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului , precum și celor ale
art. 25
privind libera circulație.
28.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
și cele ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 131 din 13 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 12 mai 2014,
Decizia nr. 281 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014,
Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 9 martie 2016,
Decizia nr. 125 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din data de 13 mai 2015, sau
Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, decizii prin care Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
29.
Prin deciziile precitate, Curtea a reținut că reglementarea legală criticată nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea, iar această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile
art. 126 alin. (2) din Constituție
privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.
30.
Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, și anume cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, ceea ce este pe deplin justificat și rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, și anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
31.
Curtea a reținut, de asemenea, că, potrivit
art. 109 alin. (9)
din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prevederile acesteia se completează cu cele ale
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , care, la
art. 47 , face trimitere, la rândul său, la prevederile
Codului penal
ori la cele ale
Codului de procedură civilă , după caz. Or, prevederile
art. 183 alin. (1)
și
art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poștă a actelor de procedură, și o serie de garanții ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Așadar, chiar dacă reglementarea criticată instituie competența teritorială exclusivă a instanței de judecată de la locul săvârșirii și constatării faptei contravenționale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant, la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar și nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situații, legiuitorul a reglementat modalități alternative, care să garanteze exercitarea efectivă și deplină a drepturilor materiale și procesuale ale oricărei persoane ce dorește să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.
32.
Referitor la susținerile autorilor excepției cu privire la pretinsa situație discriminatorie instituită în temeiul
Ordonanței Guvernului nr. 15/2002
privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, care prevede la
art. 10^1
că, prin derogare de la
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau își are sediul și persoanele sancționate contravențional în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care instituie regula formulării plângerii contravenționale la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, Curtea a apreciat că această critică este neîntemeiată, având în vedere domeniul distinct de reglementare al celor două acte normative. Astfel, Curtea a observat că, în timp ce
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații, iar autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române,
Ordonanța Guvernului nr. 15/2002
are ca obiect de reglementare aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În sensul acestei ordonanțe, prin tarif de utilizare se înțelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar prin tarif de trecere se înțelege o anumită sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, și de tipul vehiculului. Așa fiind, întrucât nu se poate reține existența unei situații similare/comparabile în ceea ce privește contravențiile săvârșite în temeiul celor două acte normative, Curtea a apreciat că nu poate fi primită critica privind încălcarea
art. 16 din Constituție . Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.
33.
Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici susținerea referitoare la încălcarea
art. 25 din Constituție
privind dreptul la liberă circulație deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din data de 20 aprilie 2007, „dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. Ca urmare, fiecare cetățean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, și nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de
art. 25 din Constituție .“
34.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauzele de față.
35.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Toma Netotu în Dosarul nr. 3.499/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 28.428/301/2016 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă și în Dosarul nr. 29.298/301/2016 al Judecătoriei Slobozia, precum și de către Vasile Braun în Dosarul nr. 14.494/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 București și constată că prevederile
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și cele ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, Judecătoriei Brăila - Secția civilă, Judecătoriei Slobozia și Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.