Decizia nr. 174/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3), art. 455 alin. (1) lit. a), art. 457 alin. (1), art. 459 alin. (7) și ale art. 463 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia-Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Oana Cristina Puică
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3),
art. 455 alin. (1) lit. a),
art. 457 alin. (1),
art. 459 alin. (7)
și ale
art. 463 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marin Bucur în Dosarul nr. 36.671/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.400D/2016.
2.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cu privire la partea Mihnea Dan Șuteu, magistratul-asistent arată că, de la adresa de domiciliu din Canada, confirmarea de primire s-a întors cu mențiunea „mutat“, partea fiind citată și la locul de muncă din Canada, de unde, însă, nu s-a întors confirmarea de primire. Din încheierea de sesizare, reiese că partea a refuzat, în dosarul penal, primirea citației trimise prin scrisoare recomandată la adresa respectivului loc de muncă.
4.
Curtea, având în vedere cele referite anterior, pune în discuție problema îndeplinirii, în mod legal, a procedurii de citare cu partea Mihnea Dan Șuteu. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind legal îndeplinită procedura de citare. Curtea, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale coroborat cu
art. 172 din Codul de procedură civilă , constată că procedura de citare cu partea mai sus menționată este legal îndeplinită.
5.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, modificarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul ca revizuirea să poată privi și o hotărâre prin care nu se statuează asupra fondului procesului penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
6.
Prin Sentința penală nr. 481 din 13 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 36.671/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3),
art. 455 alin. (1) lit. a),
art. 457 alin. (1),
art. 459 alin. (7)
și ale
art. 463 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Marin Bucur, cu ocazia verificării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unor hotărâri penale pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul legalității, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât, în lipsa unei căi de atac, încheierile de ședință pronunțate în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimatului, împotriva cărora a fost formulată cererea de revizuire, „tind să absolutizeze prezumția de legalitate a soluțiilor pronunțate de procurori“. De asemenea, arată că cererea de revizuire poate fi formulată doar în favoarea condamnatului, ceea ce înseamnă că persoana vătămată este exclusă de la acest beneficiu procesual, deși are calitatea de subiect procesual principal. Totodată, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume hotărârile din 17 ianuarie 1970, 30 octombrie 1991, 27 octombrie 1993, 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997, 20 aprilie 2010 și din 12 aprilie 2012, pronunțate în cauzele Delcourt împotriva Belgiei, Borgers împotriva Belgiei, Dombo Beheer BV împotriva Olandei, Ankerl împotriva Elveției, Nideröst-Huber împotriva Elveției, Bălașa împotriva României și Lagardère împotriva Franței.
8.
Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, astfel că nu sunt lipsite de al doilea grad de jurisdicție. Totodată, precizează că, în cauză, este vorba de o cerere de revizuire a unor încheieri prin care au fost soluționate plângerile împotriva unor soluții ale procurorului de netrimitere în judecată, încheieri definitive care nu sunt susceptibile de a fi supuse revizuirii.
9.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.
11.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că legiuitorul hotărăște, potrivit politicii sale penale, în ceea ce privește reglementarea căilor de atac în materia revizuirii, având în vedere că, potrivit prevederilor
art. 126 alin. (2) din Constituție , „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 453 alin. (3),
art. 455 alin. (1) lit. a),
art. 457 alin. (1),
art. 459 alin. (7)
și ale
art. 463 din Codul de procedură penală , având următorul cuprins:
–
Articolul 453
alin. (3)
[modificat prin
art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013; prin
Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală
sunt neconstituționale cu privire la cazul de revizuire prevăzut la
alin. (1) lit. a)
]: „(3) Cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. a)
și
f)
pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.“;
–
Articolul 455
alin. (1) lit. a) : „(1) Pot cere revizuirea: a) părțile din proces, în limitele calității lor procesuale;“;
–
Articolul 457
alin. (1) : „(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la
art. 453 alin. (1) lit. f) , când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;
–
Articolul 459
alin. (7) : „(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.“;
–
Articolul 463
: „Sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.“
15.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind statul de drept și principiul legalității, ale
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în fața legii, ale
art. 21
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale
art. 24 alin. (1)
cu privire la dreptul la apărare, ale
art. 124 alin. (2)
referitor la înfăptuirea justiției, ale
art. 129
privind folosirea căilor de atac, ale
art. 131 alin. (1)
referitor la rolul Ministerului Public, precum și ale
art. 11
privind dreptul internațional și dreptul intern și ale
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile
art. 6
referitor la dreptul la un proces echitabil, ale
art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv, ale
art. 14
referitor la interzicerea discriminării și ale
art. 17
privind interzicerea abuzului de drept din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale
art. 2 paragraful 1
privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din
Protocolul nr. 7
la
Convenție , ale
art. 1
referitor la interzicerea generală a discriminării din
Protocolul nr. 12
la
Convenție
și ale
art. 47 paragraful 2
privind dreptul la un proces echitabil din
Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată cu ocazia verificării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unor hotărâri penale definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care se soluționează fondul cauzei penale, fiind inadmisibilă în materia plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Ca atare, excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei.
17.
Astfel, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată întro acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
( Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011,
Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012,
Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014,
Decizia nr. 254 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18,
Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, și
Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16).
18.
Așadar, ținând cont de prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3),
art. 455 alin. (1) lit. a),
art. 457 alin. (1),
art. 459 alin. (7)
și ale
art. 463 din Codul de procedură penală
este inadmisibilă.
19.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3) ,
art. 455 alin. (1) lit. a) ,
art. 457 alin. (1) ,
art. 459 alin. (7)
și ale
art. 463 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marin Bucur în Dosarul nr. 36.671/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.