Decizia nr. 256/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Mic în Dosarul nr. 3.220/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Badica, pentru autorul excepției, lipsind Regionala Cai Ferate Cluj, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia și constatarea neconstitutionalitatii dispozițiilor art. 147 din Codul penal în raport cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) și i), precum și cu cele ale art. 134 alin. (1) din Constituție. Se susține ca termenii funcționar și funcționar public, definiți prin textul de lege criticat, au un alt înțeles decât cel avut în vedere de legiuitor în anul 1968, când nu mai existau societăți comerciale, economie de piața sau funcționari publici, iar toate raporturile de muncă erau reglementate prin contract. Pentru aplicarea legii penale, la acea data s-au introdus în Codul penal dispozițiile art. 147. Se mai susține ca Statutul funcționarilor publici "nu este conținut de o singura lege", ci reprezintă un ansamblu de norme ce reglementează drepturile, obligațiile, precum și răspunderea acestora. Or, Codul penal nu poate fi considerat ca făcând parte din acest statut al funcționarilor publici. Se mai arata ca din anul 1992 în România exista economie de piața (piața de capital, de mărfuri și piața muncii), iar în cadrul pieței muncii, și anume al raporturilor individuale, intra mai multe categorii de relații de muncă, printre care se afla și cele ale funcționarilor publici care au un statut propriu. În înțelesul Codului penal (art. 147) funcționarul public nu are nici un fel de statut, deoarece, potrivit acestei definiții, orice persoană care primește un salariu este considerată "funcționar public". Textul art. 147 din Codul penal este, prin urmare, în vădită contradictie cu dispozițiile art. 134 din Constituție, deoarece instituie o alta definire a funcționarului public, diferita de cea avută în vedere de prevederile Legii fundamentale. Acest termen definit de legea penală în textul de lege criticat devine astfel o instituție a Codului penal. Se mai considera ca art. 147 din Codul penal este contrar Constituției încă din anul 1991, dar din considerente de oportunitate acesta nu a fost încă abrogat. Aceste considerente nu se mai justifica însă începând din anul 1999, când legislația a fost completată cu Legea privind Statutul funcționarilor publici. Se apreciază ca jurisprudenta Curții Constituționale s-a referit la alte aspecte decât cele care rezultă din motivarea excepției în prezenta cauza.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca fundamentarea excepției de neconstituționalitate pe prevederile

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, lege organică, este neconcludenta, deoarece și Codul penal este, de asemenea, o lege organică, astfel încât prevederile constituționale referitoare la obligativitatea adoptării prin lege organică a Statutului funcționarilor publici nu sunt incalcate de dispozițiile art. 147 din Codul penal. Pe de altă parte, aceste dispoziții deroga de la legea funcționarilor publici, întrucât la art. 140 din Codul penal se prevede că, ori de câte ori legea penală folosește termenii cuprinși în titlul VIII din Codul penal, înțelesul acestora este cel din aceste articole. Se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 192/2000. Instituția funcționarilor publici din legea penală este omonima doar cu cea din dreptul administrativ, dar nu are același înțeles cu aceasta. Se mai face referire la Decizia nr. 130/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 28/1995, precum și la Decizia nr. 81/1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 76/1997, prin care Curtea Constituțională a stabilit ca notiunile funcționar public și funcționar sunt de domeniul legii, iar nu de nivel constituțional și, prin urmare, nu se încalcă nici o prevedere din Legea fundamentală.

Având cuvântul în replica, reprezentantul autorului excepției precizează ca Statutul funcționarilor publici nu este o lege, ci un ansamblu de norme juridice. Se mai arata ca neconstituționalitatea textului de lege criticat este invocată în raport cu prevederile Constituției, iar nu cu dispozițiile

Legii nr. 188/1999 . Se mai considera ca legea penală nu poate constitui o norma juridică referitoare la Statutul funcționarilor publici.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.220/1999, Curtea Suprema de Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Mic, prin apărător.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, care la art. 2 (alin. 1) prevede că "<<Funcționar public>> este persoana numita într-o funcție publică", dispozițiile art. 147 din Codul penal, prin care este explicat înțelesul termenilor funcționar public alin. (1) și funcționar (alin. 2), nu mai sunt constituționale, deoarece deroga de la

Legea nr. 188/1999 , lege organică, fiind astfel incalcate prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție. Textul de lege menționat este considerat neconstitutional și în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție. Se apreciază ca subiect al infracțiunilor de serviciu, în special al infracțiunii de luare de mită, nu poate fi decât funcționarul public, iar nu și funcționarul, asa cum este definit prin art. 147 alin. 2 și cum se prevede în art. 254 din Codul penal. Este invocat ca argument Codul penal de la 1936, care prevedea ca infracțiunea de luare de mită nu putea fi săvârșită decât de un funcționar public.

Curtea Suprema de Justiție - Secția penală, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. Se arata ca explicarea termenilor funcționar public și funcționar, data prin art. 147 alin. 1 și, respectiv, alin. 2 din Codul penal în vigoare, își are corespondentul în art. 183 pct. 4 din Codul penal de la 1936, care prevedea ca "Funcționar public este acela care exercită, în mod voluntar sau obligatoriu, permanent sau temporar, în serviciul Statului, comunei sau instituțiilor publice dependente, oricare ar fi modul lor de administrare, o funcție sau o însărcinare, de orice natura, fie chiar electiva, retribuită sau nu și indiferent de chipul în care a fost investit". Se mai considera ca dispozițiile art. 147 din Codul penal au aplicabilitate restrânsă în domeniul unor activități infractionale comise de o anumită categorie de persoane din servicii de interes public sau cu însărcinări în serviciul unor alte persoane juridice, asa încât nu pot contraveni nici art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție și nici altor norme din Legea fundamentală, după cum nu contravin nici Legii privind Statutul funcționarilor publici. De asemenea, se arata ca această lege organizează funcția publică în plan socioeconomic și juridic, cuprinzând dispoziții normative de principiu din alte domenii ale dreptului, iar art. 69 al cap. VIII, privitor la Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici, face trimitere la legea penală pentru angajarea răspunderii penale în cazul infracțiunilor săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției publice de către funcționarul public.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 din Codul penal este neîntemeiată. Se invoca jurisprudenta Curții Constituționale (menționându-se în acest sens Decizia nr. 35/1994 rămasă definitivă prin Decizia nr. 108/1994, Decizia nr. 130/1994 rămasă definitivă prin Decizia nr. 28/1995, Decizia nr. 81/1996 rămasă definitivă prin Decizia nr. 76/1997), prin care s-a statuat ca reglementările referitoare la notiunile funcționar public și funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de persoanele care îndeplinesc aceste funcții, sunt de nivelul legii. Reglementarea răspunderii penale pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul atât a funcționarilor publici, cat și a funcționarilor, nu poate fi considerată ca fiind neconstitutionala atâta vreme cat reglementările privitoare la notiunile de funcționar public și funcționar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constituție ca ținând de domeniul legii. De asemenea, se arata ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) din Constituție. În finalul opiniei exprimate de Guvern se precizează ca atât Codul penal, cat și

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sunt legi organice, iar neconcordanta dintre

art. 147 din Codul penal și dispozițiile Legii nr. 188/1999 , invocată de autorul excepției, nu ridica o problemă de ordin constituțional, ci o problemă de interpretare a legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul acestei excepții îl constituie dispozițiile art. 147 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Prin <<funcționar public>> se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natura, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

Prin <<funcționar>> se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat."

Criticile de neconstituționalitate vizează încălcarea prin dispozițiile legale menționate a prevederilor constituționale cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. i), referitoare la Statutul funcționarilor publici, precum și a celor cuprinse în art. 134 alin. (1), referitoare la economia de piața, texte care au următorul conținut:

- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organică se reglementează: [...]

i) statutul funcționarilor publici;" ;

- Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piața."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea prin dispozițiile art. 147 din Codul penal a prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, referitoare la obligativitatea reglementării prin lege organică a statutului funcționarilor publici, deoarece Codul penal este, de asemenea, o lege organică, potrivit art. 72 alin. (3) lit. f) din Legea fundamentală (reglementand "infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora"). Asa fiind, sub acest aspect cerința constituțională este respectata de dispozițiile legale criticate.

Pe de altă parte, Curtea constata ca reglementările privitoare la notiunile funcționar public și funcționar, precum și cele privitoare la infracțiunea de luare de mită sunt de nivelul legii, iar nu de nivel constituțional, astfel încât este de atributul exclusiv al legiuitorului sa determine conținutul acestor notiuni. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995) asupra excepției de neconstituționalitate având ca obiect aceleași dispoziții legale (art. 147 din Codul penal), respingând, ca vadit nefondata, excepția. Prin aceasta decizie Curtea a subliniat ca reglementările legale referitoare la noțiunea funcționar sunt de nivelul legii. O argumentare similară a fost exprimată de Curte și prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997, în considerentele căreia se precizează, de asemenea, ca "Extinderea răspunderii penale pentru faptele de corupție și la alți salariați din cadrul societăților comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerată neconstitutionala atâta vreme cat reglementările privitoare la notiunile de <<funcționar>> și <<alți salariați>>, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constituție ca ținând de domeniul legii".

În susținerea excepției de neconstituționalitate respinse prin deciziile menționate autorii au invocat, ca și în cauza de fața, dispozițiile art. 134 alin. (1) din Constituție, referitoare la economia de piața, pentru a se demonstra că nu poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită decât funcționarul public, iar nu orice funcționar, astfel cum acesta este caracterizat prin art. 147 alin. 2 din Codul penal. Din aceasta perspectiva reglementarea răspunderii penale pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, atât pentru funcționarii publici, cat și pentru ceilalți funcționari, nu poate fi considerată ca fiind neconstitutionala, atâta timp cat reglementările privind notiunile funcționar public și funcționar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt rezervate prin Constituție domeniului legii.

Curtea retine ca atât soluția adoptată, cat și considerentele deciziilor amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Pe de altă parte, Curtea constata ca prevederea constituțională cuprinsă în art. 134 alin. (1) ("Economia României este economie de piața."), invocată în motivarea excepției, nu are nici o legătură cu problema constituționalității sau a neconstitutionalitatii dispozițiilor art. 147 din Codul penal (care definesc înțelesul termenilor funcționar public și funcționar, înțeles specific numai pentru legea penală, potrivit art. 140 din Codul penal).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Mic în Dosarul nr. 3.220/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2000.