Decizia nr. 10/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , excepție ridicată de Corpul Gardienilor Publici Galați în Dosarul nr. 4.098/2000 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde partea Sergiu Viorel Ionescu, lipsind autorul excepției, Corpul Gardienilor Publici Galați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Sergiu Viorel Ionescu, considerând ca dispozițiile ordonanței criticate nu contravin prevederilor constituționale, solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca prin dispozițiile

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

a fost introdus alin. 1^1 la

art. 17 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, Curtea Constituțională constatând, potrivit

Deciziei nr. 322 din 20 noiembrie 2001 , ca aceste dispoziții sunt neconstituționale. În aceste condiții se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

a devenit inadmisibila. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale ordonanței se considera, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, ca aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.098/2000, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Corpul Gardienilor Publici Galați într-un litigiu al cărui obiect îl constituie contestația în anulare formulată împotriva unei decizii civile în contradictoriu cu Sergiu Viorel Ionescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile ordonanței criticate sunt contrare art. 72 alin. (3) lit. h) și art. 114 alin. (4) din Constituție. În acest sens se arata, pe de o parte, ca prevederile constituționale invocate, "reglementand instituția delegării legislative, exclud de la delegare domeniile care fac obiectul legilor organice", iar pe de altă parte, ca "la data emiterii ordonanței nu exista nici o stare de urgenta".

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este fondată, dat fiind ca ordonanța contestată "contravine art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, ce se referă la legile organice, cat și art. 114 alin. (1), potrivit căruia Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Pe de altă parte, neinvocandu-se în preambulul

Ordonanței de urgenta nr. 179/1999

nici un caz excepțional în adoptarea reglementării, s-au încălcat și dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considerând ca "ordonanțele de urgenta pot fi emise și în materii rezervate legilor organice, asa cum rezultă și din prevederile art. 114 din Constituție", propune respingerea excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, considera ca excepția este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999), ordonanța aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001).

Autorul excepției susține ca sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. h) și ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca, pe de o parte, prin ordonanța Guvernul legifereaza în domeniul organizării judecătorești, care tine de obiectul legii organice, iar pe de altă parte, ca adoptarea unei ordonanțe de urgență presupune prezenta unei situații excepționale, ceea ce în cazul de fața, după opinia autorului excepției, nu a existat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata că nu poate fi primită nici una dintre criticile de neconstituționalitate formulate.

I. În primul rând Curtea observa ca, deși excepția de neconstituționalitate privește

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , este evident ca ea are ca obiect de fapt prevederile

Legii nr. 92/1992

introduse prin aceasta ordonanța. Astfel Curtea constata ca prin dispozițiile

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

la

art. 17 din Legea nr. 92/1992

după alin. 1 a fost introdus alin. 1^1. Acest text de lege stabilește ca în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari.

Prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 Curtea Constituțională, solutionand excepția de neconstituționalitate a

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare (dispoziții introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 ), a statuat ca acestea sunt neconstituționale. S-a reținut ca aceste dispoziții legale contravin art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 și 125 din Constituția României. În aceste condiții, în cauza sunt aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate a

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

va fi respinsă ca devenită inadmisibila.

II. În legătură cu susținerea potrivit căreia ordonanța de urgență criticata nu putea modifica dispozițiile unei legi organice, și anume

Legea nr. 92/1992 , Curtea constata ca aceasta este nejustificată. În jurisprudenta sa, concretizata în numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, și Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000), Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 114 din Constituție nu prevăd interdicția de a se emite ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice, limitarea prevăzută pentru ordonanțele emise în baza legii de abilitare nefiind aplicabilă în cazul ordonanțelor de urgenta.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia "la data emiterii ordonanței nu exista nici o stare de urgenta", iar în preambulul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

nu se precizează cazul excepțional care a determinat emiterea acesteia.

Curtea Constituțională a reținut în numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998) faptul ca existenta cazului excepțional trebuie justificată de către Guvern cu ocazia adoptării ordonanței de urgenta.

Deoarece, sub aceste aspecte, în cauza de fața nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, excepția urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , în ceea ce privește dispozițiile alin. 1^1 introdus la

art. 17 din Legea nr. 92/1992 , republicată, excepție ridicată de Corpul Gardienilor Publici Galați în Dosarul nr. 4.098/2000 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2002.