Decizia nr. 585/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina-Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Silvia Marinescu, Oana Marinescu și Ileana Blebea (fostă Marinescu) în Dosarul nr. 18.122/3/2016** al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.655D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 190 din 7 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.122/3/2016**/a1 (167/2017), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Silvia Marinescu, Oana Marinescu și Ileana Blebea (fostă Marinescu) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2017, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 18.122/3/2016**, privind cererea de anulare a deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nr. 755 din 3 martie 2016, emisă în aplicarea

Legii nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Sesizarea Curții Constituționale a fost dispusă ca urmare a admiterii cererii formulate, în temeiul

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 18.122/3/2016**, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că soluția legislativă potrivit căreia măsurile reparatorii în echivalent nu se acordă pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în cazul în care aceste bunuri mobile au fost înlocuite, casate sau distruse, reprezintă o discriminare bazată pe situația concretă a bunului la momentul intrării în vigoare a actului normativ reparatoriu, ceea ce contravine prevederilor constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi, instituind o discriminare nejustificată între cetățenii îndreptățiți la restituire.

6.

Se mai arată că, potrivit prevederilor

art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001 , măsurile reparatorii se acordă și pentru imobilele care nu mai există la data intrării în vigoare a legii, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale. Invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care s-a statuat că acordarea de despăgubiri pentru bunuri preluate cu titlu valabil poate fi circumstanțiată de legiuitor în funcție de situația concretă a bunurilor în cauză, se arată, pe de o parte, că măsura naționalizării a reprezentat un abuz, prin urmare nu poate fi calificată drept o măsură de preluare realizată cu titlu valabil, iar, pe de altă parte, opțiunea legiuitorului în privința sferei bunurilor pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent nu trebuie să genereze o discriminare între cetățenii îndreptățiți la restituire, aflați în aceeași situație.

7.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , reglementând posibilitatea acordării de reparații numai pentru utilajele și instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii, nu încalcă prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție

referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, așa cum a decis Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 . Fiind vorba despre acordarea unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar în baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse. La adoptarea textului de lege criticat legiuitorul a ținut seama de situațiile practice care nu pot fi rezolvate prin acordarea unor sume de bani în echivalent, deoarece, prin scurgerea unei perioade îndelungate de timp, valoarea bunurilor, utilajelor și instalațiilor, imobile prin încorporare, nu mai poate fi determinată, de vreme ce acestea nu mai există. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

10.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale

nr. 190 din 13 martie 2007

și

nr. 1.346 din 9 decembrie 2008.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(2) Măsurile reparatorii privesc și utilajele și

instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.“

14.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că domeniul de aplicare al

Legii nr. 10/2001 , cu referire la bunurile ce fac obiectul măsurilor reparatorii, cuprinde, în primul rând, bunurile imobile, astfel cum sunt definite în

art. 6 alin. (1)

din lege, respectiv terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv. În privința bunurilor mobile, măsurile reparatorii instituite vizează două situații limitativ prevăzute de

Legea nr. 10/2001, republicată , și anume: o primă situație este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, situație prevăzută de

art. 6 alin. (1)

din lege, iar cea de-a doua situație se referă la utilajele și instalațiile - bunuri imobile prin destinație, care au fost preluate în mod abuziv odată cu imobilul, situație reglementată în

art. 6 alin. (2)

din lege, prevederea legală criticată în prezenta cauză. Potrivit acestui din urmă text de lege, măsurile reparatorii se acordă și pentru utilajele sau instalațiile preluate odată cu imobilul, cu condiția ca acestea să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse de persoana deținătoare, cu alte cuvinte aceste bunuri trebuie să existe, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a legii reparatorii.

16.

În privința bunurilor imobile - construcții, legea reparatorie nu mai instituie această condiție a existenței fizice a bunului la data intrării în vigoare a legii, astfel încât pentru construcțiile demolate se acordă măsuri reparatorii, cu excepția cazului în care acestea au fost distruse de calamități naturale [ art. 10 alin. (1)

și

alin. (6) ,

art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată ].

17.

Analizând actul normativ criticat din perspectiva bunurilor care fac obiectul restituirii, Curtea reține că domeniul principal de aplicare al actului normativ criticat este reprezentat de bunurile imobile, terenuri sau construcții, iar restituirea bunurilor mobile are loc doar în situațiile în care acestea sunt într-un raport de accesorietate cu bunul imobil prin natura sa, a cărui restituire se solicită.

18.

Pe de altă parte, având în vedere bunul restituit, cu referire la criteriul obiectiv al duratei de exploatare a unui bun mobil de tipul unui utilaj/unei instalații, spre deosebire de durata de exploatare a unei construcții, Curtea reține că este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de restituire a utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul, numai cu condiția ca acestea să existe la data intrării în vigoare a legii reparatorii, în condițiile perioadei îndelungate de timp care a trecut de la posibila preluare abuzivă, pe de o parte, și a datei intrării în vigoare a actului normativ cu caracter reparatoriu, pe de altă parte. În același sens, în condițiile inexistenței fizice a bunului mobil a cărui restituire se cere, este de reținut și dificultatea probării existenței și valorii acestuia, în vederea obținerii de măsuri reparatorii, având în vedere că nu întotdeauna s-au realizat procese-verbale cu inventarul bunurilor mobile preluate odată cu imobilul, în condițiile unei preluări abuzive.

19.

Autorii excepției de neconstituționalitate critică prezenta soluție legislativă, arătând că aceasta este de natură să contravină dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece instituie o discriminare între persoanele îndreptățite la restituirea utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul și persoanele îndreptățite la restituirea bunurilor imobile, precum construcțiile, discriminare bazată pe situația concretă a bunului.

20.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi, acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite ( Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003,

Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006,

Decizia nr. 573 din 3 mai 2011,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011,

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).

21.

Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reține că natura bunului, cu referire la durata de exploatare a unui bun mobil, de tipul celor reglementate de textul de lege criticat, spre deosebire de un imobil-construcție, constituie un criteriu obiectiv și rațional, de natură a justifica opțiunea legiuitorului de a institui un tratament juridic diferit în privința acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru utilajele/instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii. Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii.

22.

De altfel, Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea prevederilor legale criticate atât în cadrul controlului a priori, exercitat înainte de promulgarea legii, cât și în cadrul controlului a posteriori, exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate. Pronunțându-se asupra textului de lege criticat din punctul de vedere al opțiunii legitime a legiuitorului de a decide asupra categoriilor de bunuri care fac obiectul restituirii, pe de o parte, și, pe de altă parte, având în vedere bunul restituit, prin

Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 6 alin. (2)

din lege, reglementând posibilitatea acordării de reparații numai pentru utilajele și instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii, nu încalcă prin aceasta prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție

referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Sub acest aspect, fiind vorba despre acordarea, prin reglementări legislative, a unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere

situația concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziție constituțională, că, în prezent, se poate reglementa restituirea către foștii proprietari numai a utilajelor și a instalațiilor existente.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Silvia Marinescu, Oana Marinescu și Ileana Blebea (fostă Marinescu) în Dosarul nr. 18.122/3/2016** al Tribunalulul București - Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.