Decizia nr. 577/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații" din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și a dispozițiilor art. 169^2 din aceeași lege, precum și a dispozițiilor art. 519 și ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Interpretează 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Simina Popescu-Marin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Vasile Șerban în Dosarul nr. 4.359/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.168D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.169D/2019, nr. 141D/2020 și nr. 142D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ana Uszkai, de Nicolae Petrișor și de Vasile Belean în dosarele nr. 4.407/97/2018, nr. 3.183/97/2018 și nr. 3.142/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.169D/2019, nr. 141D/2020 și nr. 142D/2020 la Dosarul nr. 3.168D/2019, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 211 din 25 martie 2021 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7.
Prin încheierile din 13 noiembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 4.359/97/2018 și nr. 4.407/97/2018, și prin încheierile din 18 decembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 3.183/97/2018 și nr. 3.142/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Șerban, Ana Uszkai, Nicolae Petrișor și de Vasile Belean în cauze având ca obiect recalcularea pensiei.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , în sensul că sintagma „«stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la
Legea nr. 263/2010 “, a determinat o diminuare a pensiei pentru cei care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă sau în condiții speciale și care s-au înscris la pensie până la 31 decembrie 2010 și a exclus de la determinarea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 20 de ani stabilit cu prilejul ieșirii la pensie.
9.
Astfel, în ceea ce privește încălcarea prevederilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , autorii excepției arată că legea nu este clară și precisă, decizia instanței supreme neclarificând aplicarea
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
sub aspectul stagiului complet de cotizare ce urmează a fi folosit la determinarea punctajului mediul anual în urma creșterii cu 50% a punctajelor anuale. Arată că fiecare pensie are particularitatea sa, iar
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018
ar fi trebuit să clarifice fiecare situație.
10.
Cu privire la încălcarea prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție , autorii excepției arată că se creează o discriminare între persoanele care au lucrat în aceleași condiții, dar se pensionează la date diferite, astfel că cei pensionați anterior datei de 31 decembrie 2010 pierd stagiul complet de cotizare de 20 de ani, în timp ce cei pensionați după 1 ianuarie 2011 beneficiază, în continuare, de un mod de calcul mai favorabil. Se arată că se aplică diferențiat
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , în sensul că unii pensionari au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, stabilit conform
Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii,
art. 116 din Legea nr. 263/2010 ,
art. 134 alin. (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011
pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor
privind sistemul unitar de pensii publice și principiului tempus regit actum, în timp ce altora sub incidența acelorași reglementări legale li se aplică stagiul complet de cotizare de 30 de ani sau mai mare, după bunul plac al caselor județene de pensii. Spre exemplu, un pensionar care s-a înscris la pensie până la data de 31 decembrie 2010 are o pensie semnificativ mai mică decât un coleg de muncă ce a prestat aceeași activitate, în aceleași locuri de muncă și care are aceeași vechime, dar care s-a înscris la pensie începând cu data de 1 ianuarie 2011. De asemenea, se susține că sunt încălcate prevederile
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și ale
art. 1 din primul Protocol adițional
la convenția mai sus amintită, sens în care sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale privind interzicerea discriminării.
11.
Referitor la încălcarea prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(3) din Constituție , se arată că dispozițiile de lege criticate, prin lipsa lor de claritate și predictibilitate, îngrădesc accesul la justiție. De asemenea, nu este respectat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu se asigură acordarea majorării de punctaj prevăzută de
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , respectiv păstrarea dreptului câștigat constând în stagiul de cotizare de 20 de ani acordat cu prilejul ieșirii la pensie.
12.
Invocând încălcarea
art. 41 alin. (2) din Constituție , autorii excepției arată că „prin modificarea stagiului complet de cotizare de la 20 de ani la 30 de ani, persoanelor care au prestat munca în grupa I de muncă sau în condiții speciale - subteran - și care au realizat cel puțin 20 de ani în subteran li se aduce o gravă încălcare a
art. 41 alin. (2) din Constituție , acreditându-se ideea extrem de periculoasă că legiuitorul poate oricând să afecteze dreptul la pensie obținut pe baza unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive eliminând anumite beneficii (stagiul complet de cotizare de 20 de ani), ce nu reprezintă altceva decât transpunerea efectivă în practică a garanțiilor prevăzute de
art. 41 alin. (2) din Constituție
pentru cei care au lucrat în condiții deosebite sau/și speciale și cărora le-au fost acordate datorită naturii profesiei lor care implică un risc, o uzură fizică și morală accentuată, respectiv punerea în pericol a sănătății și a vieții lor - pensionarilor care au lucrat în industria minieră.“
13.
Referitor la încălcarea prevederilor
art. 44 din Constituție , autorii excepției arată că pensia constituie un „bun“ în sensul
art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , iar „restrângerea elementului de calcul din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează cu încălcarea dreptului la garanția pensiei care a fost stabilită prin lege la determinarea sa. Modificarea stagiului complet de cotizare avut echivalează cu o expropriere inutilă și nedreaptă, neprevăzută de lege și fără despăgubire. Pensia este o avere pe care am dobândit-o pe bază de lege.“
14.
Argumente similare sunt invocate și pentru a susține încălcarea dreptului la pensie, prevăzut de
art. 47 alin. (2) din Constituție , având în vedere că prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză și-a câștigat dreptul de a primi o pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat afectează substanța dreptului la pensie.
15.
Autorii excepției arată că restrângerea exercițiului drepturilor fundamentale mai sus arătate nu este justificată de niciuna dintre situațiile prevăzute de
art. 53 din Constituție .
16.
Autorii excepției invocă și încălcarea
art. 108 alin. (2) din Constituție , deoarece dispozițiile
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
au fost modificate, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior, respectiv prin
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 .
17.
Cu privire la încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 129
și
148 , autorii excepției arată că nu poate fi exercitată o cale de atac, care trebuie să conțină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, astfel că nu se asigură dreptul la un recurs efectiv, consacrat de
art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
18.
Cât privește dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , autorii excepției susțin că acestea nu conferă predictibilitate, precizie și claritate, deoarece sunt date în aplicarea
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
și nu conțin nicio majorare de punctaj, ci doar conduc la un paralelism legislativ, contrar
art. 16 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În același timp, textul de lege criticat limitează acordarea creșterilor prevăzute de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
doar la cazul pensionarilor care au beneficiat de recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege. Astfel,
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
aduce „limitări întâmplătoare beneficiarilor de creșterea de punctaje anuale, fără să modifice ori să abroge
art. 169^1 , și s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creșterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017)“.
19.
Autorii excepției consideră că
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
„nu are nicio rațiune sau logică juridică în privința destinatarilor cărora li s-a aplicat
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
sau în privința categoriilor de pensionari care au primit decizii de recalculare pe
art. 169^1 “ și „nu face referiri la ce se întâmplă cu cei cărora nu li s-au aplicat prevederile
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 “. Dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
nu sunt clare nici în ceea ce privește stagiul complet de cotizare la care se referă, respectiv dacă este cel de la data stabilirii dreptului la pensie sau cel de la data recalculării pensiei.
20.
De asemenea, nu se poate deduce la ce anume se poate raporta
art. 169^2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , de vreme ce
alin. (1)
al aceluiași articol de lege este neclar.
21.
Dispozițiile
art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
nu sunt clare în ceea ce privește pensiile ce vor fi supuse recalculării și nici cu privire la situația pensionarilor cărora nu li s-a aplicat deloc creșterea prevăzută de
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
ori cărora li s-a respins cererea de recalculare în temeiul aceluiași articol de lege.
22.
Totodată, dispozițiile legale criticate sunt retroactive, deoarece prevăd noi termene de aplicare a
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , fără a abroga data dispusă de acest articol de lege, și limitează aplicabilitatea la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creșterilor de punctaje anuale cu 50% și, respectiv, 25%.
23.
Autorii excepției susțin că este încălcat și
art. 44 din Constituție , deoarece dispozițiile de lege criticate permit recalcularea punctajului mediu anual cu un stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei.
24.
Lipsa de predictibilitate, conciziune și claritate a textelor de lege criticate încalcă și
art. 21 alin. (1) din Constituție , prin aceea că blochează accesul la justiție. De asemenea, este încălcat și
art. 129 din Constituție , deoarece se face trimitere la hotărâri judecătorești al căror obiect nu este conturat și nu pot fi supuse căilor de atac, iar
sancționează cu nulitatea lipsa obiectului acțiunii.
25.
Autorii excepției susțin, totodată, că dispozițiile
art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
încalcă principiul securității juridice și
art. 78 din Constituție , întrucât mențin două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor care intră sub incidența
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 .
26.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 519
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , autorii excepției susțin că acestea sunt contrare
art. 1 alin. (3)
și
(5) ,
art. 21 ,
art. 124
și
art. 126 alin. (1) ,
(2)
și
(3) din Constituție . În acest sens, arată, în esență, că textele de lege criticate trebuie să asigure aplicabilitatea legii, și nu ambiguitatea ei, respectiv obligarea judecătorilor de a se supune unor interpretări limitative și ambigue pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin interpretările date unor texte de lege, sintagme sau chestiuni de drept sau întrebări prejudiciale. Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate limitează dreptul de apreciere a fondului cauzei trimițând la „lămurire“ în vederea soluționării pe fond a cauzei și la obligativitatea interpretărilor date de instanța supremă, care face imixtiuni în judecarea proceselor de către celelalte instanțe de judecată în materii care nu intră în competența sa. Autorii critică modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat dispozițiile
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , invocând argumente similare celor arătate pentru a susține neconstituționalitatea acestui articol de lege.
27.
Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
este neîntemeiată. Reține că autorii acesteia nu au explicat în ce fel ar fi încălcat
art. 1 alin. (5) din Constituție , arătând doar că nu ar fi clară și precisă dispoziția referitoare la cuantumul stagiului complet de cotizare. Or, aceasta este o chestiune de interpretare a legii, care a fost lămurită prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Dispozițiile
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
nu încalcă
art. 16 din Constituție,
neexistând o discriminare între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a
și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestui act normativ. Astfel, ar exista discriminare în cazul în care se creează diferențe de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii, ceea ce nu este cazul. De altfel,
art. 169^1
și
art. 169^2
au fost introduse în
tocmai pentru a elimina inechitățile dintre cele două categorii de pensionari, inclusiv cu privire la stagiul complet de cotizare ce vizează nemulțumirea reclamaților autori ai excepției. Nu se poate reține încălcarea dreptului de proprietate, consacrat de
art. 44 din Constituție . De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , statuând că se constituie într-un drept câștigat cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității. Or, în prezenta cauză nu a fost afectat cuantumul pensiei. Astfel, prin recalcularea pensiei în temeiul
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
nu se anulează acest drept, nefiind afectat, în urma recalculării, prin prisma reglementărilor conținute de
art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , nici cuantumul drepturilor de pensie aflate în plată la data de 1 iulie 2016. În ceea ce privește susținerea că ar fi încălcate prevederile
art. 21 alin. (1)
și
(3)
și ale
art. 129 din Constituție , instanța constată că aceste susțineri nu sunt conforme cu realitatea, deoarece predictibilitatea și claritatea unei norme juridice reprezintă cerințe pentru constituționalitatea unei legi, neputând echivala cu o încălcare a prevederilor constituționale invocate.
28.
Instanța mai apreciază că nu este încălcat nici principiul neretroactivității legii, deoarece
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
prevede numai pentru viitor - recalcularea din 1 octombrie 2018 -, și nu retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2016. Același argument subzistă și în ceea ce privește pretinsa încălcare a
art. 78 din Constituție .
29.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , instanța judecătorească opinează că aceasta este neîntemeiată. Sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariția unei practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești. Având în vedere că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțele judecătorești, se asigură astfel o practică judiciară unitară. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin analizarea chestiunilor de drept cu care este sesizată și prin pronunțarea hotărârilor prealabile, îndeplinește prerogativele care îi sunt acordate de
art. 126 alin. (3) din Constituție , respectiv asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Așa fiind, prin recunoașterea obligativității hotărârii preliminare, prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor
art. 1 alin. (3)
și
(5) , ale
art. 21 ,
124
și
126 din Constituție , ci asigură înfăptuirea justiției, în mod unitar, precum și „supremația legii“, fără a încălca în vreun fel accesul la justiție ori independența judecătorilor.
30.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
31.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
32.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
33.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum și ale
art. 521 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Din analiza notelor scrise ale autorilor excepției rezultă că sunt criticate și dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , precum și ale
art. 519 din Codul de procedură civilă , urmând a fi reținute ca obiect al excepției și aceste prevederi de lege. În același timp, din analiza motivării excepției rezultă însă că aceasta nu vizează, în realitate, întregul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , ci doar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul acestui text de lege. Autorii critică
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
în interpretarea dată acestuia de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Soluția instanței supreme este cea potrivit căreia sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la
34.
În consecință, Curtea reține ca obiect al excepției sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , în interpretarea dată acesteia prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și dispozițiile
art. 169^2
din aceeași lege, precum și dispozițiile
art. 519
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .
35.
Dispozițiile
art. 169^1 alin. (3)
au fost introduse prin
pentru completarea
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, și au următorul cuprins: „(3) În cazul persoanelor prevăzute la
alin. (2) , la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor
alin. (1) , la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“
36.
Prevederile
art. 169^2
au fost introduse în cuprinsul
prin
art. I pct. 3 din Legea nr. 221/2018
pentru modificarea și completarea
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, și au următorul cuprins:
(1)
Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile
art. 169^1
beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătorești, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.
(2)
În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.
(3)
Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.
(4)
Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.
37.
Dispozițiile
art. 519
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
au următorul cuprins:
–
Articolul 519
: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“;
–
Articolul 521
alin. (3): „Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanța care a solicitat dezlegarea, de la data pronunțării deciziei.“.
38.
În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale ce formează obiectul excepției contravin prevederilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
referitor la statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii civile,
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor,
art. 21
privind accesul liber la justiție,
art. 41 alin. (2)
privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii,
art. 44 alin. (1) ,
(2) teza întâi ,
(3)
și
(8)
referitoare la dreptul de proprietate privată,
art. 47 alin. (2)
privind dreptul la pensie,
art. 53 alin. (1)
și
(2)
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,
art. 78
privind intrarea în vigoare a legii,
art. 108 alin. (2)
referitor la actele Guvernului,
art. 124
privind înfăptuirea justiției,
art. 126 alin. (1) ,
(2)
și
(3)
privind instanțele judecătorești,
art. 129
privind folosirea căilor de atac și
art. 148
privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor
art. 13
și
14
referitoare la dreptul la un remediu efectiv și interzicerea discriminării din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
și ale
art. 1
privind dreptul la respectarea bunurilor din
primul Protocol adițional
la aceeași convenție.
39.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile
art. 169^1 alin. (3)
și ale
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , precum și ale
art. 519
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt mai multe decizii (spre exemplu,
Decizia nr. 454 din 29 iunie 2021 *) și
Decizia nr. 281 din 27 aprilie 2021 **), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii,
Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 24 iunie 2021,
Decizia nr. 211 din 25 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 9 iulie 2021,
Decizia nr. 182 din 16 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021,
Decizia nr. 169 din 9 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 14 iunie 2021, sau
Decizia nr. 160 din 4 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021), ale căror soluție și considerente își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză. **)
Decizia nr. 281 din 27 aprilie 2021
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 4 noiembrie 2021.
*)
Decizia nr. 454 din 29 iunie 2021
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 din 26 octombrie 2021.
40.
Astfel, Curtea a constatat, în esență, că
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, clarifică modul de interpretare și aplicare a legii, iar interpretarea dată de instanța supremă sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ este constituțională. Faptul că autorii excepției de neconstituționalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ în sensul dorit de ei, ca referindu-se la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, și nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la
Legea nr. 263/2010 , opunându-se interpretării date de instanța supremă prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , nu constituie un veritabil aspect de neconstituționalitate care să atragă sancționarea
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
din perspectiva prevederilor
art. 1 alin. (5) din Constituție .
41.
Pentru aceleași considerente, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
42.
În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile
art. 16 din Constituție,
Curtea a constatat, pe de o parte, că acestea vizează diferența de tratament generată de interpretarea și aplicarea diferite de către instanțele de judecată a dispozițiilor
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 . Or,
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată chiar de autorii excepției, a dat o interpretare unitară acestor dispoziții de lege, astfel încât criticile apar ca fiind lipsite de susținere.
43.
Pe de altă parte, pensionarii, care, cu prilejul deschiderii dreptului la pensie, au beneficiat de stagii de cotizare reduse, prin urmare, sunt într-o situație obiectiv diferită de cea a categoriei de pensionari cu care se compară, și anume persoanele excluse de la aplicarea dispozițiilor
art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
care nu au beneficiat de un stagiu de cotizare redus cu prilejul stabilirii pensiei. Or, egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de
art. 16 alin. (1) din Constituție , își găsește aplicare doar atunci când persoanele se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat.
44.
Cu privire la susținerile vizând pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat și prevederile constituționale care consacră principiul neretroactivității legii civile, încălcarea dreptului de proprietate, a dreptului la pensie și a dreptului la protecția socială a muncii, Curtea reține că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent și unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferențe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislației anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislația în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competența exclusivă a legiuitorului, care, potrivit
art. 47 alin. (2) din Constituție , se bucură de atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007).
45.
De asemenea, același text constituțional garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivității. Or, conform dispozițiilor
art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , „în situația în care, în urma aplicării prevederilor
alin. (1)-(3) , rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, Curtea a constatat că legea prevede garanții exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcție de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, așa cum a fost stabilit anterior.
46.
Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
contravin prevederilor
art. 108 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale.
47.
Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la
art. 129
și
art. 148 alin. (2) din Constituție , precum și la
art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea, având în vedere obiectul de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, a constatat că dispozițiile constituționale și convenționale invocate nu sunt incidente în cauză.
48.
Analizând, în continuare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , Curtea a constatat că aceasta îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sub aspectul legăturii dispozițiilor legale supuse controlului cu soluționarea cauzei. Curtea a reținut, în esență, că, potrivit dispozițiilor
art. 169^2 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 263/2010 , recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , este, prin urmare, distinct și ulterior celui prevăzut de
art. 169^1
din același act normativ, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susținere critica potrivit căreia dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
ar constitui un paralelism legislativ.
49.
Cele două texte de lege la care fac referire autorii excepției au reglementări cu un conținut diferit. Astfel, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , paragrafele 71-77, dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
implică o schimbare a concepției legislative în raport cu dispozițiile
art. 169^1
din același act normativ, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât și a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, așa cum s-a reținut și anterior, dispozițiile
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
au prevăzut doar creșterea punctajelor anuale, fără a fi luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de
50.
Examinând în continuare critica potrivit căreia dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
nu reglementează situația persoanelor care se încadrează în ipoteza
art. 169^1 alin. (1)
din aceeași lege - respectiv sunt pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii -, dar ale căror pensii nu au fost recalculate în termenele prevăzute de lege, Curtea a reținut că recalcularea pensiei în temeiul
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010
a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deși textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispozițiile
art. 134 alin. (14) din Normele
de aplicare a prevederilor
privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, așa cum au fost completate prin articolul unic din
Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că „recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor
art. 169^1
din lege se efectuează din oficiu“.
51.
Justificarea faptului că dispozițiile
art. 169^2 din Legea nr. 263/2010
nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul
art. 169^1
din același act normativ nu a avut loc se găsește în aceea că, potrivit dispozițiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul
art. 169^1
se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu și-au îndeplinit în unele cazuri obligația de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit
art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispozițiilor
art. 169^2
din același act normativ, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , al cărui sens trebuie interpretat, în continuare, că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit
art. 169^1 .
52.
Cât privește critica de neconstituționalitate formulată cu privire la dispozițiile
art. 519
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , Curtea reține că, în jurisprudența sa, a mai examinat critici similare, constatând constituționalitatea acestor dispoziții de lege care reglementează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a pronunța hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020).
53.
Constatând că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, Curtea a reținut că analiza Înaltei Curți de Casație și Justiție poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii și riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanțe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanței supreme să statueze într-o manieră care să clarifice și să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanțelor din țară. Funcția preventivă și unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiție, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigență a statului de drept izvorâtă din prevederile
art. 21 din Legea fundamentală , dar și din cele ale
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanțe le-ar putea da aceleiași problematici, iar părțile din proces beneficiază de certitudinea previzibilității dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură și respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice, procesele urmând să fie soluționate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanțe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal. Faptul că, potrivit textului de lege criticat în cauza de față, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se impune cu forță obligatorie tuturor judecătorilor nu aduce atingere independenței acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluționează, judecătorul își menține prerogativa decizională neștirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absența oricăror influențe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluție bazată exclusiv pe propria argumentare rațională. Interpretarea obligatorie dată de instanța supremă se integrează în esența textului de lege interpretat, explicând înțelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare și evidențiind semnificația corectă a conținutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluții prestabilite pentru situații date, ci permițând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare și aplicare a legii la speță, cu toate celelalte elemente de fapt și de drept pe care judecătorul își va fonda raționamentul care va conduce la soluționarea litigiului. (a se vedea
Decizia nr. 281 din 27 aprilie 2021 , precitată).
54.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.
55.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Șerban în Dosarul nr. 4.359/97/2018, de Ana Uszkai în Dosarul nr. 4.407/97/2018, de Nicolae Petrișor în Dosarul nr. 3.183/97/2018 și de Vasile Belean în Dosarul nr. 3.142/97/2018, dosare ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă, și constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul
art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin
Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și dispozițiile
art. 169^2
din aceeași lege, precum și dispozițiile
art. 519
și ale
art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.