Decizia nr. 230/2021

Articolul 148

alin. (2) din Constituție

este invocat din perspectiva imposibilității exercitării unei căi de atac, fiind refuzat dreptul la un recurs efectiv în dreptul intern, prevăzut de

art. 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

20.

Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , se susține că acestea contravin, din aceleași motive, acelorași norme constituționale invocate și în sensul neconstituționalității

art. 169^1 alin. (3) , cu precizarea că, suplimentar, încalcă și

art. 15 alin. (2)

și

art. 78 din Constituție .

21.

Astfel, se susține că prevederile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

sunt lipsite de predictibilitate, claritate și precizie,

deoarece, fiind adoptate în aplicarea

art. 169^1

din aceeași lege, nu conțin nicio majorare de puncte, ci reprezintă un paralelism legislativ, contrar

art. 16 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, nu se poate înțelege rațiunea acestei reglementări distincte, în condițiile în care

art. 116

din aceeași lege conține norme precise. Mai mult,

art. 169^2

se adresează exclusiv destinatarilor normei cuprinse la

art. 169^1 , fără însă să-l modifice sau să-l abroge, iar beneficiul recalculării pe care acest text îl reglementează s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creșterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017). Totodată, nu se înțelege ce se întâmplă cu ceilalți pensionari, cărora nu li s-a aplicat, în prealabil,

art. 169^1 , dispozițiile

art. 169^2

având un evident caracter contradictoriu față de cele ale

art. 169^1 .

22.

La fel ca în cazul

art. 169^1 alin. (3) , nici din cuprinsul

art. 169^2

nu se înțelege ce lege este avută în vedere în sintagma potrivit legii, în sensul că nu se poate determina cu precizie care stagii complete de cotizare sunt avute, practic, în vedere, prin raportare la Legea nr. 19/2000 sau prin raportare la care dintre formele modificate succesiv ale

Legii nr. 263/2010 . Totodată, aceleași dispoziții „lasă la voia întâmplării momentul care trebuie luat în considerare la alegerea stagiului complet de cotizare aplicabil, fără a se putea cunoaște dacă acesta este cel al stabilirii drepturilor de pensie sau cel al recalculării pensiilor.“ În plus, sunt ignorate total condițiile deosebite de muncă și grupa a II-a de muncă, la care fac referire

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

și

Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

23.

Cât privește, în particular, încălcarea

art. 15 alin. (2)

din Constituție, se susține că

art. 169^2 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 263/2010

încalcă principiul neretroactivității legii civile deoarece dispune noi termene de aplicare a

art. 169^1 , fără a abroga data dispusă de acesta și limitează aplicabilitatea aceluiași text la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creșterilor de punctaje anuale cu 50%, respectiv cu 25 %, după caz.

24.

În sfârșit,

art. 169^2 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

contravine

art. 78 din Constituție

în ceea ce privește data intrării în vigoare a

art. 169^1

din aceeași lege, textul criticat menținând două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidența

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 .

25.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a răspuns în mod explicit tuturor problematicilor ridicate prin criticile de neconstituționalitate formulate în aceste cauze.

26.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

27.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

28.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

29.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 169^1 alin. (3) teza finală

și ale

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

30.

Dispozițiile

art. 169^1

au fost introduse prin

articolul unic din Legea nr. 192/2015

pentru completarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Prevederile

art. 169^1 alin. (3) , criticate în cauză, au următorul conținut: „În cazul persoanelor prevăzute la

alin. (2) , la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor

alin. (1) , la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“

31.

Cu privire la prevederile

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , din criticile autorilor excepțiilor Curtea reține că acestea vizează, în particular, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, potrivit căreia această sintagmă se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la

Legea nr. 263/2010 .

32.

Dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

au fost introduse prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 221/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, și au următorul conținut:

(1)

Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile

art. 169^1

beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătorești, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.

(2)

În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.

(3)

Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.

(4)

Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.

33.

Normele constituționale invocate în motivarea excepțiilor sunt cele ale

art. 1 alin. (5) din Constituție , invocate sub aspectul principiului securității juridice și al cerințelor de calitate a legii, ale

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii, ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (1)

și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 41 alin. (2)

referitor la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, ale

art. 44

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 47

- Nivelul de trai, ale

art. 78

- Intrarea în vigoare a legii, ale

art. 108 alin. (2) , potrivit căruia hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, ale

art. 129

- Folosirea căilor de atac și ale

art. 148 alin. (2)

privind prioritatea de aplicare a dreptului comunitar cu caracter obligatoriu față de legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 13

și ale

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv și, respectiv, la interzicerea discriminării, precum și ale

art. 1 din Primul Protocol adițional

la Convenție, referitor la protecția proprietății.

34.

Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010

au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens,

deciziile nr. 463 din 11 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019,

Decizia nr. 739 din 8 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 1 februarie 2021,

Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021, precum și

Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021 *),

Decizia nr. 42 din 19 ianuarie 2021 **),

Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2021 ,

deciziile nr. 75 din 9 februarie 2021 ***) și

nr. 76 din 9 februarie 2021 ****),

deciziile nr. 91 din 16 februarie 2021

și

nr. 92 din 16 februarie 2021 *****),

deciziile nr. 169

și

nr. 170 din 9 martie 2021 ,

Decizia nr. 182 din 16 martie 2021 ******) și deciziile nr. 210 și nr. 211 din 25 martie 2021, acestea din urmă nefiind încă publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii.

*)

Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 14 ianuarie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021.

**)

Decizia Curții Constituționale nr. 42 din 19 ianuarie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021.

***)

Decizia Curții Constituționale nr. 75 din 9 februarie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 12 mai 2021.

****)

Decizia Curții Constituționale nr. 76 din 9 februarie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 mai 2021.

*****)

Decizia Curții Constituționale nr. 92 din 16 februarie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 24 mai 2021.

******)

Decizia Curții Constituționale nr. 182 din 16 martie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021.

35.

Cu referire la criticile de neconstituționalitate formulate din perspectiva pretinsei încălcări a

art. 1 alin. (5) din Constituție , motivat de lipsa de claritate și previzibilitate ale dispozițiilor

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea Constituțională, prin deciziile mai sus menționate, a reținut, în esență, că decizia antereferită a instanței supreme clarifică modul de interpretare și aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ este constituțională, astfel cum a stabilit instanța de contencios constituțional prin

Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019 , precitată. Faptul că autorii prezentei excepții de neconstituționalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ în sensul dorit de ei, ca referindu-se la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, și nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la

Legea nr. 263/2010 , opunându-se interpretării date de instanța supremă prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , nu constituie un veritabil aspect de neconstituționalitate care să atragă sancționarea

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

din perspectiva prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție

(a se vedea, în acest sens,

deciziile nr. 836 din 17 noiembrie 2020

și

nr. 169 din 9 martie 2021 , precitate).

36.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile

art. 16 din Constituție , Curtea a constatat că acestea vizează diferența de tratament generată de interpretarea și aplicarea diferită de către instanțele de judecată a dispozițiilor

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 . Curtea a amintit că

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată chiar de autorii excepției, a dat o interpretare unitară acestor dispoziții de lege, astfel că susținerile acestora apar ca fiind lipsite de susținere.

37.

Curtea a apreciat, pentru aceleași considerente, că sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrate de

art. 21 alin. (1)

și

(3) din Constituție .

38.

Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor

art. 44 din Constituție , Curtea a reținut că autorii excepției invocă, în esență, o atingere adusă dreptului la pensie, prin modificarea stagiului de cotizare stabilit la data pensionării, în condițiile în care aceștia susțin că prin stabilirea dreptului la pensie și a unui punctaj mediu anual determinat precis au dobândit un drept de proprietate constând într-o anumită pensie pentru limită de vârstă. Or, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. (...) Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie“ ( Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Curtea, observând, în acest context, dispozițiile

art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , potrivit cărora, „în situația în care, în urma aplicării prevederilor

alin. (1)-(3) , rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.“, a conchis că legea prevede garanții exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcție de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, așa cum a fost stabilit anterior. În consecință, criticile privind încălcarea

art. 41 alin. (2) ,

art. 44

și

art. 47 din Constituție

nu au putut fi reținute.

39.

Având în vedere aceste argumente, Curtea reține ca fiind neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la

art. 15 alin. (2) din Constituție , referitoare la principiul neretroactivității legii civile, și la

art. 78

din aceasta, privind intrarea în vigoare a legii. Așadar, normele legale criticate s-au aplicat ulterior intrării lor în vigoare și nu au produs efecte retroactive.

40.

Cu referire la pretinsa încălcare a normelor de tehnică legislativă și a

art. 108 alin. (2) din Constituție , relevante sunt cele statuate în

Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019 , paragraful 64, potrivit cărora verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale. Curtea a mai menționat că, oricum, în paragraful 69 al

Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor

Legii nr. 263/2010

sunt în deplină consonanță cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziția din lege.

41.

Cât privește critica de neconstituționalitate adusă

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

în raport cu

art. 129

și

art. 148 alin. (2) din Constituție , precum și în raport cu

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că aceste dispoziții constituționale și convenționale nu sunt incidente în cauză, deoarece obiectul de reglementare al textului de lege criticat nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac.

42.

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , Curtea reține că și acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind pronunțate

Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021 ,

Decizia nr. 42 din 19 ianuarie 2021 ,

Decizia nr. 169 din 9 martie 2021 ,

Decizia nr. 182 din 16 martie 2021

și Decizia nr. 211 din 25 martie 2021, încă nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii.

43.

Astfel, prin

Decizia nr. 169 din 9 martie 2021 , Curtea a reținut în prealabil că obiectul acțiunilor în care au fost ridicate aceste excepții a privit obligarea caselor județene de pensii de a emite decizii de recalculare a pensiei începând cu data de 1 ianuarie 2016, în temeiul

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , în condițiile în care (în majoritatea cauzelor în care au fost formulate aceste acțiuni) casele județene de pensii nu emiseseră deciziile de recalculare a pensiilor în termenul de 24 de luni prevăzut de

art. 169^1 alin. (5)

din aceeași lege, calculat de la data de 1 ianuarie 2016. Întrucât la data formulării excepțiilor de neconstituționalitate dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

erau deja în vigoare și având în vedere că aspectele criticate de autorii excepțiilor în raport cu acest text de lege se referă, între altele, și la neîndeplinirea obligației caselor de pensii de a recalcula pensiile în termenul prevăzut de lege, Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia dispozițiile de lege care sunt supuse controlului de constituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Curtea reține că și în cauzele în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, obiectul litigiilor constă în obligarea caselor de pensii județene de a emite decizii de recalculare, în conformitate cu

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , întrucât acestea nu fuseseră emise în termenul stabilit de lege.

44.

Curtea reține că dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

sunt criticate, în esență, dintr-o dublă perspectivă: prima vizează pretinsa lipsă de claritate a normelor atacate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a

art. 169^1

din același act normativ, în timp ce a doua vizează o omisiune legislativă, întrucât din conținutul dispozițiilor de lege criticate nu reiese dacă

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

este aplicabil și persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul

art. 169^1

din aceeași lege.

45.

Examinând primul aspect de neconstituționalitate, Curtea a reținut, în deciziile menționate la paragraful 42 al prezentei decizii, că, potrivit

art. 169^2 alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 263/2010 , recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , este, prin urmare, distinct și ulterior celui prevăzut de

art. 169^1

din aceeași lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Așadar, critica potrivit căreia dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

ar constitui un paralelism legislativ a fost respinsă ca neîntemeiată. Mai mult, Curtea a observat că cele două texte de lege la care fac referire autorii excepției au reglementări cu un conținut diferit. Astfel, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , paragrafele 71-77, dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

implică o schimbare a concepției legislative în raport cu dispozițiile

art. 169^1

din aceeași lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât și a folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, dispozițiile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

au prevăzut doar creșterea punctajelor anuale, fără a fi luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de

Legea nr. 263/2010 .

46.

Cu referire la pretinsa omisiune legislativă, reclamată de autorii excepției, Curtea a observat, în prealabil, că recalcularea pensiei în temeiul

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres

art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare

a prevederilor

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, completate prin

articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Justificarea faptului că

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul

art. 169^1

din aceeași lege nu a avut loc se găsește în aceea că, potrivit dispozițiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul

art. 169^1

se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu și-au îndeplinit în unele cazuri obligația de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispozițiilor

art. 169^2

din aceeași lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea

art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , care trebuie interpretat că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit

art. 169^1

din aceeași lege.

47.

Întrucât în prezentul dosar nu au intervenit elemente de noutate față de soluțiile pronunțate prin deciziile antereferite, de natură să schimbe jurisprudența sa în materie, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

48.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Brașovean, Ion Marica, Aurel Câmpean, Viorel Sabău, Grigore Perneș, Nicolae Boros, Iosif Gașpar, Mihai Cervicescu, Ionel Stoica, Mihai Fulop, Ioan Megheșan, Biaca Nicolae, Constantin Moisii, Cristinel Purcaru Dănciulescu, Kiss Endre, Aurel Baidoc, Nicolae Puia și, respectiv, de Vasile Maravela în dosarele nr. 295/97/2018, nr. 269/97/2018, nr. 1.135/97/2018, nr. 192/97/2018, nr. 1.038/97/2018, nr. 845/97/2018, nr. 374/97/2018, nr. 506/97/2018, nr. 409/97/2018, nr. 475/97/2018, nr. 273/97/2018, nr. 606/97/2018, nr. 2.209/97/2018, nr. 2.625/97/2018, nr. 400/97/2018, nr. 134/97/2018, nr. 476/97/2018 și nr. 375/97/2018 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și ale

art. 169^2

din aceeași lege sunt constituționale în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2021.