Decizia nr. 660/2019

Articolul 82

alin. (5) ultima teză: „(5) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la

alin. (1)

și

(3)

în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile.“;

–

Articolul 83

^2 alin. (1): „(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la

art. 82

și

83^1

și de indemnizația-prevăzută la

art. 81

judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii.“

35.

Dispozițiile

art. 83^2 alin. (1)

au fost introduse în lege prin

art. I din Legea nr. 118/2014

pentru completarea

Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 24 iulie 2014. Curtea observă că prevederile criticate au fost modificate prin

art. I pct. 144 din Legea nr. 242/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, în prezent având următorul cuprins: „(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la

art. 82

și

83^1

și de indemnizația prevăzută la

art. 81

judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, precum și una din infracțiunile cuprinse în

titlul IV din Legea nr. 286/2009 , cu modificările și completările ulterioare, «Infracțiuni contra înfăptuirii justiției» săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii“. Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății.

36.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

care consacră principiul legalității, ale

art. 15 alin. (2)

referitoare la principiul neretroactivității legii civile, ale

art. 44

privind dreptul de proprietate și ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

37.

Cu privire la situația de fapt existentă în cazul celor trei magistrați, autori ai excepției de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: (i) faptele pentru care autorii excepției de neconstituționalitate au fost condamnați au fost săvârșite anterior datei de 27 iulie 2014 (data intrării în vigoare a

Legii nr. 118/2014 ), înainte de eliberarea lor din funcție, deci în exercitarea atribuțiilor de serviciu; (ii) cu privire la modul de pensionare: în cazul domnului Nicolae Țifrea, acesta a fost eliberat din funcția de procuror, în temeiul

art. 65 alin. (1) lit. b)

din lege, beneficiind de pensie de serviciu începând cu data de 7 iulie 2011, data publicării decretului de eliberare din funcție; ulterior, la data de 10 decembrie 2014, a fost pronunțată hotărârea penală de condamnare, care a atras pierderea dreptului la pensia de serviciu; în cazul domnului Aurel Ștefan Tripa, în temeiul

art. 65 alin. (1) lit. f)

din lege, condamnarea dispusă prin hotărâre definitivă a constituit cauza de eliberare din funcția de judecător, decretul Președintelui României prin care a fost eliberat din funcție fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 31 iulie 2014; pierderea calității de judecător a împiedicat nașterea dreptului acestuia la pensia de serviciu; în cazul domnului Petre Adrian Podea, în temeiul

art. 65 alin. (1) lit. f)

și

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , condamnarea dispusă prin hotărâre definitivă a constituit cauza de eliberare din funcția de judecător, decretul Președintelui României prin care a fost eliberat din funcție fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 8 ianuarie 2015; anterior, la data de 3 septembrie 2013, Casa Județeană de Pensii Prahova îi stabilise dreptul la pensia de serviciu de pe funcția de judecător, drept care nu a fost pus în plată la cererea beneficiarului; (iii) în toate situațiile, actele administrative prin care s-au dispus sancțiunile civile au fost emise în temeiul legii în vigoare la momentul emiterii, respectiv

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 , pensia fiecăruia fiind stabilită în condițiile sistemului public de pensii.

38.

Examinând excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile

art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004 , Curtea observă că, potrivit

art. 82 alin. (5) prima teză , sfera de incidență a normei criticate este categoria persoanelor care îndeplinesc condițiile de vechime în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, dar care la data pensionării au o altă ocupație decât cea în care au acumulat vechimea. Acestei categorii de persoane legea îi recunoaște în mod expres dreptul de a se pensiona și de a beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, stipulând că acest beneficiu se acordă numai persoanelor eliberate din funcție „din motive neimputabile“, sintagmă criticată de unul dintre autorii excepției în prezenta cauză.

39.

Analizând însă situația autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că niciunul dintre aceștia nu se află în ipoteza de incidență a normei criticate, întrucât, după eliberarea din funcția de judecător sau de procuror, la data pensionării niciunul nu a avut o altă ocupație. Așa fiind, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 82 alin. (5) , care prevăd dreptul la pensia de serviciu al persoanelor care la data pensionării au o altă ocupație decât cea de magistrat.

40.

Având în vedere dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“, Curtea constată că textul de lege criticat nu are incidență în cauza dedusă judecății instanței în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, astfel că o eventuală soluție de admitere a criticilor formulate nu ar avea nicio înrâurire asupra soluționării cauzei respective. Prin urmare, Curtea reține că excepția cu un atare obiect nu îndeplinește condiția de admisibilitate a legăturii cu cauza, astfel că urmează a o respinge, în temeiul

art. 29 alin. (1)

și

(5) din Legea nr. 47/1992 , ca inadmisibilă.

41.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate referitoare la

art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , Curtea constată că funcția de judecător este o funcție publică al cărei statut profesional este consacrat de

art. 125 din Constituție . Potrivit

alin. (1)

al acestui articol, „judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile legii“. Numirea în funcție se realizează în temeiul

art. 31 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 303/2004 , potrivit cărora „Judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii“, care se face „în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate“, sau în temeiul

art. 33 alin. (3)

din aceeași lege, potrivit căruia „În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la

alin. (1) , Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror a candidaților admiși“. Conform

art. 31 alin. (3)

și

art. 33 alin. (11) din Legea nr. 303/2004 , Președintele României nu poate refuza numirea în funcție a judecătorilor propuși pentru numire.

42.

Actul de numire este decretul Președintelui României, emis în condițiile

art. 100 alin. (1) din Constituție , potrivit căruia „În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului“. De la data publicării decretului, persoana numită dobândește calitatea de judecător sau procuror și îi sunt aplicabile toate dispozițiile constituționale și legale referitoare la drepturi, obligații, incompatibilități și interdicții. Dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

prevăd că „judecătorii inamovibili pot fi mutați prin transfer, delegare, detașare sau promovare, numai cu acordul lor, și pot fi suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege“, iar

art. 3 alin. (2)

prevede că „Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutați prin transfer, detașare sau promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi delegați, suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege“.

43.

Persoana care ocupă funcția de judecător o poate exercita, în condițiile legii, până la data eliberării sale din funcție. În temeiul

art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , judecătorul sau procurorul este eliberat din funcție în următoarele cazuri: demisie; pensionare; transfer într-o altă funcție; incapacitate profesională, ca sancțiune disciplinară; condamnarea, amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre definitivă, precum și renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru o infracțiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei; încălcarea dispozițiilor

art. 7

(judecătorii nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informații); neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate (în vederea constatării unei boli psihice), până la împlinirea duratei suspendării din funcție dispuse potrivit

art. 64 alin. (4) ; neîndeplinirea condițiilor prevăzute la

art. 14 alin. (2) lit. a)

(are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu) și

e)

(este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției) ori a condiției privind lipsa cazierului fiscal, dacă în acest ultim caz se apreciază că nu se impune menținerea în funcție; nepromovarea examenului prevăzut la

art. 26

(examenul de capacitate). Potrivit

art. 65 alin. (2) , eliberarea din funcție a judecătorului sau a procurorului se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Secției pentru procurori.

44.

În condițiile stabilite de dispozițiile

art. 82-85

din aceeași lege, judecătorii și procurorii au dreptul la pensie de serviciu. Potrivit

art. 85 alin. (3)

din lege, „Cererile de pensionare formulate de judecătorii și procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție“. Analizând prevederile

art. 82 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 303/2004 , Curtea reține că legiuitorul a instituit posibilitatea ca judecătorii și procurorii să se pensioneze la cerere, la împlinirea vârstei de 60 de ani sau înainte de această dată, beneficiind de pensia de serviciu, dacă au o vechime în aceste funcții de cel puțin 25 de ani. Legiuitorul a prevăzut, la

alin. (3) al art. 82 din Legea nr. 303/2004 , o derogare de la această regulă, constând în acordarea pensiei de serviciu și judecătorilor și procurorilor care au împlinit 60 de ani și au o vechime în magistratură cuprinsă între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la

alin. (1) al art. 82 , pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură. De asemenea, în temeiul

art. 83^1

din lege, legiuitorul a prevăzut că judecătorii și procurorii pot fi pensionați anticipat, cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de lege cu până la 5 ani, în cazul în care depășesc vechimea în magistratură prevăzută la

art. 82 alin. (1)

cu cel puțin 5 ani.

45.

Cu privire la pensia de serviciu, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, că aceasta se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupației sau calificării își formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate și sunt nevoite să se supună unor exigențe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât și personal (a se vedea

Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016). Pe de altă parte, în considerarea situației specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferențiate atât prin condiții și criterii de acordare derogatorii, cât și printr-un mod de calcul și cuantum diferite ale pensiilor (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006,

Decizia nr. 455 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, sau

Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007).

46.

Jurisprudența Curții Constituționale în materie a statuat că aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilității în serviciu și formării unei cariere în magistratură. Conform reglementărilor legale, pensia de serviciu se acordă la împlinirea vârstei de pensionare numai magistraților care, în privința totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000).

47.

Dispozițiile

art. 83^2

din lege, criticate în prezenta cauză, prevăd că nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la

art. 82

și

83^1

judecătorii care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori în cazul cărora s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșite înainte de eliberarea din funcție, aceste persoane urmând a beneficia de pensie în sistemul public, în condițiile legii.

48.

Norma legală prezintă două ipoteze de aplicare. Într-o primă ipoteză, respectiv condamnarea intervine în timpul în care persoana deține calitatea de judecător, așa cum s-a arătat în prealabil, condamnarea și amânarea aplicării pedepsei dispuse printr-o hotărâre definitivă constituie chiar cauze de eliberare din funcția de judecător [ art. 65 alin. (1) lit. f)

din lege], astfel încât pierderea calității de judecător împiedică nașterea dreptului la pensia de serviciu. De remarcat este însă faptul că, spre deosebire de cauza de eliberare din funcție care survine indiferent de natura infracțiunii comise, consecința în planul drepturilor de pensie este limitată la condamnarea judecătorului pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea.

49.

În schimb, în ipoteza în care condamnarea a survenit după încetarea funcției de judecător prin pensionare, efectul juridic al hotărârii de condamnare cu privire la beneficiul pensiei de serviciu se produce imediat, respectiv judecătorul pierde beneficiul pensiei de serviciu (născut la data eliberării din funcție) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Sub aspectul incidenței temporale a normei care reglementează sancțiunea cu privire la dreptul la pensie de serviciu, singura condiție impusă de legiuitor este aceea ca infracțiunea pentru care a fost condamnat judecătorul să fi fost săvârșită înainte de eliberarea sa din funcție, deci în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

50.

Analizând conținutul normativ al dispozițiilor criticate, Curtea reține că

art. 83^2 alin. (1)

din lege reglementează consecințele juridice în planul carierei profesionale, respectiv sancțiunile civile aplicate ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de ipoteza normei.

51.

Potrivit

art. 173 din Codul penal , precum și celor reținute prin

Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 47, în sensul că

art. 1 alin. (1) din Codul penal

stabilește că legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni, motiv pentru care în absența unei incriminări nu se poate vorbi despre o lege penală, Curtea observă că în conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu sunt incriminate fapte care constituie infracțiuni, ci consecințele juridice pe care o condamnare penală le are în sfera statutului profesional al judecătorului. De asemenea, Curtea reține că, potrivit

art. 1

coroborat cu

art. 3

și

5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală, iar actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, sancțiune care poate fi principală ori complementară. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004

nu se circumscriu noțiunii de „lege penală sau contravențională“, pentru ca acestea să constituie o excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de

art. 15 alin. (2) din Constituție .

52.

În lumina celor expuse, Curtea reține că legiuitorul, în limitele marjei de apreciere de care se bucură, este liber să impună reguli privind statutul juridic al profesiei de judecător, inclusiv să modifice, să completeze sau să abroge condiții ce țin de încetarea calității de judecător. Cu toate acestea, criteriile avute în vedere de noua reglementare trebuie să se supună, asemenea oricărei legi, exigențelor impuse de principiul neretroactivității legii civile, întrucât, potrivit

art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituție , „Legea dispune numai pentru viitor [...]“. De aceea, legiuitorul este obligat ca, în activitatea de legiferare, să respecte principiul neretroactivității legii (cu singura excepție permisă, cea a legii penale sau contravenționale mai favorabile). La nivel infraconstituțional, principiul neretroactivității legii civile este prevăzut de

art. 6 din Codul civil , cu denumirea marginală „Aplicarea în timp a legii civile“. Totodată,

art. 3 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cuprinde dispoziții referitoare la soluționarea conflictului de legi în timp, potrivit cărora „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a

Codului civil

nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor“.

53.

Faptele pentru care autorii excepției de neconstituționalitate au fost condamnați au fost săvârșite anterior datei de 27 iulie 2014 (data intrării în vigoare a

Legii nr. 118/2014 ), înainte de eliberarea lor din funcție, deci în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Problema supusă controlului vizează, în primul rând, modul de interpretare și aplicare a legii, atribut care, prin excelență, ține de resortul instanțelor de drept comun, întrucât existența ori inexistența unui caz de împiedicare a nașterii dreptului la pensia de serviciu sau de pierdere a acestui drept se întemeiază, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 , pe criterii care pot fi cu ușurință identificate de autoritățile competente. Cu toate acestea, ținând seama, pe de o parte, de faptul că principiul neretroactivității legii civile, deși este indisolubil legat de procesul de interpretare și de aplicare a legii, are consacrare constituțională expresă, astfel că reprezintă un reper concret în controlul de constituționalitate, precum și, pe de altă parte, de faptul că modul de redactare a normei este susceptibil de mai multe interpretări, Curtea urmează să analizeze, din perspectiva conflictului de legi în timp, posibilele neajunsuri care sunt de natură a afecta principiul constituțional al aplicării pentru viitor a legii civile. De altfel, instanța de contencios constituțional a statuat în jurisprudența sa că va interveni „atunci când cel chemat să spună dreptul este încătușat de lege prin imposibilitatea de a respecta o normă constituțională“ (a se vedea

Decizia nr. 148 din 18 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 11 aprilie 2014).

54.

Este fără îndoială că, de la data intrării în vigoare, norma referitoare la împiedicarea nașterii dreptului la pensia de serviciu sau la pierderea acestui drept se aplică tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul ei. Altfel spus, împrejurarea că unui judecător sau procuror care primește o condamnare, în condițiile legii, pentru o infracțiune săvârșită după intrarea în vigoare a dispozițiilor

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 , criticate în prezenta cauză, îi încetează calitatea profesională și, implicit, nu beneficiază de pensie de serviciu nu este de natură a afecta vreun drept fundamental al persoanei în cauză, întrucât simpla expectativă/vocație pe care acesta o are trebuie să se supună regulilor noi instituite, reguli care îi sunt deplin cunoscute la data săvârșirii faptei.

55.

Alta este situația în care judecătorul sau procurorul este sancționat penal pentru o faptă comisă anterior apariției normei criticate. Deși legea nouă poate dispune cu privire la consecințe și efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naștere sau, după caz, au modificat sau au stins o situație juridică ori cu privire la efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de aceeași dată. Prin urmare, abaterea de la norma penală săvârșită în perioada anterioară intrării în vigoare a normei instituite de

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004

(27 iulie 2014) reprezintă, sub aspectul conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată înainte de intrarea în vigoare a legii noi și pentru care, dacă i s-ar aplica legea ulterioară, ar însemna ca acesteia din urmă să i se atribuie efect retroactiv. Așadar, din perspectiva legii civile, constituie un fapt complet realizat care nu poate produce alte consecințe juridice în afara celor expres prevăzute de normele în vigoare la acea dată. În absența unor astfel de norme, reglementarea ulterioară a unor efecte cu conținut prohibitiv capătă semnificația încălcării principiului neretroactivității legii civile, conduita legiuitorului înfrângând și cerința previzibilității normei juridice (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, sau

Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017).

56.

În concluzie, dacă legea creează o situație juridică nouă, ea nu are voie să prevadă că noua situație s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare. Cu alte cuvinte, săvârșirea unor fapte penale nu poate produce decât acele efecte juridice prevăzute de legea în vigoare la data comiterii lor (în cazul de față, dacă fapta a fost comisă anterior datei de 27 iulie 2014, condamnarea poate constitui temei pentru eliberarea din funcția de judecător sau de procuror, iar nu și temei pentru pierderea pensiei de serviciu).

57.

Așa fiind, Curtea reține că textul de lege criticat este în acord cu principiul neretroactivității legii civile dacă sancțiunea de drept civil este aplicabilă exclusiv raporturilor juridice născute ulterior intrării în vigoare a acesteia. Rezultă, așadar, că, sub aspect material, temeiul juridic al pierderii beneficiului dreptului la pensia de serviciu îl va constitui întotdeauna reglementarea legală în vigoare la data nașterii raportului juridic, respectiv data săvârșirii faptei penale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale sau a condițiilor de acordare a pensiei de serviciu neavând nicio influență/înrâurire asupra existenței acesteia. Prin urmare, revine instanțelor judecătorești în fața cărora au fost deduse controlului actele administrative prin care s-au dispus efectele în plan civil ale unei hotărâri judecătorești de condamnare penală să verifice temeinicia și legalitatea acestora prin raportare la legea civilă aplicabilă sub aspect material.

58.

În concluzie, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004

raportată la

art. 15 alin. (2) din Constituție

este neîntemeiată, dispozițiile criticate având o incidență limitată la câmpul lor temporal de acțiune, cu respectarea principiului neretroactivității legii civile.

59.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

contravin dreptului de proprietate privată, întrucât sancțiunea pierderii dreptului la pensia de serviciu nu poate fi aplicată unui drept câștigat printr-o decizie de pensionare definitivă a cărei punere în plată a fost suspendată la cererea beneficiarului, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Pensia de serviciu se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care își formează o carieră profesională într-un anumit domeniu și care sunt nevoite să se supună unor exigențe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât și personal. Aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilității în serviciu și a formării unei cariere în magistratură, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații. Una dintre rigorile impuse de lege este aceea privind buna reputație de care magistrații trebuie să se bucure în societate, reputație care trebuie să fie clădită, printre altele, pe profesionalism, integritate și lipsa antecedentelor penale. Acestea constituie premisele imparțialității judecătorilor, care „trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricții, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții, directe sau indirecte, din partea oricărei autorități, fie chiar autorități judiciare“ [ art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 ] și a procurorilor, care „reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept“ [ art. 131 alin. (1) din Constituție ], ambele categorii de magistratură fiind obligate ca, „prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare“ [ art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ].

60.

Or, condamnarea definitivă a judecătorului sau a procurorului pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșite înainte de eliberarea din funcție, așază persoana respectivă în afara rigorilor impuse de statutul de

magistrat, excluzând-o în mod justificat de la drepturile și beneficiile inerente acestui statut. Sub acest aspect, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că este la aprecierea legiuitorului reglementarea condițiilor și criteriilor necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale și de a respecta o condiție de rezonabilitate în stabilirea condițiilor de pensionare - est modus in rebus (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și

Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012).

61.

Așa fiind, opțiunea legiuitorului de a refuza beneficiul pensiei de serviciu magistraților care în perioada exercitării funcției au săvârșit abateri de la legea penală pentru care au fost condamnați chiar ulterior eliberării din funcție, coroborată cu recunoașterea dreptului la pensie în sistemul public, în condițiile legii, se plasează în marja de apreciere de care acesta dispune în temeiul

art. 61 din Constituție , soluția legislativă adoptată respectând în mod obiectiv și rezonabil dreptul de proprietate al fostului magistrat cu privire la sumele plătite în regimul contributiv al sistemului public de pensii.

62.

În fine, având în vedere argumentele prezentate mai sus, întrucât nu s-a reținut afectarea niciunui drept fundamental invocat, Curtea apreciază că dispozițiile

art. 53 din Constituție

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu sunt incidente în cauză.

63.

Cu privire la incidența

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 28 din 17 octombrie 2016

privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, invocată de reprezentatul Ministerului Public, instanța constituțională observă că Înalta Curte a apreciat că sesizarea formulată nu îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la „ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei“ și a respins-o ca inadmisibilă. În motivare s-a reținut astfel: „contestatorul […] se află în situația în care, la momentul solicitării beneficiului pensiei de serviciu, nu a putut justifica eliberarea sa din funcție din motive neimputabile, fiind condamnat penal cât timp se afla în exercițiul funcției de judecător, fiindu-i, așadar, aplicabile prevederile

art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, se constată că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispozițiilor

art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, întrucât ipoteza reglementată de această normă legală nu se regăsește în cauza dedusă judecății“ (paragrafele 61-62).

64.

Analizând, însă, situația contestatorului din cauza în care s-a formulat cererea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

(situație similară cu situația a doi dintre autorii excepției de neconstituționalitate din dosarele aflate pe rolul Curții Constituționale), Curtea reține că acesta nu se afla în ipoteza de incidență a normei

art. 82 alin. (5) , întrucât el a fost eliberat din funcția de judecător și s-a pensionat de pe poziția de judecător. Așa fiind, în cauză nu erau incidente dispozițiile

art. 82 alin. (5)

care prevăd dreptul la pensia de serviciu al persoanelor care la data pensionării au o altă ocupație decât cea de magistrat, condiționat de motivele neimputabile eliberării din funcția de magistrat. Pentru aceste motive, având în vedere sfera diferită de incidență a celor două norme,

art. 82 alin. (5) , respectiv

art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , Curtea apreciază că raționamentul care a stat la baza pronunțării

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 28 din 17 octombrie 2016

nu poate fi însușit de instanța constituțională.

65.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Petre Adrian Podea în Dosarul nr. 3.935/105/2016 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Țifrea în Dosarul nr. 1.131/96/2016 al Tribunalului Harghita - Secția civilă, de Aurel Ștefan Tripa în Dosarul nr. 4.290/108/2016 al Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, precum și de Petre Adrian Podea în Dosarul nr. 3.935/105/2016 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 83^2 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secția civilă, Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, precum și Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2019.