Decizia nr. 288/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Șerban Bică în Dosarul nr. 11.469/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 621D/2016.

2. La apelul nominal este prezent autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții Constituționale dispune a se face apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 646D/2016, nr. 653D/2016 și nr. 677D/2016, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Mihai Tociu în Dosarul nr. 8.227/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București, de Sebastian Valentin Bodu în Dosarul nr. 8.085/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București și, respectiv, de Elvira Stavăr în Dosarul nr. 5.576/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă.

4. La apelul nominal răspund domnul Mihai Tociu și domnul Sebastian Valentin Bodu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în aceste dosare, președintele pune în discuție, din oficiu, problema conexării lor. Părțile prezente sunt de acord cu conexarea. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorilor excepției de neconstituționalitate.

7. Domnul Șerban Bică realizează o prezentare structurată pe puncte, prin care ridică mai multe probleme, de ordin teoretic și practic, pe care le presupune reglementarea criticată. Susține, în esență: "nonsensul sintagmelor «minimum-dar nu mai puțin de», care de fapt înseamnă «cel mai puțin dar nu mai puțin de» și care pune la îndoială sensul textului de lege, lăsând la o parte că este hilar". Arată că există municipii în România care nu au 100.000 de locuitori, cu consecința discriminării candidatului independent, care trebuie să facă o muncă suplimentară pentru a strânge 1.000 de semnături de la mai puțini cetățeni care pot avea simpatii politice conturate în alt sens, exemplificând cu municipiul Miercurea-Ciuc, și situația unui candidat independent de origine română la primăria acestui oraș. În continuare, pentru a ilustra dificultatea îndeplinirii condiției prevăzute de lege, prezintă ipoteza unei candidate independente, a unui candidat independent, care e obligat prin natura profesiei să facă lungi deplasări în țară și străinătate, a unui candidat independent care se află temporar în scaun cu rotile, sau care se află într-o indispoziție temporară sau situație de boală. Prezintă, comparativ, situația din "țări cu democrație consolidată", arătând că numărul de semnături pe care legislația acestora îl prevede este simbolic față de numărul populației. Astfel, de exemplu, pentru Londra sunt necesare 300 de semnături. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (2) și (3), potrivit cărora România este republică și care consacră pluralismul politic ca valoare supremă, ale art. 2 referitoare la suveranitate și exercitarea acesteia, ale art. 4 referitoare la solidaritatea cetățenilor și criteriile de nediscriminare, precum și ale art. 16 alin. (3) referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.

8. Domnul Sebastian Valentin Bodu susține că normele criticate încalcă prevederile art. 26, 37, 38 și 53 din Constituție. Astfel, dreptul de a fi ales este un drept electoral fundamental, ce trebuie corelat, conform art. 20 din Constituție, cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele la care România este parte, printre care Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice care, la art. 25, se referă la dreptul și posibilitatea oricărui cetățean de a alege și de a fi ales fără restricții nerezonabile. Or, norma criticată consacră o restricție nerezonabilă. Invocă

Decizia nr. 75/2015

a Curții Constituționale, arătând că modificările legislative operate ca urmare a acestei decizii, respectiv posibilitatea înființării partidelor politice cu trei membri fondatori, rămân o formă fără fond, fără aplicabilitate practică, câtă vreme candidații partidelor politice trebuie să obțină numărul de semnături prevăzut de

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 . Mai mult, câtă vreme candidații trebuie să treacă prin filtrul alegerilor, existența unui număr de semnături este inutilă, criteriul de reprezentativitate fiind atins în mod evident prin votul efectiv dat de alegători. Nu în ultimul rând, este recunoscută reticența alegătorilor de a semna pentru susținerea unei candidaturi, și asta nu neapărat din lipsă de simpatie pentru candidat sau față de politicieni, ci pentru a evita dezvăluirea unor date cu caracter personal sau chiar a afinității politice. Dreptul pozitiv trebuie să urmeze realitatea socială. Această realitate arată că partidele folosesc baze de date. Existența listelor de semnături de susținere a candidaturii nu are nicio legătură cu realitatea socială, astfel că prevederile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

este în totală disonanță cu aceasta. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată și depune concluzii scrise la dosar.

9. Domnul Mihai Tociu arată că vine din postura cetățeanului, pentru a prezenta cum se vede de pe stradă legea electorală și aplicarea ei. Susține, în esență, că dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

consacră un mecanism de blocare a candidaților independenți, care pot pune în pericol hegemonia politică actuală. Caracterizând situația sa personală și modul cum a decurs strângerea semnăturilor în ceea ce îl privește, precum și în privința altor candidați independenți, învederează dificultatea de îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege, arătând că limita pe care acestea o instituie este imposibil de atins de către cetățenii obișnuiți. Spre deosebire de aceștia, partidele au logistica ce le permite strângerea de semnături. Este apanajul Curții Constituționale să decidă, și întrebarea pusă este dacă se dorește să se permită accesul unor candidați autentici sau nu. Cu referire la argumente tehnice, susține că aceste semnături nu pot fi obținute în mod practic, astfel încât condiția stabilită de legiuitor nu e o barieră constituțională față de candidaturi abuzive, ci o imposibilitate. Depune la dosar un document referitor la candidatura sa la Primăria Sectorului 6 București.

10. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate arătând că, potrivit art. 73 lit. a) din Constituție, legiuitorul ordinar este singurul în drept să reglementeze sistemul electoral. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la alegeri libere nu este absolut, legiuitorul având o marjă de apreciere în reglementarea modului de exercitare a acestuia, cu condiția să nu îl lipsească de conținut. Prin dispozițiile criticate nu este încălcat nici dreptul de a fi ales și nu se creează discriminări.

11. După strigarea dosarului se prezintă doamna Elvira Stavăr, care depune concluzii scrise la dosar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

12. Prin Încheierea din 29 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 11.469/215/2016, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Șerban Bică.

13. Prin Sentința civilă nr. 3.835 din 30 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.227/303/2016 și prin Sentința civilă nr. 3.825 din 29 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.085/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , excepție ridicată de Mihai Tociu și, respectiv, de Sebastian Valentin Bodu.

14. Prin Sentința civilă nr. 2.700 din 29 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.576/196/2016, Judecătoria Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , excepție ridicată de Elvira Stavăr.

15. Excepțiile au fost ridicate în cauze având ca obiect contestații împotriva hotărârilor prin care s-au respins candidaturile, ca independenți, la funcția de primar, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 .

16. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Bică Șerban critică "mecanismul" instituit de legiuitor în ceea ce privește criteriile de reprezentativitate pe care trebuie să le îndeplinească un candidat independent față de ceilalți competitori, dar mai ales față de candidații care sunt acum primari în exercitarea mandatului, și care este format din doi piloni: obligația prezentării unei liste cu un număr excesiv de semnături de susținere la depunerea candidaturii [art. 50 alin. (2) din lege] și suprimarea unui al doilea tur de scrutin în caz că niciun competitor nu obține majoritatea simplă de 50%+1 din voturile valabil exprimate și organizarea unui tur secund doar în caz de balotaj [art. 101 alin. (2) și (3) din lege]. Arată că baremul de 1% de semnături din numărul alegătorilor rămâne o constrângere insurmontabilă. Astfel, "pentru ca ideea de candidatură independentă să nu fie golită complet de conținut, iar candidații independenți care chiar țin la acest statut al lor să nu fie siliți să apeleze la trucuri de imagine și la negocieri netransparente cu partidele politice, un legiuitor de bună- credință ar fi trebuit să impună condiții rezonabile de participare la alegeri și pentru candidații care sunt și vor să rămână cu adevărat independenți". În susținerea competenței Curții Constituționale de a aprecia asupra acestor condiții se invocă

Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care Curtea Constituțională a examinat, printre altele, excepția de neconstituționalitate a

art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , care prevedea obligativitatea prezentării unei liste cu 25.000 de semnături pentru înregistrarea unui partid politic prin prisma unui "test de proporționalitate" între ingerința impusă de stat și interesul public pe care statul îl vroia protejat. În urma aplicării testului de proporționalitate, Curtea Constituțională a decis că, în actualele condiții social-politice românești, articolul care impunea obligația legală de a prezenta 25.000 de semnături pentru înființarea unui partid politic este neconstituțional, reprezentând o condiție care nu mai este necesară într-o societate democratică și nici proporțională în raport cu obiectivul urmărit. Ca urmare a deciziei menționate s-a adoptat

Legea nr. 114/2015

privind modificarea și completarea

Legii partidelor politice nr. 14/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 mai 2015, potrivit căreia partidele politice se pot înființa cu doar 3 (trei) semnături de susținere. Conchide că "în aceeași perioadă în care [...] legiuitorul punea legea partidelor politice în acord cu rigorile Constituției și elimina o ingerință excesivă a statului, același legiuitor, elaborând o nouă lege a alegerilor locale, a păstrat aceleași restricții în privința candidaților independenți care păreau justificate la începutul anilor '90, fără să arate însă dacă mai au o justificare în România anului 2015". Or, "față de populația votantă din România, de aproximativ 18 milioane de persoane, cifra de 25.000 de semnături reprezintă 0,13%. Dacă acest procent a fost găsit ca excesiv de către Curtea Constituțională a României, atunci procentul de 1% de semnături cerut pentru depunerea unei candidaturi apare cu atât mai excesiv". În consecință, art. 50 alin. (2) a căpătat un pronunțat caracter de neconstituționalitate odată cu publicarea

Deciziei nr. 75/2015

a Curții Constituționale.

17. Mihai Tociu susține, în esență, faptul că prevederile art. 37 din Constituție care reglementează conținutul dreptului de a fi ales nu prevăd nicio condiționare de genul celei stabilite de

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 . Ca urmare, textul criticat îngrădește nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, acesta încalcă principiul egalității în drepturi, dreptul la viață intimă, familială și privată și prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

18. Sebastian Valentin Bodu susține că

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

încalcă dreptul de a fi ales, principiul egalității în drepturi, dreptul la viață intimă, familială și privată, precum și prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, textul criticat instituie o restricție nerezonabilă în privința dreptului de a fi ales, în mod similar restricției pe care Curtea Constituțională a constatat-o în privința dreptului de asociere în partide politice. Câtă vreme candidații trebuie să treacă prin filtrul alegerilor, existența unui număr de semnături este inutilă, criteriul de reprezentativitate fiind atins prin votul dat de alegători. Se încalcă și egalitatea de șanse între candidați câtă vreme un candidat independent este defavorizat în raport cu un partid politic, care (vorbind de partidele înființate înainte de modificarea legii de referință în anul 2015), are un număr mare de membri care le permite colectarea de semnături. Se încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată, deoarece pe listele de susținători, alături de semnătură sunt necesare informații precum nume, adresă, serie/număr al actului de identitate, acestea fiind date cu caracter personal. Există riscul ca acestea să fie folosite contrar scopului pentru care au fost colectate, astfel încât acesta poate constitui un motiv serios pentru care simpatizanții unui anumit candidat să aibă rezerve sau să refuze semnarea listei de susținători. Cerința impusă de textul criticat excedează și scopului art. 53 din Constituție, respectiv cel al asigurării democrației statale.

19. Elvira Stavăr invocă prevederile art. 37 din Constituție, referitoare la dreptul de a fi ales, apreciind că "dacă un partid politic, care poate avea filiale în toată țara, se poate înființa cu 3 membri", atunci și un candidat la alegerile locale se poate prezenta cu o listă de 3 susținători.

20. Judecătoria Craiova - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Împrejurarea că un candidat la funcția de primar are nevoie, pentru a participa la alegeri, de liste de semnături de susținere din partea a minimum 1% din cetățenii înscriși în listele electorale nu este de natură să aducă atingere dreptului de a fi ales, ingerința prevăzută de textul de lege criticat fiind proporțională cu scopul pentru care a fost instituită.

21. Judecătoria Sectorului 6 consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Legiuitorul are prerogativa de a reglementa condițiile în care se poate exercita, în concret, dreptul de a fi ales, iar limitările stabilite de textul criticat nu sunt arbitrare, discriminatorii și nici nu aduc atingere substanței dreptului, astfel încât nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

22. Judecătoria Brăila consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că raționamentul autoarei excepției este greșit, iar interpretarea constituțională este fragmentară. Față de textele constituționale de referință, legiuitorul este liber să stabilească condițiile de fond și de formă pentru alegerea unei persoane într-o funcție publică. Prin introducerea condiției prevăzute de textul criticat nu este încălcat cu nimic dreptul de a fi ales al cetățeanului.

23. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

24. Guvernul a transmis, cu adresele nr. 5/2.877/2016 și nr. 5/2.900/2016, înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 4.038 din 11 mai 2016 și nr. 4.035 din 11 mai 2016, punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie ( deciziile nr. 252/2014 ,

nr. 522/2008

și

nr. 606/2008 ), precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciind că cele statuate în aceste cauze își mențin valabilitatea.

25. Avocatul Poporului a transmis, cu adresele nr. 8.783 din 9 mai 2016, nr. 8.806 din 10 mai 2016, nr. 8.813 din 10 mai 2016 și nr. 8.870 din 10 mai 2016, înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 3.932 din 9 mai 2016, nr. 4.001 din 10 mai 2016, nr. 4.005 din 10 mai 2016 și nr. 4.015 din 10 mai 2016, punctul său de vedere prin care apreciază că dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1%, ușor de atins în practică, și care nu este de natură să lipsească de conținut dreptul de vot și de a fi ales. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și Recomandările Comisiei de la Veneția, cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală.

26. Președintele Senatului și Președintele Camerei Deputaților nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile autorilor excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

27. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

28. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din data de 20 mai 2015, având următorul cuprins: "Pentru funcția de primar, candidații independenți trebuie să prezinte o listă de susținători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul orașelor și de 1.000 în cazul municipiilor, sectoarelor municipiului București, precum și în cazul municipiului București."

29. În susținerea excepției se invocă prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 37 alin. (1) - Dreptul de a fi ales și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

30. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că una dintre principalele critici formulate este în sensul că, atâta vreme cât art. 37 din Constituție, care reglementează dreptul de a fi ales, nu prevede "nicio condiționare" de genul celei stabilite prin

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , textul de lege este în contradicție cu norma constituțională de referință.

31. Curtea reține că Legea fundamentală a statului cuprinde norme de principiu care reglementează toate domeniile vieții economico-sociale, politice și juridice ale societății organizate statal. În Constituție sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic, organizarea și funcționarea instituțiilor statului, drepturile și libertățile cetățenilor, reglementarea detaliată a acestora realizându-se apoi prin legi organice sau ordinare, după caz, în funcție de distincțiile pe care însăși Constituția le stabilește.

32. În ceea ce privește dispozițiile constituționale la care autorii excepției de neconstituționalitate fac referire, atât semnificația, cât și modul în care acestea sunt dezvoltate în legislația infraconstituțională au fost analizate de Curtea Constituțională în cauze în care a examinat critici de neconstituționalitate asemănătoare.

33. Astfel, într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că "suveranitatea națională, principiu fundamental al statului român, aparține, potrivit art. 2 din Constituție, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. Textul constituțional invocat exprimă, așadar, voința constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democrației reprezentative, suveranitatea națională aparține într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranității naționale, manifestată prin exprimarea voinței cetățenilor în cadrul alegerilor libere, periodice și corecte, precum și prin referendum" (a se vedea

Decizia nr. 419 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, la care trimit, deopotrivă,

Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010 și

Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).

34. În ceea ce privește alegerile, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție stabilește că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Așadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, cu respectarea condițiilor impuse de Constituție.

35. Condițiile de fond și de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituțional, de art. 16 alin. (3), art. 37 și 40, precum și, la nivelul legislației infraconstituționale, de norme cuprinse în aceleași legi electorale, care se subordonează condițiilor generale constituționale și le dezvoltă, totodată, după criteriul funcției publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea

Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).

36. În același sens sunt și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorii excepției, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituție. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența acestora și să le golească de conținut [a se vedea, de exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 și 22 mai 2012, pronunțate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, și, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 și 84]. Dispozițiile menționate stabilesc obligația statelor contractante de a derula alegeri "libere", "la intervale rezonabile", "prin scrutin secret", "în condiții care să asigure libera exprimare a voinței poporului", fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot (Hotărârea pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Există numeroase moduri de a organiza și de a face să funcționeze sistemele electorale, după cum se constată existența unei multitudini de diferențe între statele contractante în această materie, datorate evoluției lor istorice, diversității culturale și de gândire politică, astfel că fiecare stat va "încorpora" aceste elemente în propria viziune despre democrație (Hotărârea pronunțată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit, din 6 octombrie 2005, paragraful 61). Pentru a răspunde scopurilor art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice sistem electoral are a fi apreciat în funcție de evoluția politică a unui stat, încât detalii inacceptabile în cadrul unui sistem determinat pot să apară ca justificate în altul, cerința esențială rămânând aceea ca sistemul adoptat să îndeplinească, în esență, condițiile asigurării liberei exprimări a voinței poporului în alegerea corpului legislativ (Hotărârea pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre condițiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menține integritatea și eficiența unei proceduri electorale ce urmărește să determine voința poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotărârea pronunțată în Cauza Yumak și Sadak împotriva Turciei, din 8 iulie 2008, paragraful 109). Această alegere, dictată de considerente de ordin istoric și politic care îi sunt proprii, ține în principiu de domeniul de competență exclusivă a statului (Hotărârea pronunțată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, din 9 aprilie 2002, paragraful 34).

37. Tot astfel, Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), referindu-se la nivelul reglementării în materie electorală, recomandă, la pct. 2 Niveluri normative și stabilitatea dreptului electoral, următoarele: "66. Una din modalitățile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituție sau într-un text superior legii ordinare a elementelor celor mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale, circumscripțiile sau regulile de constituire a circumscripțiilor). O altă soluție, mai flexibilă, ar fi de a stipula în Constituție că, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem va rămâne aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri - cel puțin dacă acestea au loc în anul următor - și că sistemul nou va aplicat începând cu scrutinele ulterioare. 67. Pentru restul, dreptul electoral ar trebui să aibă, în principiu, un rang legislativ. Normele privind implementarea, și anume cele care reglementează chestiunile de ordin tehnic și de detaliu, pot fi, totuși, prezentate sub formă de regulament."

38. Față de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) și art. 40 din Constituție, stabilesc doar condițiile de principiu, de fond și de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar

Legea nr. 115/2015

le dezvoltă, în privința alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale - consilii locale, consilii județene, primari și președinți ai consiliilor județene. În acest cadru, textul criticat consacră o condiție de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales în funcția de primar, și anume aceea de a prezenta o listă de susținători la depunerea candidaturii. Instituirea unei astfel de condiții este, de principiu, în acord cu normele constituționale cuprinse în art. 37 referitoare la dreptul de a fi ales.

39. Cât privește modul în care această condiție este reglementată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra unor dispoziții legale care prevedeau, între condițiile pentru înregistrarea candidaturii la funcțiile elective, obligația candidaților independenți de a prezenta o listă de susținători. Astfel, într-o abordare având la bază și criteriul cronologic, de natură să evidențieze atât consecvența legiuitorului cât și continuitatea jurisprudenței Curții Constituționale, Curtea reține, mai întâi, statuările referitoare la alegerile pentru funcția de președinte al României enunțate în hotărâri prin care a respins contestațiile formulate împotriva neînregistrării unor candidaturi la această funcție. Cu acele prilejuri, răspunzând criticilor potrivit cărora "condiția legală a prezentării unor liste de semnături nu este prevăzută în Constituție", motiv pentru care instituirea sa "intră în conflict cu dispozițiile constituționale referitoare la eligibilitate", Curtea a reținut că "această susținere nu este întemeiată, deoarece dreptul de a fi ales și propunerea candidaturii sunt două aspecte diferite. Evident că o propunere de candidat nu poate privi decât pe o persoană care întrunește condițiile constituționale de eligibilitate, dar alegerile pentru funcția de Președinte al României pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituție. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, așa încât cerința ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă, având adeziunea a cel puțin 100.000 de susținători, constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituțional al contestatorului de a fi ales" ( Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996; în același sens, și

Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996). În prezent, potrivit

art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004

pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, propunerile de candidatură pentru această funcție vor fi primite numai dacă sunt însoțite de "lista susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători." Curtea a respins contestațiile împotriva neînregistrării candidaturilor care au pus în discuție această condiție legală (de exemplu,

Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009).

40. Cu referire la alegerile pentru Parlamentul European, răspunzând criticilor referitoare la impunerea, pentru candidatul independent care dorește să participe individual la alegerile pentru Parlamentul European, a condiției ca acesta să prezinte o listă cu cel puțin 100.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot, Curtea a reținut că "premisa normei juridice stabilite de

art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007

(n.a. contestată în cauză) o constituie tocmai condiția generală, constituțională, potrivit căreia candidatul independent la alegerile pentru Parlamentul European trebuie mai întâi să fie titularul dreptului subiectiv de a fi ales, deci se presupune că are vocația exercitării acestui drept, urmând ca, pentru exercitarea în concret a dreptului, să îndeplinească cerința suplimentară de depunere la Biroul Electoral Central a listei cu semnăturile a cel puțin 100.000 de alegători, alături de cererea de admitere a candidaturii sale și alte acte necesare. O astfel de condiție suplimentară nu vine în contradicție cu dreptul de a fi ales, invocat de autoarea excepției, de vreme ce existența acestui drept este o condiție preliminară, sine qua non, fără de care accesul la întreaga procedură electorală este imposibil. Totodată, condiția legală privind depunerea listei cu cel puțin 100.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot nu are efectul golirii de conținut a dreptului de a fi ales, cum susține autoarea excepției. Trăsătura esențială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinței politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidențiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral național prevede, în esență, aceeași condiție: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaților este unul obiectiv și rezonabil, aplicabil în condiții de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanți la alegeri: candidații independenți, pe de o parte, și cei propuși pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiției legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcție sau demnitate publică își dovedește potențialul de reprezentativitate și arată, în același timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar și de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exercițiul acestui drept persoanelor eligibile comunitar care într-adevăr beneficiază de credibilitatea și susținerea electoratului, astfel încât să existe șanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ european." ( Decizia nr. 782 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).

41. În sfârșit, în privința alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat, Curtea a decis că sunt constituționale dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 35/2008

criticate cu motivarea că, reglementând posibilitatea unor persoane de a se autopropune pentru a candida la alegerea Camerei Deputaților sau a Senatului dacă sunt susținute de minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puțin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaților și 4.000 de alegători pentru Senat, ar fi excesive, de natură să împiedice exercitarea dreptului de a fi ales. Curtea a reținut că "această condiție urmărește dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, presupunându-se că cel puțin cei care îl susțin pe candidatul independent îl vor și vota. În cazul celorlalți candidați propuși de partidele politice și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, participarea la alegerile parțiale este condiționată de întrunirea pragului electoral de către acestea la alegerile generale. Limita numărului de susținători este mai mare în cazul pentru alegerea Senatului (4.000 de susținători) decât în cazul Camerei Deputaților (2.000 de susținători), avându-se în vedere că și norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților, prevăzută de art. 5 alin. (2), este de un deputat la 70.000 de locuitori, față de norma de reprezentare prevăzută de alin. (3) al art. 5 pentru alegerea Senatului, de un senator la 160.000 de locuitori." ( Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010).

42. Aceleași considerente de principiu au fost reținute de Curtea Constituțională și în privința alegerilor locale, cu prilejul examinării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 alin. (2) din Legea nr. 67/2004

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Pentru funcția de primar, candidații independenți trebuie să prezinte o listă de susținători, care trebuie să cuprindă minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul orașelor, 1.000 în cazul municipiilor și sectoarelor municipiului București și 5.000 în cazul municipiului București. Candidații independenți pentru funcția de președinte al consiliului județean trebuie să prezinte o listă de susținători, care să cuprindă minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 3.000." În motivarea acelei excepții se susținea că textul de lege supus controlului contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 20, 37 și 53, întrucât condiționa ca, pentru funcția de primar, candidații independenți să prezinte o listă de susținători care să cuprindă minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează. Respingând aceste critici, Curtea a reținut, în esență, că "prevederile constituționale invocate nu interzic reglementarea condițiilor în care urmează să fie exercitate drepturile electorale, în scopul garantării acestor drepturi și asigurării caracterului efectiv al exercitării lor. [...] Instituirea minimului de 2% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care se candidează reprezintă o garanție a exercitării dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfășurare și finalizarea procesului electoral." În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 48 alin. (2) din Legea nr. 67/2004

"impun o condiție necesară, rezonabilă și legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale" ( Decizia nr. 522 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din data de 15 mai 2008).

43. Față de jurisprudența menționată, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității soluției legislative de principiu constând în obligația prezentării de liste de susținători de către candidații independenți, inclusiv pentru funcția de primar, considerentele enunțate cuprinzând, implicit, un test de proporționalitate pe care Curtea l-a aplicat în privința numărului de susținători prevăzut de lege.

44. Referitor la concluzia acestui test în sensul caracterului "rezonabil" al condiției instituite, Curtea observă că, în realizarea lui, s-a raportat la o reglementare care impunea ca listele de susținători să fie semnate de "minimum 2% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul orașelor, 1.000 în cazul municipiilor și sectoarelor municipiului București și 5.000 în cazul municipiului București." Curtea observă că prin dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 , criticate în prezenta cauză, legiuitorul a redus la jumătate atât procentul reglementat în privința numărului de susținători necesari pentru înregistrarea candidaturii la funcția de primar (de la 2% la 1%), cât și numărul minim stabilit în acest sens pentru comune (de la 200 la 100), adică "minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare din circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul orașelor și de 1.000 în cazul municipiilor, sectoarelor municipiului București, precum și în cazul municipiului București." Or, dacă reglementarea anterioară a fost apreciată ca instituind, sub acest aspect, o condiție rezonabilă, o reglementare care reduce la jumătate procentul anterior instituit este circumscrisă cu atât mai justificat aceleiași concluzii. De altfel, prin actuala reglementare, legislația se corelează cu recomandările cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002). Liniile directoare statuează în acest sens la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i și ii, următoarele: "i. Prezentarea candidaților individuali sau a listelor de candidați pot fi condiționate de obținerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripției respective."

45. În consecință, Curtea constată că elementul de noutate adus de

Legea nr. 115/2015

în privința reglementării condiției analizate, și anume reducerea cu 50% a numărului de susținători cerut pentru depunerea unei candidaturi independente, este menit să faciliteze exercitarea dreptului de a fi ales. Prin urmare, această modificare nu este de natură să determine o schimbare a jurisprudenței în care a răspuns acelorași critici referitoare la caracterul excesiv al unei asemenea condiții. Astfel fiind, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată cu acele prilejuri, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză.

46. Autorii excepției invocă drept element de natură a reconsidera atât jurisprudența Curții în materie, cât și, în sine, concepția legiuitorului în privința reglementării alegerilor locale, modificarea legislației în materia înregistrării partidelor politice, operată ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 75 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015. De altfel, în cea mai mare parte construcția motivării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 115/2015

este realizată din perspectiva soluției de neconstituționalitate pe care Curtea Constituțională a pronunțat-o prin decizia menționată în privința dispozițiilor

art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic ("Lista trebuie să cuprindă cel puțin 25.000 de membri fondatori, domiciliați în cel puțin 18 din județele țării și municipiul București, dar nu mai puțin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste județe și municipiul București"). În considerentele deciziei pronunțate, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că "nu există un just echilibru între interesele colective și cele individuale, de vreme ce, prin condiția de reprezentativitate ridicată, dreptul subiectiv al persoanelor interesate să constituie un partid politic cunoaște o limitare drastică, ce depășește posibilele avantaje create prin adoptarea normei (...). De asemenea, pentru stabilirea și păstrarea echilibrului corect, legiuitorul trebuie să recurgă la ingerința cea mai redusă asupra dreptului de asociere. Or, în speță, condiția numărului minim de membri fondatori și a dispersiei lor teritoriale a depășit ceea ce este just și echitabil în raport cu dreptul fundamental protejat - dreptul de asociere". Ca urmare a deciziei Curții Constituționale,

Legea nr. 14/2003

a fost modificată și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, astfel încât în prezent art. 19 alin. (3) din lege are următorul cuprins: "Lista trebuie să cuprindă cel puțin 3 membri fondatori." Prin construirea argumentării pe un raționament prin analogie se încearcă acreditarea ideii că, în cazul reglementării numărului de susținători pentru candidaturile independente la funcția de primar, sunt aplicabile considerentele care au fundamentat

Decizia nr. 75/2015

a Curții Constituționale și, implicit, soluția legislativă consacrată ca urmare a acestei decizii, soluție despre care afirmă, de altfel, că a constituit reperul în constituirea propriei liste de susținători. Din această perspectivă și pentru considerentele reținute în decizia menționată se afirmă ingerința excesivă a statului asupra dreptului de a fi ales.

47. Analizând criticile astfel fundamentate, Curtea constată mai întâi că situațiile ce sunt comparate în cadrul raționamentului prin analogie sunt diferite. Astfel, în cazul

Deciziei nr. 75/2015 , Curtea a examinat prevederi referitoare la condițiile de înregistrare a unui partid politic, în raport cu prevederile art. 40 din Constituție - Dreptul de asociere. Ca urmare, soluția și considerentele care o susțin au fost în mod evident determinate de interpretarea pe care Curtea Constituțională a dat-o acestui text constituțional de referință, interpretare care nu poate fi aplicată, tale quale, în privința altui drept fundamental, în speță dreptul de a fi ales.

48. Curtea subliniază în acest context că înseși exigențele pe care legislația electorală în ansamblu le-a instituit în privința exercitării drepturilor electorale au fost apreciate ca justificând eliminarea condiției excesive de asigurare a reprezentativității partidelor politice încă de la înființarea acestora. Curtea a reținut în acest sens în decizia menționată că "o parte semnificativă a aspectelor problematice avute în vedere de legiuitor pentru limitarea numărului de partide politice, și anume fragmentarea parlamentară sau finanțarea acestora de la bugetul de stat, își găsește soluțiile chiar în reglementările în vigoare adoptate în aceste materii, respectiv

Legea nr. 334/2006

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 22 iulie 2010 ( art. 14, 15 și 16 din aceasta), și legile electorale (Legea nr. 370/2004

pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011,

Legea nr. 35/2008

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 67/2004

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a

Legii administrației publice locale nr. 215/2001

și a

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, și

Legea nr. 67/2004

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007). [...] prin urmare, legislația în vigoare conține suficiente elemente, de natura unor garanții cu rolul de a limita riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale. Posibilele efecte negative ce ar apărea în lipsa adoptării măsurii legale examinate sunt, deci, contracarate prin existența unor instrumente legale adecvate, astfel că această condiție nu își mai găsește rațiunea." (paragrafele 30-31)

49. Curtea reține că reprezentativitatea candidaturilor la funcțiile elective se înscrie, de principiu, între "instrumentele legale adecvate" menționate în considerentele mai sus menționate. Aceasta, întrucât desemnarea de candidați în alegeri constituie una dintre condițiile de "existență" a partidelor politice. Astfel, potrivit art. 45 coroborat cu

art. 46 alin.1 lit. b) din Legea nr. 14/2003 , una dintre situațiile de dizolvare pe cale judecătorească a unui partid politic este aceea în care "nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale succesive, cu excepția celei prezidențiale, în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare." Așadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiții de reprezentativitate prin legislația electorală în privința candidaților partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forța politică de a desemna candidați în alegeri intră sub incidența cauzei de dizolvare menționată.

50. Curtea constată că legiuitorul a instituit, chiar prin legea ale cărei prevederi sunt criticate în cauză, și care a fost adoptată ulterior pronunțării

Deciziei nr. 75/2015 , asemenea condiții și în privința candidaților partidelor politice.