Decizia nr. 958/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Grill" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 7.636/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului nr. 3.667D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.668D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Destin" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 19.037/325/2008 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.668D/2010 la Dosarul nr. 3.667D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 28 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 7.636/325/2008 și nr. 19.037/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Grill" - S.R.L. din Timișoara și, respectiv, de Societatea Comercială "Destin" - S.R.L. din Timișoara în soluționarea recursurilor introduse împotriva sentințelor prin care Judecătoria Timișoara a respins plângerile formulate de aceste societăți comerciale împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 3.667D/2010 arată că nu se pot aplica 3 sancțiuni pentru aceeași faptă, și anume amenda contravențională, confiscarea sumei și suspendarea activității societății comerciale pe o perioadă de 3 luni, aceasta din urmă fiind o măsură excesiv de drastică. Susține că textele de lege criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

limitează în mod nepermis dreptul de a desfășura o activitate comercială, restrângerea nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, întrucât nu respectă justul echilibru între interesul general pe care își propune să îl protejeze și interesele particularilor care fac obiectul măsurii restrictive. În opinia sa sunt încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât "principiul constituțional al egalității în drepturi se aplică, în egală măsură, societăților comerciale de naționalitate română, care trebuie să fie tratate egal de lege și de autoritățile publice, fără privilegii și fără discriminări". De asemenea,

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

nu asigură protecția concurenței loiale, deoarece numai unele societăți comerciale beneficiază de exceptarea prevăzută de textul de lege criticat.

În ceea ce privește dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , susține că sunt neconstituționale prin utilizarea constantă a noțiunii de "contravenient", încălcând prezumția de nevinovăție care se aplică și în materie contravențională, nu doar penală. Arată că actul normativ menționat nu respectă principiul statului de drept care presupune existența unor instanțe independente și imparțiale constituite în scopul soluționării cauzelor pe cale judecătorească, cu respectarea garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare și realizarea unui proces echitabil, întrucât ordonanța criticată instituie prezumția legală absolută de legalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilind în sarcina contravenientului răsturnarea acestei prezumții.

În fine, precizează că materia contravențională aparține contenciosului administrativ, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonanță simplă.

Autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 3.668D/2010 susține, în esență, că aplicarea cumulativă a 3 sancțiuni, indiferent de valoarea produselor vândute fără emiterea de bon fiscal, încalcă principiul proporționalității prevăzut de art. 53 din Constituție și art. 5 alin. 3 din Tratatul Comunității Europene. Arată că instanța nu are posibilitatea de a individualiza sancțiunea contravențională în funcție de gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției, fără să își exprime opinia cu privire la temeinicia acesteia, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, modificată prin

Legea nr. 264/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, precum și prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Textele criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

au următorul conținut:

- Art. 2 lit. a): "Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1):

a) comerțul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de către producătorii agricoli individuali deținători de autorizație în piețe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate, livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, precum și activitățile de jocuri de noroc desfășurate cu mijloace tehnice de joc ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede".

[Prevederile art. 1 alin. (1) instituie obligația operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.]

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (...)

b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.";

- Art. 11 alin. (1) lit. b): "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: (...)

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;";

- Art. 11 alin. (3): "(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.";

- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (3) care enumeră caracteristicile statului român, art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. k) care prevede că prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ, art. 115 alin. (1) privind legile de abilitare a Guvernului în vederea emiterii de ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice și art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, se invocă și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat, prin numeroase decizii, asupra prevederilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Exemplificativ pot fi menționate

Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006,

Decizia nr. 817 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.007 din 19 decembrie 2006,

Decizia nr. 529 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, sau

Decizia nr. 655 din 11 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010.

În jurisprudența amintită, Curtea a reținut că operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care nu a respectat prevederile legale. În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea a constatat că, potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, dar cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăși reglementarea criticată, astfel că este neîntemeiată critica prin raportare la aceste prevederi constituționale.

De asemenea, Curtea a observat că textele de lege criticate reprezintă norme coercitive, ce instituie sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale incidente în materie, consecința încălcării acestora fiind amendarea contravenientului și suspendarea activității acestuia. Or, stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă, respectiv cu suspendarea activității operatorului economic reprezintă o opțiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru asigurarea libertății comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, în deplină concordanță cu prevederile art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Așadar, reglementarea cumulativă a mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă nu este, în ipoteza dată, de natură să contravină dispozițiilor constituționale invocate.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, prin raportare la prevederile art. 53 din Constituție, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi reținută. Măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Totodată, prin

Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea a statuat în sensul că "art. 16 alin. (1) din Constituție proclamă și garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, deci a persoanelor fizice, care aparțin statului român, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective față de care s-a promovat un tratament juridic diferențiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice". Or, în speța de față, cetățenii nu sunt în niciun fel afectați de reglementarea impusă de textul de lege criticat, astfel că nu pot fi reținute susținerile referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalității.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă aduse

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , Curtea constată netemeinicia acestora, observând că a mai examinat constituționalitatea acestui act normativ prin raportare la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. k) și art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, și

Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007.

Analizând criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate față de aceeași ordonanță, instanța de contencios constituțional observă că, prin mai multe decizii, a reținut că "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului." În acest sens sunt

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, sau

Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011.

Totodată, privitor la pretinsul caracter neconstituțional al noțiunii de "contravenient", folosită în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , Curtea a stabilit - de exemplu, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003 - că utilizarea de către legiuitor a noțiunii de contravenient (...) nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție.

Întrucât în cauza de față nu au fost evidențiate motive noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțată prin deciziile citate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum și a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Grill" - S.R.L. din Timișoara și Societatea Comercială "Destin" - S.R.L. din Timișoara în dosarele nr. 7.636/325/2008 și, respectiv, nr. 19.037/325/2008 ale Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.