Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 137/2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat

prezumat în vigoare republicat

Data actului: 3 mai 2001
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 320 din 14 iunie 2001 (republicare)
Citează: 10 acte
Structură: 1 articol · 11.568 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
Decizia nr. 73/1995 19 iulie 1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situației…

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepție ridicată de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 4.925/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 aprilie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 3 mai 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.925/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece nu permit cumpărarea de către chiriași decât a locuințelor intrate în proprietatea statului înainte de data de 6 martie 1945, iar nu și a celor preluate ori construite de stat după această dată.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca "reglementarea nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituția României".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, precum și Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, prin care s-a statuat "ca trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa, în baza unor titluri conforme cu legislația existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate, prerogativa deplin compatibila cu competența instanțelor judecătorești de a stabili, în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin încheierea instanței de judecată Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziții care au următorul conținut: "Locuintele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în

Legea nr. 112/1995 .

Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din

Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 .

Articolul 1

alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.

Locuintele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vand.

Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și sa construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constata însă ca în realitate autorul acesteia contesta constituționalitatea numai a alin. 2 al art. 7 din lege, iar nu a întregului articol. Prin urmare, Curtea va analiza numai critica de neconstituționalitate referitoare la alin. 2 al

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată.

Critica de neconstituționalitate vizează încălcarea, prin textul de lege menționat, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție ("Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" ), deoarece permit titularilor contractelor de închiriere cumpărarea numai a acelor locuințe "care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat". În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prin aceea că nu permit cumpărarea, de către titularii contractelor de închiriere, a locuințelor care și după 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat ori au fost construite de stat, fiind astfel exclusa o categorie de chiriași de la beneficiul cumpărării unor asemenea locuințe.

Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [...]", iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii". Prin urmare, Curtea Constituțională nu are competența sa modifice ori sa completeze prevederea legală supusă controlului, astfel cum solicita autorul excepției în speta, deoarece aceste atribuții aparțin în exclusivitate autorității legiuitoare.

Pe de altă parte, asa cum în mod constant a statuat Curtea Constituțională prin mai multe decizii prin care a respins excepțiile de neconstituționalitate având același obiect (de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum și prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998), "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate". Totodată Curtea a mai statuat cu același prilej ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competența instanțelor judecătorești de a stabili [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 și art. 125 din Constituție".

Curtea constata ca aceste considerente, precum și soluția pronunțată își mențin valabilitatea, neintervenind elemente noi de natura sa reconsidere jurisprudenta Curții.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2001.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent șef,
Claudia Miu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.