Decizia nr. 539/2017

Articolul 296

^3 lit. a)

și

d) : „Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:

a)

persoanele fizice rezidente, care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte; [...]

d)

pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei;“

–

Articolul 296

^21 : „Contribuabili

(1)

Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii și la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz:

a)

întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale;

b)

membrii întreprinderii familiale;

c)

persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfășoare activități economice;

d)

persoanele care realizează venituri din profesii libere;

e)

persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină pe baza datelor din evidența contabilă în partidă simplă;

f)

persoanele care realizează venituri, în regim de reținere la sursă a impozitului pe venit, din activități de natura celor prevăzute la

art. 52 alin. (1)

și din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la

art. 13 lit. e) ;

g)

persoanele care realizează venituri din activitățile agricole prevăzute la

art. 71 lit. a)-c) ;

h)

persoanele care realizează venituri, în regim de reținere la sursă a impozitului pe venit, din activitățile agricole prevăzute la

art. 71 lit. d) .

(2)

Persoanele care sunt asigurate în sistemul public de pensii, conform

art. 6 alin. (1) pct. I lit. a)-c) ,

pct. II ,

III

și

V din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, precum și cele care au calitatea de pensionari nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile obținute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute la alin. (1).“;

–

Articolul 296

^22 : „Baza de calcul

(1)

Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la

art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e)

este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și nici mai mare decât echivalentul a de 5 ori acest câștig; contribuabilii al căror venit rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestui venit, respectiv valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub nivelul minim menționat, nu datorează contribuție de asigurări sociale.

(2)

Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la

art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e)

este diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, și nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.

(3)

Pentru persoanele prevăzute la

art. 296^21 alin. (1) lit. g) , baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă venitul net determinat potrivit prevederilor

art. 72

și, respectiv,

art. 73

coroborat cu

art. 48 , raportată la cele 12 luni ale anului.

(4)

Pentru persoanele prevăzute la

art. 296^21 alin. (1) lit. f)

și h), baza de calcul al contribuțiilor sociale este venitul brut stabilit prin contractul încheiat între părți, diferența dintre venitul brut și cheltuiala deductibilă prevăzută la

art. 50 , venitul din asociere, valoarea comisioanelor sau onorariile stabilite potrivit legii în cazul expertizelor tehnice judiciare și extrajudiciare.

(5)

Pentru persoanele prevăzute la

art. 296^21 alin. (1) lit. f) , baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.

(6)

În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la

art. 71 lit. a)-d)

sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară lunar și nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate reprezintă o treime din salariul de bază minim brut pe țară.

(7)

Pentru persoanele prevăzute la

art. 52 alin. (1) lit. a)-c) , baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului asigurărilor sociale de stat.“;

–

Articolul 296

^25 : „Declararea, definitivarea și plata contribuțiilor sociale

(1)

Declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul a contribuțiilor sociale se realizează prin depunerea unei declarații privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, precum și a declarației de venit estimat prevăzute la

art. 81

și a declarației privind venitul realizat prevăzute la

art. 83 , pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate.

(2)

În cazul impunerii în sistem real, obligațiile anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate se determină pe baza declarației privind venitul realizat, prin aplicarea cotelor prevăzute la

art. 296^18 alin. (3)

asupra bazelor de calcul prevăzute la

art. 296^22 alin. (2)

și

(3) .

(3)

La determinarea venitului anual bază de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate nu se iau în considerare pierderile prevăzute la

art. 80 .

(4)

Stabilirea obligațiilor anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate se realizează prin decizia de impunere anuală, pe baza căreia se regularizează sumele datorate cu titlu de plăți anticipate.

(5)

Obligațiile anuale de plată a contribuției de asigurări sociale sunt cele stabilite prin decizia de impunere prevăzută la

art. 296^24 alin. (3) .

(6)

Plata contribuției de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizia de impunere anuală se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei, iar sumele achitate în plus se compensează sau se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(7)

Modelul, conținutul, modalitatea de depunere și de gestionare a declarației privind venitul asigurat la sistemul public de pensii prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice.“;

–

Articolul 296

^27 : „Contribuabilii

(1)

Contribuția de asigurări sociale de sănătate se datorează și de către persoanele care realizează venituri din:

a)

cedarea folosinței bunurilor;

b)

investiții;

c)

premii și câștiguri din jocuri de noroc;

d)

operațiunea de fiducie, potrivit titlului III;

e)

alte surse, astfel cum sunt prevăzute la

art. 78.

(2)

Persoanele care nu realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menționate la cap. I, venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum și venituri de natura celor menționate la

art. 296^21 alin. (1) lit. a)-d) ,

g)

și

h),

art. 52 alin. (1) lit. b)-d)

și din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la

art. 13 lit. e)

au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor prevăzute la alin. (1).

(3)

Persoanele care realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menționate la alin. (1) plătesc contribuția asupra tuturor acestor venituri. Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară.“;

–

Articolul 296

^28 : „Stabilirea contribuției

Contribuția de asigurări sociale de sănătate prevăzută la

art. 296^27 alin. (1)

se stabilește de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală, pe baza informațiilor din:

a)

declarația privind venitul realizat, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, transferuri de titluri de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare, în cazul societăților închise, și operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, și orice alte operațiuni de acest gen;

b)

declarația de impunere trimestrială, pentru veniturile din tranzacții cu titluri de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare, în cazul societăților închise;

c)

declarația privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit;

d)

evidența fiscală, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, în cazul în care venitul net se stabilește prin deducerea cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.“

13.

Curtea constată faptul că

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

a fost abrogată prin

art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1-3

privind statul român, suveranitatea și teritoriul,

art. 11

referitor la dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

privind universalitatea drepturilor,

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 31

privind dreptul la informație,

art. 56 alin. (2)

privind justa așezare a sarcinilor fiscale și în

art. 154

privind conflictul temporal de legi.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra dispozițiilor

art. 296^22 alin. (2)

și

art. 296^26 alin. (1) lit. b)

raportate la cele ale

art. 296^18 alin. (3) lit. b) pct. b^1)

și

art. 296^21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 ,

art. 296^2-296^13

și

art. 296^15-296^20 , ale

art. 296^21 alin. (1) lit. i)

și

alin. (2) , precum și ale

art. 296^24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , prin raportare la critici relativ similare (a se vedea

Decizia nr. 351 din 24 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014,

Decizia nr. 779 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 12 februarie 2016, și

Decizia nr. 280 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 9 august 2016) și a constatat constituționalitatea acestora.

16.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și asupra problemei de drept invocate de autorul excepției de neconstituționalitate. Astfel, în jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate cu o cotă de 5,5% din veniturile impozabile obținute, beneficiind, în calitate de asigurați, de un pachet de servicii medicale de bază. Astfel, prin

Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, Curtea a reținut că

Legea nr. 95/2006

a instituit un sistem care să permită populației accesul la serviciile medicale, acces condiționat însă de plata unei contribuții către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Totodată,

Legea nr. 95/2006

prevede că întreaga societate trebuie să contribuie la efortul protejării sănătății populației, în temeiul principiului solidarității și al subsidiarității, consacrat de

art. 208 alin. (3) lit. b)

din această lege. În acest sens, prin

Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minim de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Toate acestea reprezintă, de fapt, „o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor“.

17.

De asemenea, prin

Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea a constatat că este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în raport de cuantumul veniturilor realizate, dar această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse.

18.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile

art. 56 alin. (2)

coroborate cu

art. 139 alin. (1) din Constituție , prin

Decizia nr. 452 din 15 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, Curtea a reținut că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferența valorică a contribuției fiind determinată de nivelul diferit al venitului. Totodată, prin

Decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, Curtea a reținut că

Legea nr. 95/2006

a condiționat accesul populației la serviciile medicale de plata unei contribuții către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, însă contribuția prevăzută de lege la acest fond nu are natura unui impozit pe venit.

19.

În același sens este și jurisprudența Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 14 decembrie 1988, pronunțată în Cauza Wasa Liv Omsesidigt, Forsakringsbolaget Valands Pensionsstiftelse și un grup de aproximativ 15.000 de persoane împotriva Suediei, a reținut, în esență, că dispozițiile

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății, recunosc autorităților naționale competența de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuții, potrivit aprecierii necesităților politice, economice și sociale. Așa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuții nu ar putea fi contrară dreptului la respectarea bunurilor sale, decât dacă cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcină insuportabilă. Așa fiind, prin

Decizia nr. 224 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea a apreciat că obligația de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu o cotă-parte din veniturile provenind din activitățile desfășurate nu poate fi considerată ca reprezentând, în sine, o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate.

20.

Prin

Decizia nr. 280 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 9 august 2016 (excepție de neconstituționalitate ridicată de același autor, dar într-un alt dosar de fond), referindu-se la

art. 296^27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , Curtea a constatat că în categoria persoanelor plătitoare de contribuții de asigurări sociale de sănătate sunt incluse persoanele care realizează venituri din sursele prevăzute de

alin. (1)

al acestui articol, fiind incluse, totodată, în categoria veniturilor asupra cărora se datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate și alte surse de venit, între care pot fi menționate: primele de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii; câștiguri primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare; venituri sub forma diferențelor de preț pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi primite de persoanele fizice pensionari, foști salariați, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale; venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial; orice venituri identificate ca fiind impozabile, în conformitate cu

art. 78 alin. (2) din Codul fiscal . În acest context, Curtea a reținut că, potrivit

art. 219 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați.

21.

Referitor la contribuția de asigurări sociale de sănătate, în jurisprudența sa, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 504 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015 (reiterând cele reținute în

Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, și în

Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009), Curtea a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.

22.

Așa fiind, Curtea a statuat că obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate asigură un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate (a se vedea, în acest sens, considerentele

Deciziei nr. 335 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, și cele ale

Deciziei nr. 351 din 24 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, paragraful 15).

23.

De asemenea, Curtea a statuat că legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate, ci și obligația acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute expres în

Legea nr. 95/2006

(și în

Codul fiscal ), astfel că, în afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită. Din momentul în care se naște această obligație, iar asiguratul plătește contribuția, legea îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate. Curtea a conchis că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plății acestei contribuții, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta unele categorii de venituri de la plata unor astfel de contribuții reprezintă o chestiune care ține în mod exclusiv de opțiunea sa. O atare exceptare nu este o cerință de ordin constituțional (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 369 din 26 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 19 august 2014).

24.

Articolul 56

din Constituție

prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice; or, în cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor. Totodată, Curtea a arătat că dispozițiile constituționale ale

art. 56

trebuie coroborate cu cele ale

art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală , potrivit cărora „Sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora“. Astfel, contribuțiile datorate potrivit dispozițiilor legale criticate sunt destinate acoperirii unor cheltuieli publice - cele privind asigurarea sănătății populației.

25.

În ceea ce privește încălcarea

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în fața legii, Curtea reține că prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. De asemenea,

art. 16 din Constituție

„vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui“ ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Or, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

26.

Referitor la invocarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 164 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, Curtea a reținut faptul că aceasta se referea la o soluție legislativă care contravenea principiului egalității în fața legii. Examinând dispozițiile

art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 , Curtea a constatat că acestea enumerau veniturile asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate. Între acestea,

art. 257 alin. (2) lit. e) , în redactarea criticată prin excepția de neconstituționalitate, prevedea obligația de a plăti contribuția asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, precum și a altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai în măsura în care contribuabilul nu plătea contribuția pentru asigurările sociale de sănătate asupra veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor impozabile obținute din desfășurarea unor activități independente și care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit, veniturilor din silvicultură ori indemnizațiilor de șomaj. Prin urmare, era exclusă plata cumulativă a contribuțiilor datorate în temeiul

art. 257 alin. (2) lit. e) , pe de o parte, și a celor datorate potrivit dispozițiilor lit. a)-d) din același articol, pe de altă parte. Dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006

nu excludeau însă de la acest cumul și contribuțiile datorate asupra veniturilor din pensii, prevăzute la lit. f) din același articol de lege. Curtea a constatat că diferența de tratament juridic instituită de dispozițiile de lege analizate a avut în vedere tipul de venit asupra căruia se datora contribuția de asigurări sociale de sănătate. Astfel, persoanele care realizau venituri din salarii sau orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente ori independente supuse impozitului pe venit, venituri din agricultură ori silvicultură sau obțineau indemnizații de șomaj erau scutite de la plata contribuției asupra veniturilor prevăzute la

art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 . De această scutire nu beneficiau însă și persoanele care realizau venituri din pensii. Prin urmare, se crea o diferență de tratament juridic între persoanele care realizau veniturile enumerate în

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 95/2006

față de cele care realizau venituri din pensii. Această soluție legislativă nu se mai regăsește în prezent în

Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015.

27.

Curtea a mai reținut că, potrivit

art. 296^23 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , „Persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente, venituri din pensii și venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii, precum și persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuția de asigurări sociale pentru veniturile obținute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute la

art. 296^21 alin. (1) .“ În aceste condiții, verificarea încadrării sau nu a autorului excepției în ipoteza prevăzută de textul legal menționat este de competența instanței judecătorești.

28.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

29.

În aceste condiții, nu poate fi reținută încălcarea

art. 1-3

privind statul român,

art. 11

referitor la dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

privind universalitatea drepturilor,

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată și a

art. 56 alin. (2)

privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

30.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale

art. 2

privind suveranitatea și

art. 3

privind teritoriul,

art. 31

privind dreptul la informație și

art. 154

privind conflictul temporal de legi, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

31.

Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reține că, în cauza de față, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că, deși plătește contribuții de asigurări sociale în calitate de pensionar militar, el trebuie să mai plătească același fel de contribuții și pentru venituri realizate din activități independente. Curtea constată că acele categorii de venituri la care se referă autorul excepției de neconstituționalitate sunt diferite, fiecare din aceste categorii având un regim juridic propriu. Scutirea de la plata unei contribuții de asigurări sociale în considerarea categoriei de venit ce se subsumează pensiei nu îndreptățește persoana în cauză să beneficieze în temeiul acestei scutiri de alte scutiri care vizează alte categorii de venituri. Stabilirea obligației de plată și scutirea de la această obligație țin de opțiunea legiuitorului.

32.

Potrivit

art. 296^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal : „Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: d) pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei“. Așadar, în cadrul acestei categorii de venit, scutirea este valabilă doar pentru pensiile care nu depășesc 740 de lei.

33.

Astfel, având în vedere considerentele deciziilor menționate, Curtea constată că textele legale criticate nu prezintă vreun viciu de constituționalitate și că revine instanței de fond să stabilească din ce categorie de contribuabili face parte autorul excepției de neconstituționalitate.

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Predică în Dosarul nr. 11.044/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 296^3 lit. a)

și

d) ,

art. 296^21 ,

art. 296^22 ,

art. 296^25 ,

art. 296^27

și ale

art. 296^28 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2017.