Decizia nr. 551/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) teza finală și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din București în Dosarul nr. 855/1.285/2014/a1*/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.704D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 iulie 2016, în prezența reprezentatului ales al autoarei excepției de neconstituționalitate și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 13 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 855/1.285/2014/a1*/a1, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) teza finală și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din București cu ocazia soluționării apelului declarat într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece sancțiunea drastică a decăderii creditorului din dreptul de a-și valorifica creanța, decădere prevăzută la

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , aplicabilă chiar și atunci când din culpă debitorul sau administratorul judiciar nu l-a inclus pe lista de creditori și nu la notificat inițial conform Codului de procedură civilă [ art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 ], nu este rezonabilă și proporțională cu obiectivul

Legii nr. 85/2006

(celeritate, multe tipuri de acte procedurale de comunicat către multe părți). Or, o sancțiune este rezonabilă și proporțională atunci când creditorul este repus în termen și preia procedura în stadiul în care se află la acel moment, astfel cum prevăd, în prezent, dispozițiile

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Totodată, menționează că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, însă nu din perspectiva caracterului rezonabil și proporțional al sancțiunii decăderii creditorului în raport cu asigurarea celerității în procedura insolvenței este una rezonabilă și proporțională.

5. În final solicită să se constate că interpretarea prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , în sensul că se aplică sancțiunea decăderii și unui creditor atunci când acesta nu a fost notificat potrivit Codului de procedură civilă din cauză că nu a fost înregistrat de debitor cu rea-credință în lista de creditori, iar administratorul judiciar nu a analizat documentația debitorului, este neconstituțională, deoarece sancțiunea drastică a decăderii este disproporționată, existând alte sancțiuni mai adecvate, precum repunerea în termen și preluarea procedurii doar în stadiul în care se află la acel moment, așa cum, de altfel, prevede noua lege a insolvenței.

6. Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

7. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate formulate de autorii excepției, în considerarea textelor invocate din Legea fundamentală, astfel cum au fost acestea interpretate de Curtea Constituțională și în contextul specific al legislației aplicabile procedurilor de insolvență.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (3) teza finală și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (3) teza finală: "(3) (...) Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență".

- Art. 76 alin. (1): "(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase".

12.

Legea nr. 85/2006 , cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din

Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 53 alin. (2), potrivit cărora "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 7 alin. (3) teza finală și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, criticate în prezenta cauză, au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.458 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, sau

Decizia nr. 149 din 21 februarie 2012 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 2 mai 2012.

15. Astfel, Curtea a reținut că citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 367 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009,

Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009,

Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012). Curtea a mai constatat că citarea creditorului neidentificat potrivit Codului de procedură civilă este imposibilă, întrucât nu se poate realiza fără a cunoaște denumirea părții citate ( Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011 , precitată).

16. Totodată, Curtea a mai arătat că, potrivit

art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005

privind conținutul, etapele, condițiile de finanțare, publicare și distribuire a Buletinului procedurilor de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare, "Oficiul Național al Registrului Comerțului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvență, care va cuprinde următoarele informații: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvență și instanța pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanța judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii și numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor" ( Decizia nr. 273 din 22 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012).

17. Cu privire la primele măsuri, în urma deschiderii procedurii, Curtea observă că, potrivit

art. 61 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 , "Notificarea [...] se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență". De asemenea, la art. 62 din aceeași lege sunt prevăzute termenele pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, precum și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă.

18. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate invocă pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 53 alin. (2) din Constituție ca urmare a faptului că prevederile criticate instituie sancțiunea drastică a decăderii creditorului din dreptul de a-și valorifica creanța atunci când, din culpă, debitorul sau administratorul judiciar nu l-a inclus pe lista de creditori și nu l-a notificat. Se solicită o interpretare, respectiv o modificare a acestora în sensul de a se recunoaște acest drept al creditorului de a participa la procedură în stadiul în care se află la momentul cunoașterii efective a procedurii insolvenței.

19. Având în vedere aceste critici de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum a statuat constant în jurisprudența sa, spre exemplu prin

Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în cap. II - Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - din Constituție. Or, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, autoarea excepției de neconstituționalitate nu a precizat/menționat, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat și în privința căruia operează pretinsa restrângere prin prevederile art. 7 alin. (3) teza finală și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Pe de altă parte, în ceea ce privește modificarea sau interpretarea prevederilor legale criticate, Curtea observă că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

20. Distinct de acestea, în ceea ce privește menționarea prin susținerile părților prezente în fața instanței de contencios constituțional, respectiv adăugarea și a altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, temeiuri care nu au fost reținute în încheierea de sesizare pronunțată de instanța judecătorească, este inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) teza finală și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. din București în Dosarul nr. 855/1.285/2014/a1*/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.