Decizia nr. 408/2021

Articolul 169

^2 din Legea nr. 263/2010

nu conferă predictibilitate, precizie și claritate, deoarece este dat în aplicarea

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , și nu conține nicio majorare de punctaje, ci aduce un paralelism contrar

art. 16 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel,

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

limitează acordarea creșterilor prevăzute de

Legea nr. 192/2015

numai pensionarilor cărora li s-au aplicat prevederile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 . Adică, acest temei de drept aduce limitări întâmplătoare beneficiarilor de creșterea de punctaje anuale, fără să modifice ori să abroge

art. 169^1,

și dispune după epuizarea perioadei de aplicare a creșterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017). Textul legal nu are nicio rațiune sau logică juridică în privința destinatarilor cărora li s-a aplicat

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

sau în privința categoriilor de pensionari care au primit decizii de recalculare în baza

art. 169^1

și nu face referiri la ce se întâmplă cu cei cărora nu li s-au aplicat prevederile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 .

Articolul 169

^2 alin. (3) și (4) din Legea nr. 263/2010

încalcă și

art. 15 alin. (2)

din Constituție, prin dispunerea unor noi termene de aplicare a

art. 169^1,

fără a abroga data prevăzută în cuprinsul acestuia, și limitează aplicabilitatea

art. 169^1

la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creșterilor de punctaje anuale cu 50% sau cu 25%, după caz.

Articolul 169

^2 alin. (4)

încalcă

art. 78 din Constituție , în ceea ce privește data de la care devine aplicabil

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , deoarece menține în vigoare 2 date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidența

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

(1 ianuarie 2016 și 2 octombrie 2018).

25.

Distinct, autorii susțin că prevederile de lege criticate, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale, deoarece, prin decizia menționată, a fost încălcat principiul separației puterilor în stat, de vreme ce instanța judecătorească a adăugat la lege, arogându-și în fapt puteri legislative. Instanța supremă a ignorat dispozițiile

art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 , prin care este definit punctajul mediu anual. Cadrul normativ privind sistemul unitar de pensii publice a fluctuat în ceea ce privește dimensionarea stagiului complet de cotizare prevăzut pentru unele categorii de lucrători, iar prin adoptarea

Legii nr. 155/2016

s-a revenit la dimensiunea stagiului de cotizare pentru persoanele care se încadrează în condițiile

art. 57 din Legea nr. 263/2010 , în sensul că stagiul complet de cotizare este de 15 ani, în cazul celor care au desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații. Potrivit

art. II din

Legea nr. 155/2016 , de prevederile

art. 57 din Legea nr. 263/2010

beneficiază, la cerere, și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și data intrării în vigoare a legii (23 iulie 2016), pentru pensionarii din această categorie cuantumul pensiei fiind stabilit în noile condiții impuse de lege începând cu luna următoare înregistrării cererii de recalculare la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință a solicitantului. Astfel, nu era nevoie de o lămurire în acest sens în condițiile

art. 519 din Codul de procedură civilă , legislația asigurărilor sociale lămurind pe deplin aspectele privitoare la stagiul complet de cotizare ce ar urma să se folosească pentru determinarea punctajului mediu anual, stabilind ca regulă folosirea cuantumului acestuia de la data pensionării, iar în situații de excepție, ca, de exemplu, cele prevăzute de

Legea nr. 155/2016 , noul cuantum fiind stabilit începând cu luna următoare înregistrării cererii de recalculare. Nu este permis însă ca prin interpretarea unor norme legale în vederea unificării practicii neunitare a instanțelor să se adauge la lege. Autorii susțin și încălcarea

art. 124 din Constituție

și arată că

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , anterior menționată, a fost dată cu încălcarea regulii potrivit căreia judecătorii se supun numai legii, iar justiția se înfăptuiește în numele legii. Decizia menționată confirmă regula de stabilire a punctajului mediu anual adoptată prin

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , prin care a fost completat

art. 134

din

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011

cu alin. (8), care stabilește o nouă regulă de utilizare a stagiului complet de cotizare, regulă aflată în contradicție cu cadrul legal în vigoare la data emiterii acestui act normativ. Or, potrivit prevederilor imperative cuprinse în

Legea nr. 24/2000,

printr-o hotărâre a Guvernului nu se poate stabili o formulă de calcul al punctajului mediu anual contrară formulei de calcul expres definită de lege.

26.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, intervenția asupra actelor normative și reglementarea situațiilor care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat fiind atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Nu se poate reține că beneficiarii

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 192/2015 , s-ar afla într-o situație similară cu alți pensionari care ar beneficia de calculul pensiei în funcție de stagiul de cotizare redus, ci despre modificări legislative intervenite de-a lungul timpului asupra punctajului pensiei pentru pensionarii care au lucrat în mediul radioactiv. Invocă

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și arată că nu poate fi reținută încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat sau încălcarea prevederilor

art. 124 din Constituție . Pentru considerente similare, instanța apreciază că nici prevederile

art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

nu sunt neconstituționale.

27.

Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că nu s-a explicat în ce fel ar fi încălcat

art. 1 alin. (5) din Constituție , arătându-se doar că nu ar fi clară și precisă dispoziția referitoare la „cuantumul“ stagiului complet de cotizare. Or, aceasta este o chestiune de interpretare a legii, care a fost lămurită prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Dispozițiile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu încalcă

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în drepturi, neexistând o discriminare între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010

și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul

Legii nr. 263/2010 . Astfel, ar exista discriminare în cazul în care s-ar crea diferențe de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii, ceea ce nu este cazul. De altfel,

art. 169^1

și

169^2

au fost introduse în

Legea nr. 263/2010

tocmai pentru a elimina inechitățile dintre cele două categorii de pensionari, inclusiv cu privire la stagiul complet de cotizare. Nu se poate reține încălcarea dreptului de proprietate consacrat de

art. 44 din Constituție . De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , statuând că se constituie într-un drept câștigat cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității. Or, în prezenta cauză nu a fost afectat cuantumul pensiei. Astfel, prin recalcularea pensiei în temeiul

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu se anulează acest drept, neafectându-se în urma recalculării, prin prisma reglementărilor conținute de

art. 169^1

alin. (4) Legea nr. 263/2010 , nici cuantumul drepturilor de pensie aflate în plată la data de 1 ianuarie 2016. Dispozițiile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu încalcă

art. 47 alin. (2) din Constituție , nefiind încălcat dreptul la pensie. Dispozițiile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu încalcă nici

art. 108 alin. (2) din Constituție , întrucât

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

nu a fost modificat prin

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017

și nici nu au fost încălcate normele de tehnică legislativă. Modalitatea în care a urmează a fi interpretat și aplicat

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

intră în sfera de competență a instanțelor judecătorești, potrivit

art. 126 din Constituție . În ceea ce privește susținerea că ar fi încălcate prevederile

art. 21 alin. (1)

și (3) și ale

art. 129 din Constituție , instanța constată că aceste susțineri nu sunt conforme cu realitatea, deoarece predictibilitatea și claritatea unei norme juridice reprezintă o cerință pentru constituționalitatea unei legi, neputând echivala cu o încălcare a prevederilor constituționale invocate. Instanța apreciază, de asemenea, că nu este încălcat nici principiul neretroactivității reglementat de

art. 15 alin. (2) din Constituție , nemulțumirea fiind tocmai că

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

prevede numai pentru viitor - recalcularea din 1 octombrie 2018, și nu retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2016. Același argument subzistă și în ceea ce privește pretinsa încălcare a

art. 78 din Constituție . Totodată, instanța judecătorească reține că opțiunea legiuitorului, manifestată prin dispozițiile legale criticate, a fost ca doar ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 221/2018 , respectiv prin aplicarea articolului

169^2 , nou-introdus, să poată fi luate în calcul stagiile complete de cotizare utilizate la stabilirea pensiei. Față de cronologia modificărilor legislative expuse rezultă că textul de lege care face obiectul sesizării a fost reglementat cu respectarea dispozițiilor constituționale ale

art. 61 alin. (1)

și a fost în marja de apreciere prevăzută de acestea.

28.

Curtea de Apel Cluj-Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Constituție

reține că, în realitate, criticile vizează dispoziții din norme de reglementare secundară (hotărâri ale Guvernului), a căror verificare intră în sfera contenciosului administrativ. Referitor la

art. 16 din Constituție

arată că prevederile

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

stabilesc un tratament juridic identic pentru persoane aflate în situații similare. Pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă, legislația pensiilor publice a prevăzut în timp fie posibilitatea de valorificare a acestor perioade prin majorarea punctajului corespunzător cu 50%, respectiv 25%, fie posibilitatea împărțirii punctajului total realizat la un stagiu de cotizare redus de 20 de ani, respectiv 25 de ani, fiind reglementat în mod expres, atât prin prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

pentru completarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, când au fost introduse pentru prima dată aceste majorări de punctaje, cât și ulterior, prin prevederile

art. 165^1 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , respectiv

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , că aceste două categorii de beneficii nu se pot acorda cumulat. În același sens sunt și statuările instanței supreme date prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , în sensul excluderii posibilității cumulului celor două categorii de beneficii. Abia prin dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , introdus prin

Legea nr. 221/2018 , cu aplicabilitate începând cu data de 1 octombrie 2018, se remarcă o schimbare a opticii legiuitorului în sensul acordării posibilității unui astfel de cumul. Instanța reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu dispozițiile

art. 20 alin. (2)

și ale

art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție

și arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează plata pensiei, cu titlu de prestație socială, în condiții de contributivitate la bugetul asigurărilor sociale, fără a garanta un cuantum al acesteia, lăsând în marja de apreciere a statelor reglementarea politicii sociale, inclusiv sub aspectul algoritmului de calcul al prestațiilor cu acest titlu.

29.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă consideră că prevederile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

vizează o altă categorie de pensionari decât cele avute în vedere de dispozițiile

art. 169 din aceeași lege

sau de alte acte normative. Nu s-a arătat față de ce categorie de pensionari, aflată în situație identică, se instituie prin norma legală atacată un tratament juridic diferit. Pentru persoanele care intră sub incidența

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , tratamentul juridic instituit, inclusiv în lumina interpretării date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , este egal. În consecință, nu se poate statua că sunt încălcate prevederile

art. 16 din Constituție . Dispozițiile

art. 15 din Constituție

nu sunt, de asemenea, încălcate, întrucât prevederile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

se aplică doar pentru viitor, conform alin. (6) care dispune expres în acest sens („Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin și se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“), iar pentru „situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic“, alin. (4) dispune că „se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.“ În ceea ce privește pretinsa încălcare a

art. 21 din Constituție , instanța observă că apelantul nu și-a motivat excepția în fapt, astfel încât nu există elemente la care instanța de judecată să se raporteze pentru formarea unei opinii pertinente relativ la excepția de neconstituționalitate invocată din această perspectivă.

30.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

31.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

32.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

33.

Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși în unele acte de sesizare este indicat

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , în integralitatea sa, sau

art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , în realitate, astfel cum rezultă din notele scrise ale autorilor excepției și din analiza criticilor formulate, obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, și ale

art. 169^2 din același act normativ .

34.

Prevederile

art. 169^1 alin. (3)

au fost introduse prin

Legea nr. 192/2015

pentru completarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, și au următorul cuprins: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“

35.

Prevederile

art. 169^2

au fost introduse în cuprinsul

Legii nr. 263/2010

prin

art. I pct. 3 din

Legea nr. 221/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, și au următorul cuprins:

(1)

Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile

art. 169^1

beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătorești, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.

(2)

În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.

(3)

Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.

(4)

Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.

36.

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 1 alin. (4) și (5)

privind separația și echilibrul puterilor și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 15

privind universalitatea și principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20 alin. (2)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 41 alin. (2)

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 47 alin. (2)

privind dreptul la pensie,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 78

privind intrarea în vigoare a legii,

art. 108 alin. (2)

referitor la actele Guvernului,

art. 124

privind înfăptuirea justiției,

art. 129

privind folosirea căilor de atac și

art. 148 alin. (2)

privind integrarea în Uniunea Europeană.

37.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar instanța de contencios constituțional a respins excepțiile de neconstituționalitate [a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019,

Decizia nr. 739 din 8 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 1 februarie 2021,

Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021,

Decizia nr. 42 din 19 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021,

Decizia nr. 182 din 16 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, precum și deciziile

nr. 169

și

nr. 170 din 9 martie 2021

și

deciziile nr. 210

și

nr. 211 din 25 martie 2021 ,

Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2021 *) sau

Decizia nr. 296 din 6 mai 2021 **), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii].

*)

Decizia Curții Constituționale nr. 230/2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 24 iunie 2021.

**)

Decizia Curții Constituționale nr. 296/2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 iulie 2021.

38.

Referitor la invocarea încălcării

art. 1 alin. (5) din Constituție , analizând critici similare aduse prevederilor

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , Curtea a constatat, în esență, că

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de instanța supremă, clarifică modul de interpretare și aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ este constituțională. Faptul că prin critica formulată autorii excepției se opun interpretării date de instanța supremă prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018

nu constituie un veritabil aspect de neconstituționalitate care să atragă sancționarea

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

din perspectiva prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție .

39.

În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva

art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut, în esență, că aplicarea normei în vigoare la data recalculării pensiei nu are semnificația aplicării retroactive a acesteia și că, potrivit dispozițiilor

art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , „În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.“ Prin urmare, legea prevede garanții exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că

schimbarea elementelor în funcție de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie.

40.

Referitor la susținerile privind caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale criticate, Curtea a apreciat că acestea nu sunt întemeiate, reținând că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale ale

art. 16,

care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Legiuitorul este liber să modifice condițiile de stabilire a dreptului la pensie pentru viitor, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării dreptului la pensie, iar dacă dorește ca noile dispoziții considerate mai favorabile să fie aplicate și persoanelor pensionate anterior, acest lucru trebuie prevăzut în mod expres de lege. Împrejurarea că, în urma recalculării pensiilor vizate de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , cuantumul acestora nu crește în mod obligatoriu nu are semnificația unei discriminări a titularilor acestora. Aceasta este consecința opțiunii legiuitorului, exercitată în limitele marjei de apreciere, în sensul neacordării beneficiului creșterii punctajelor anuale și beneficiului reducerii stagiilor de cotizare luate în considerare la data stabilirii drepturilor lor de pensie, în cazul persoanelor vizate de

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 .

41.

De asemenea, referitor la invocarea diferenței de tratament generate de interpretarea și aplicarea diferită de către instanțele de judecată a dispozițiilor

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 , Curtea a amintit că

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dat o interpretare unitară acestor dispoziții de lege, astfel că, sub acest aspect, criticile formulate apar ca fiind lipsite de susținere.

42.

Pentru aceleași considerente, sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, prevederile de lege criticate nefiind de natură să îngrădească dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a beneficia de garanțiile specifice unui proces echitabil.

43.

Curtea a reținut că este neîntemeiată și critica formulată prin raportare la

art. 41 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege“, deoarece prevederile de lege criticate nu înlătură din legislație regimul juridic prin care s-a urmărit să se țină seama de circumstanțele desfășurării activității în alte condiții de muncă decât cele normale.

44.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor

art. 44

și ale

art. 47 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că legea prevede garanții exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel încât dreptul la pensie, așa cum a fost stabilit anterior, nu este afectat. În consecință, criticile privind încălcarea dispozițiilor din Constituție invocate sunt neîntemeiate.

45.

Întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, dispozițiile

art. 53 din Constituție , invocate ca fiind încălcate, nu au incidență în cauză.

46.

În ceea ce privește invocarea încălcării

art. 108 alin. (2) din Constituție , Curtea a precizat că verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale. Curtea a mai menționat că în paragraful 69 al

Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor

Legii nr. 263/2010

sunt în deplină consonanță cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziția din lege.

47.

Referitor la dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , Curtea a reținut, cu titlu preliminar, că excepția de neconstituționalitate privind aceste dispoziții legale îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căreia dispozițiile de lege care sunt supuse controlului de constituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

48.

Criticile aduse dispozițiilor

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

se referă, în esență, la două aspecte: un prim aspect vizează lipsa de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a

art. 169^1

din același act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conținutul dispozițiilor de lege criticate nu reiese dacă

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

este aplicabil și persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul

art. 169^1

din aceeași lege.

49.

Examinând primul aspect de neconstituționalitate, Curtea a reținut că, potrivit

art. 169^2 alin. (3) și (4) din Legea nr. 263/2010 , recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 , este, prin urmare, distinct și ulterior celui prevăzut de

art. 169^1

din aceeași lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Așa fiind, este lipsită de susținere critica potrivit căreia dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

ar constitui un paralelism legislativ.

50.

Curtea a constatat că cele două texte de lege la care fac referire autorii excepției au reglementări cu un conținut diferit. Astfel, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , paragrafele 71-77, dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

implică o schimbare a concepției legislative în raport cu dispozițiile

art. 169^1

din aceeași lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât și a celui privind folosirea, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, dispozițiile

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

au prevăzut doar creșterea punctajelor anuale, fără a fi luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de

Legea nr. 263/2010 .

51.

Examinând în continuare critica potrivit căreia dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

nu reglementează situația persoanelor care se încadrează în ipoteza

art. 169^1

alin. (1) din aceeași lege - respectiv sunt pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii -, dar ale căror pensii nu au fost recalculate în termenele prevăzute de lege, Curtea a reținut că recalcularea pensiei în temeiul

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010

a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Dispozițiile

art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare

a prevederilor

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, așa cum au fost completate prin articolul unic din

Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că „recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor

art. 169^1

din lege se efectuează din oficiu.“

52.

Justificarea faptului că dispozițiile

art. 169^2 din Legea nr. 263/2010

nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul

art. 169^1

din aceeași lege nu a avut loc se găsește în aceea că, potrivit dispozițiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul

art. 169^1

se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu și-au îndeplinit în unele cazuri obligația de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit

art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 , nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispozițiilor

art. 169^2

din aceeași lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , care este aplicabil tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit

art. 169^1

din aceeași lege.

53.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

54.

Distinct de aceste considerente, referitor la criticile formulate în raport cu dispozițiile

art. 1 alin. (4)

și ale

art. 124 din Constituție , Curtea reține că, prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu s-a substituit legiuitorului, prin crearea ab novo a unei reguli privitoare la stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, ci s-a menținut în limitele competenței sale conferite de legiuitorul constituant prin

art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală , de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Clarificarea asupra legii aplicabile stagiilor de cotizare în vederea recalculării pensiilor a fost realizată de instanța supremă prin interpretarea coroborată a mai multor prevederi legale, fără să instituie noi norme de drept, așadar fără să intervină în prerogativele exclusive ale puterii legislative. Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este rezultatul unui raționament logic bazat pe prevederi legale deja existente în ansamblul legislativ, utilizând regulile de interpretare logico-juridică specifice activității judiciare, nicidecum celei de elaborare a legilor. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a principiului separației puterilor în stat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut altceva decât să interpreteze norma de drept, fără să își aroge atribute specifice puterii legislative.

55.

Referitor la invocarea celorlalte dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, acestea nu interferează sub niciun aspect cu sfera de incidență a prevederilor de lege criticate, motiv pentru care nu poate fi reținută relevanța acestora în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

56.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Iordache și Gheorghe Mireț în dosarele nr. 3.348/62/2018 și nr. 3.336/62/2018 ale Tribunalului Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, de Ioan Floronesc, Ion Vlad, Vasile Roman, Ioan Trifan, Alfred Marian Paros, Vasile Blându, Ioan Petrea, Ioan Mitican, Dumitru Drăgan, Costică Maftei, Sorin Toma, Teodor Berințan, Dumitru Daj, Gheorghe Popescu, Rică Busuioc, Dănuț Rus, Maria-Magdalena Szecsi, Alexandru Szecsi, Iuliu Romulus Regeni și Ion Haidău în dosarele nr. 3.400/97/2018, nr. 457/97/2019, nr. 3.150/97/2018, nr. 3.151/97/2018, nr. 3.180/97/2018, nr. 4.289/97/2018, nr. 4.408/97/2018, nr. 3.145/97/2018, nr. 1.951/97/2018, nr. 1.963/97/2018, nr. 2.627/97/2018, nr. 2.480/97/2018, nr. 2.482/97/2018, nr. 2.483/97/2018, nr. 2.623/97/2018, nr. 542/97/2019, nr. 3.407/97/2018, nr. 3.404/97/2018, nr. 3.402/97/2018 și nr. 3.144/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă, de Alexandru Ioan Mureșan și Csaba Kovacs în dosarele nr. 530/100/2018 și nr. 866/84/2018 ale Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, precum și de Vergil Drăgulin și Sandu Barbu în dosarele nr. 1.031/62/2018 și nr. 1.919/62/2018 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și constată că prevederile

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și ale

art. 169^2

din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă - Completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă, Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 iunie 2021.