Decizia nr. 171/2004

Nicolae Popa - presedinte

Costica Bulai - judecator

Nicolae Cochinescu - judecator

Constantin Doldur - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Lucian Stangu - judecator

Ioan Vida - judecator

Dana Titian - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicata de Erna Christina Hammermayer și Alexandru Eduard Lindner în Dosarul nr. 2.162/2003 al Tribunalului București - Sectia a V-a civila.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal indeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neintemeiata, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 5 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.162/2003, Tribunalul București - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, excepție ridicata de Erna Christina Hammermayer și Alexandru Eduard Lindner.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate se sustine ca textul criticat încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 16, 21, 31, 41, 47, 48, 49, precum și ale art. 148 din Constitutie. În opinia autorului excepției, conceptul de buna-credinta reprezinta o inovatie a legiuitorului, care "ajuta pe cel care devine proprietar în dauna celui caruia i se refuza recunoasterea unui titlu". Prin introducerea acestui concept cu un efect diferit față de conceptul anterior al bunei-credinte se creeaza o discriminare între cetățeni, astfel ca "fostii chiriasi sunt improprietariti în dauna adevaratilor proprietari".

Instanța de judecată apreciaza ca textul legal criticat nu contravine dispozițiilor constitutionale invocate de autorul excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul excepției, aratand ca principiul bunei-credinte, consacrat, până la aparitia

Legii nr. 10/2001 , doar de doctrina și jurisprudenta, și-a gasit astfel aplicarea într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Avocatul Poporului apreciaza ca textul legal criticat nu contravine prevederilor constitutionale. În acest sens face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin deciziile nr. 191/2002, nr. 33/2003 și nr. 69/2003, a statuat ca dispozitiile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

nu contravin dispozițiilor art. 16 și art. 44 alin. (1) din Constitutie, republicată. În ceea ce priveste invocarea încălcării dispozițiilor

art. 21 din Constitutie, republicată, arata ca Legea nr. 10/2001

prevede, prin dispozitiile art. 24, posibilitatea ca persoana indreptatita să poată ataca în justiție decizia cu privire la restituirea imobilului, iar hotărârea instanței este supusă cailor legale de atac. Și, în fine, arata ca este neintemeiata critica conform careia textul contravine dispozițiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11 și 20; iar în ceea ce priveste art. 51, 52, 53 și 152 din Constitutie, republicată, arata ca aceste texte nu sunt relevante pentru solutionarea excepției.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile

Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:

- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, în afară de cazul în care actul a fost incheiat cu buna-credinta."

Textele constitutionale invocate de autorii excepției, ca fiind infrante, sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 11, 16, 20, 31, art. 44 alin. (1), (2) și (3), art. 51, 52, 53 și 152 din Constitutie, republicată.

De asemenea, mai este invocata și incalcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale.

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , prin raportare la prevederile art. 44 din Constitutie, republicată, s-a mai pronuntat, de exemplu prin

Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003,

Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003,

Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003 și

Decizia nr. 185 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003.

Cu acele prilejuri, Curtea Constituțională a constatat ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispoziție a legii.

Solutiile adoptate, precum și considerentele pe care acestea se intemeiaza își mentin valabilitatea și în cauza de fața, intrucat nu au aparut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta materie.

Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20 și 53 din Constitutie, republicată, precum și prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale.

Curtea constata, de asemenea, ca textul criticat nu contravine nici celorlalte texte constitutionale invocate de autorul excepției.

Textul

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

nu instituie un tratament inegal între persoanele care revendica imobile preluate de stat fără titlu și dobanditorii de buna-credinta, intrucat cele două categorii de persoane se afla în situații juridice diferite. Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, de exemplu în

Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, referindu-se la principiul egalitatii cetatenilor în fața legii și a autorităților publice, a statuat ca "violarea principiului egalitatii și nediscriminarii exista atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale, fără sa existe o motivare obiectiva și rezonabila, sau dacă exista o disproportie între scopul urmarit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. În alti termeni, principiul egalitatii nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferente de situații".

În ceea ce priveste incalcarea prevederilor

art. 21 din Constitutie, republicată, Curtea constata ca Legea nr. 10/2001

prevede accesul liber la justiție prin dispozitiile art. 24, potrivit cărora persoana indreptatita poate să atace în justiție decizia sau, după caz, dispoziția cuprinzand oferta de restituire prin echivalent a imobilului, iar hotărârea judecătorească pronunțată este supusă cailor legale de atac.

Și, în fine, cu privire la incalcarea prevederilor art. 31, 51, 52 și 152 din Constitutie, republicată, Curtea constata ca aceste texte nu sunt incidente în cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicata de Erna Christina Hammermayer și Alexandru Eduard Lindner în Dosarul nr. 2.162/2003 al Tribunalului București - Sectia a V-a civila.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2004.