Decizia nr. 132/1996

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin încheierile din 16 mai 1996 (dosarele nr. 3.467/1995, nr. 3.468/1995 și nr. 3.485/1995), din 17 mai 1996 (dosarele nr. 3.520/1995 și 3.542/1995), din 28 mai 1996 (Dosarul nr. 3.051/1995) și din 18 iunie 1996 (Dosarul nr. 410/1996), Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ale

art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ale

art. 24 din Legea nr. 112/1995

privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și ale

art. 31 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale, după cum urmează:

- neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă și a

art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995

a fost invocată de Livia Deheleanu și Popovici Axente Sever (Dosarul nr. 103C/1996), care arata ca prin aceste prevederi sunt incalcate dispozițiile art. 16, art. 21, art. 125 și art. 128 din Constituție, principiul separației puterilor în stat și cel al stabilitatii raporturilor juridice;

- neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă și

art. 24 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 112/1995

a fost invocată de Erdei Margareta Maria Victoria și Wolf Hans Neingz (Dosarul nr. 98C/1996), Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Ertl Ruxandra Rodica și Botez Mihaela (Dosarul nr. 150C/1996), pe motiv ca aceste prevederi încalcă dispozițiile art. 21, art. 125 alin. (1) și ale art. 128 din Constituție;

- neconstituționalitatea art. 330, art. 330^1 și art. 330^2 din Codul de procedură civilă a fost ridicată de Caracostea Gheorghe și Svoronos Ileana (Dosarul nr. 139C/1996) și Caracostea Constantin (Dosarul nr. 140C/1996), cu motivarea ca prin aceste dispoziții sunt incalcate principiile statornicite în art. 41 alin. (1) și art. 135 alin. (1) și alin. (6) din Constituție, "deoarece Ministerul Public are posibilitatea de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile, fără a se stabili un termen, poate suspenda pe un teren nelimitat prin lege executarea hotărîrilor atacate cu recurs în anulare și poate invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești fără ca acest termen să fie explicitat prin lege". De asemenea, prin aceleași excepții, a fost invocată și neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , susținându-se ca textul este neconstitutional, întrucît "discrimineaza pe cetățenii români care au avut în suprafața terenuri mai mari de 50 de hectare, fiind astfel expropriati prin Decretul nr. 83/1949";

- neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă și

art. 31 din Legea nr. 92/1992

a fost invocată de Caracostea Florica Venturia (Dosarul nr. 93C/1996) și de Sandulescu Violeta (Dosarul nr. 141C/1996), care au susținut ca "procurorul general, în aplicarea acestor texte, acționează ca reprezentant al puterii executive, ceea ce ar insemna încălcarea principiului separației puterilor în stat, iar prin reglementarea unei cai de atac fără limita de termen se încalcă principiul stabilitatii raporturilor juridice".

În Dosarul nr. 103C/1996 s-a depus o cerere de intervenție în interesul intimaților, Consiliul Local Timișoara și Administrația patrimoniului "Urbis" Timișoara, care a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a apreciat, în încheierile de sesizare, ca dispozițiile art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 sunt constituționale, iar în dosarele nr. 3.520/1995, nr. 3.542/1995 și nr. 410/1996 a prevăzut ca

art. 24 din Legea nr. 112/1995

nu a fost aplicat în cauza.

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate invocate se referă la aceleași dispoziții legale și pentru o buna administrare a justiției, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 150C/1996, nr. 141C/1996, nr. 140C/1996, nr. 139C/1996, nr. 103C/1996 și nr. 98C/1996 la Dosarul nr. 93C/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunța asupra tuturor excepțiilor prin decizia de fața.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 și art 330^2 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 24 din Legea nr. 112/1995 ,

art. 36 din Legea nr. 18/1991

și ale

art. 31 din Legea nr. 92/1992 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr.

47/1992, constata ca este competența să soluționeze excepțiile invocate, fiind legal sesizată.

Pe fond, constata ca asupra dispozițiilor art. 330 și art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțată prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, statuând ca ele sunt constituționale. Întrucît nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții, excepțiile de neconstituționalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, să fie respinse ca vadit nefondate.

Cît privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate, și a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauzele de fața, referitoare la art. 330^1, sunt inadmisibile în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curții nu mai poate face obiectul unei noi excepții. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituționalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecința, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituționale a textului de lege respectiv și, deci, constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

În ce privește posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătorești pronunțate după data de 26 iulie 1993, soluția din Decizia nr. 96/1996 își păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții.

Fața de cele arătate, rezultă ca excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 330^1 urmează a fi respinse ca vadit nefondate.

În sfârșit, cu privire la dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reținut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca acestea sunt neconstituționale. Având în vedere ca o excepție de neconstituționalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, excepțiile invocate în cauzele de fața privind prevederile art 330^2 alin. 1 sunt lipsite de obiect și, în consecința, urmează a fi respinse tot ca vadit nefondate.

Referitor la excepțiile de neconstituționalitate a

art. 24 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , se constată că acesta este un text de trimitere la recursul în anulare asupra constituționalității căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat, asa cum s-a menționat mai sus, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 și Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodată, prevederile

art. 24 din Legea nr. 112/1995

au fost declarate ca fiind constituționale prin Decizia nr. 73/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.

Cît privește prevederile

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , prin Decizia nr. 126 din 16 noiembrie 1994, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 aprilie 1995, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a acestei dispoziții legale.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluțiilor pronunțate prin deciziile sus-menționate, nr. 73/1996, nr. 96/1996, nr. 73/1995 și nr. 126/1994, excepțiile de neconstituționalitate din prezenta cauza, privind prevederile

art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995

și ale

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , sunt neintemeiate, urmînd a fi respinse, de asemenea, ca vadit nefondate.

Referitor la

art. 31 din Legea nr. 92/1992 , se constată că, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituție, atribuțiile Ministerului Public se exercită în condițiile legii, iar textul atacat nu contravine atribuțiilor prevăzute în Constituție. Pe de altă parte, prevederile

art. 31 din Legea nr. 92/1992

nu contrazic statutul constituțional al Ministerului Public, prevăzut în art. 130 și 131 din Constituție, care face parte din cap. VI - Autoritatea judecătorească - al titlului III privind autoritățile publice. În sfârșit, în ce privește atributia referitoare la exercitarea recursului în anulare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile menționate anterior.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate, invocate de Deheleanu Livia, Popovici Axente Sever, Erdei Margareta Maria Victoria, Wolf Hans Neingz, Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Ertl Ruxandra Rodica, Botez Mihaela, Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana, Caracostea Constantin, Caracostea Florica Venturia și Sandulescu Violeta, privind:

1. prevederile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale

art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995 , ale

art. 36 din Legea nr. 18/1991

și ale

art. 31 din Legea nr. 92/1992 ;

2. dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 Curtea Constituțională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993;

3. prevederile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatind ca excepțiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 29 octombrie 1996.