Decizia nr. 454/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fene Grup" - S.A. în Dosarul nr. 147/2005 și în Dosarul nr. 7.685/2004 ale Judecătoriei Iași.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 354D/2005 și nr. 434D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 434D/2005 la Dosarul nr. 354D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica autorului excepției potrivit căreia dispoziția de lege criticată încalcă prevederile art. 16 din Constituție, deoarece principiul egalității nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Astfel, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuții ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispoziția de lege criticată încalcă prevederile art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) și art. 124 alin. (2) din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 147/2005, și Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.685/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Fene Grup" - S.A. într-o cauză civilă ce are ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) și ale art. 124 alin. (2) din Constituție. Astfel, prin scutirea instituțiilor prevăzute de textul criticat de la plata taxei de timbru se introduce o inegalitate de tratament între diferiții titulari ai dreptului de proprietate privată. Textul criticat contravine și dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituție, deoarece creează o situație de inegalitate, în fața instanțelor judecătorești, între o autoritate publică și o persoană juridică privată. De asemenea, dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
încalcă și prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, aceasta incluzând și un regim uniform de percepere a taxei judiciare de timbru. Dreptul părților la un proces echitabil este consacrat și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și trebuie interpretat prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în Cauza Kreuz contra Poloniei că stabilirea unui regim injust în ceea ce privește taxele judiciare de timbru încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție, care garantează dreptul la un proces echitabil. Din perspectiva acestui principiu prevederile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
sunt neconstituționale, întrucât instituie un regim inegal între persoanele private și autoritățile publice, în fața instanțelor judecătorești civile, în ceea ce privește plata taxei de timbru pentru introducerea unei acțiuni în justiție.
Judecătoria Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanța de contencios constituțional a statuat de nenumărate ori că dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
sunt constituționale. Astfel, atât din prisma Constituției, cât și din cea a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea acestuia. De altfel, Constituția statuează și obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice, taxele de timbru fiind circumscrise acestei categorii. Scutirile de care beneficiază autoritățile publice de la plata taxei de timbru sunt de natură a contribui pozitiv la bugetul de stat, buget din care sunt finanțate aceste instituții, astfel că nu se poate susține nici ideea discriminării sau inegalității de tratament și nici că proprietatea privată ar fi inegal ocrotită. De asemenea, nu poate fi primită nici interpretarea dată de autoarea excepției dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, în sensul că dreptul la un proces presupune și un regim uniform de percepere a taxei de timbru. Astfel, înțelesul noțiunii de proces echitabil, din prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune alte condiții, și anume caracterul echitabil al procedurii, dezbaterea publică a cauzei, desfășurarea procesului într-un termen rezonabil etc. De asemenea, arată că prin acordarea de scutiri de la plata taxei de timbru autorităților și instituțiilor publice, care prin natura lor nu realizează profit, nu se încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. De altfel, legiuitorul a acordat scutiri la plata taxelor de timbru atât persoanelor juridice aflate în stare de faliment, cât și persoanelor care nu pot face față cheltuielilor unei judecăți, potrivit art. 74-78 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, conform căreia "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție, "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Rezultă așadar că legiuitorul este competent să dispună în acest domeniu, fiind suveran în a acorda scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea anumitor situații determinate, de regulă pentru anumite categorii de cereri sau acțiuni, indiferent de titular, sau pentru anumite categorii de persoane, în considerarea calității persoanei respective și a obiectului cererii.
Rațiunea pentru care anumite autorități publice sunt scutite de la plata taxei de timbru este aceea că acțiunile și cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. De aceea nu se poate afirma că persoanele fizice sau juridice care urmăresc realizarea unor interese proprii în litigiile cu autoritățile publice prevăzute la
art. 17 din Legea nr. 146/1997
se află în aceeași situație juridică cu acestea. Prin
Decizia nr. 373/2003 , Curtea Constituțională a statuat că scutirea autorităților publice vizate de textele criticate de la taxele judiciare de timbru este justificată în mod obiectiv și rațional de faptul că autoritățile respective - creditori bugetari - sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget. Nici critica referitoare la încălcarea principiului constituțional referitor la accesul la justiție, conținut în art. 21, nu este întemeiată, deoarece accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului funcția de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public, ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că principiul egalității prevăzut de Legea fundamentală nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Astfel, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuții ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. De asemenea, prin
Curtea Constituțională a statuat că scutirea autorităților publice vizate de textele criticate de la taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor bugetare are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile respective - creditori bugetari - fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
art. 17 din Legea nr. 146/1997 , față de dispozițiile art. 21 din Constituție și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că prevederile invocate în susținerea excepției nu exclud stabilirea unor condiții în legătură cu introducerea acțiunilor în justiție, între care și aceea a plății unor taxe, așa cum nici una dintre aceste prevederi nu stabilește gratuitatea serviciului public al justiției. De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia prevederile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece scutirea prin lege de la plata taxei judiciare de timbru nu are în vedere calitatea de titular al dreptului de proprietate a autorităților și instituțiilor publice, ci, așa cum s-a arătat mai sus, sursa de finanțare a acestora, precum și natura litigiilor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.
Articolul 17
a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, ordonanță aprobată prin
Legea nr. 112/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998. De asemenea, textul de lege criticat a mai fost modificat prin
Legea nr. 26/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 27 ianuarie 1999, și prin
Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, ordonanță aprobată prin
Legea nr. 169/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."
Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) și cele ale art. 124 alin. (2) din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.
(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";
- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."
De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu următorul conținut: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."
Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003,
Decizia nr. 179 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 26 mai 2003,
Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 20 februarie 2003,
Decizia nr. 121 din 25 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003,
Decizia nr. 177 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003,
Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 26 aprilie 2002,
Decizia nr. 87 din 20 martie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001,
Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, și prin
Decizia nr. 509 din 18 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a statuat că aceste dispoziții sunt constituționale.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat că susținerea autorului excepției privind instituirea unei inegalități în drepturi între cetățeni și autoritățile publice este neîntemeiată. Principiul egalității prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16 cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create.
În ceea ce privește scutirea autorităților publice vizate de textele criticate de la taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor bugetare, aceasta are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile respective - creditori bugetari - fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.
În legătură cu critica de neconstituționalitate bazată pe susținerea că se încalcă dreptul de liber acces la justiție, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispozițiile constituționale ale art. 21 și nici cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclud stabilirea unor condiții în legătură cu introducerea acțiunilor în justiție, între care și aceea a plății unor taxe, așa cum nici una dintre aceste prevederi nu stabilește gratuitatea serviciului public al justiției.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea a statuat că aceste prevederi constituționale reprezintă garanții ce privesc orice fel de proprietate privată, care este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, și nicidecum proprietatea publică, al cărei regim este stabilit la art. 136 din Constituție. Curtea a constatat că rațiunea pentru care anumite autorități publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea că acțiunile și cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. În acest sens, Curtea a reținut că sunt venituri publice atât veniturile realizate de instituțiile publice din raporturi juridice de drept public, cât și cele rezultate din raporturi juridice de drept privat, astfel că susținerea excepției, sub acest aspect, este nefondată. De asemenea, este neîntemeiată susținerea autorului excepției privind încălcarea garantării dreptului de proprietate privată, întrucât stabilirea unor excepții de la plata taxelor de timbru, plată ce constituie o obligație, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situații determinate, cum este și cazul scutirii reglementate de dispozițiile legale criticate. De asemenea, Curtea a mai constatat că nu se poate tăgădui constituționalitatea scutirii, prin lege, de la plata taxei de timbru a acțiunilor judecătorești introduse de instituțiile publice, sume care se fac venit la bugetul de stat, deoarece plata de către aceste instituții a taxelor judiciare de timbru ar determina scoaterea temporară și nejustificată a unor sume de bani din bugetul statului pentru a fi recuperate odată cu încasarea acestei taxe. Așa fiind, scutirea de plată taxei de timbru a anumitor persoane are în vedere împrejurări care țin de statutul lor ori de natura litigiilor deduse instanțelor, iar nu rațiuni de simetrie legate de calitatea părților în procesul civil. De asemenea, se constată că nu se poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 146/1997
încalcă prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție.
Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fene Grup" - S.A. în Dosarul nr. 147/2005 și în Dosarul nr. 7.685/2004 ale Judecătoriei Iași.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.