Decizia nr. 1461/2011

Articolul 16

alin. (3) din Legea nr. 14/2003 : "(3) Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.";

-

Articolul 9

alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 : "(2) Calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: (...)

h^1) pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales."

În opinia autorului excepției, sunt nesocotite următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 30 alin. (1) care consacră inviolabilitatea libertății de exprimare, art. 40 alin. (1) sub aspectul libertății de asociere și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului la art. 20 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație" și ale art. 21 alin. (2), în temeiul cărora "Orice persoană are dreptul de acces, în condiții de egalitate, la funcțiile publice din țara sa". Autorul excepției susține că sunt încălcate și prevederile art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și ale art. 48 - Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege ce formează obiect al excepției de față, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din celelalte documente internaționale, după cum urmează:

I. Cu privire la dispozițiile

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 :

Prin mai multe decizii, instanța de contencios constituțional a analizat prevederile

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

din aceeași perspectivă învederată și în cauza de față, a pretinsei afectări a mandatului de consilier local prin pierderea calității de membru al partidului pe listele căruia a fost ales, ca urmare a excluderii din partid ca sancțiune ce nu poate fi contestată în fața instanțelor judecătorești. Printre acestea poate fi menționată

Decizia nr. 952 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, prin care Curtea a conchis că partidele se organizează și funcționează pe baza unor norme proprii, adoptate după o procedură proprie, cu o jurisdicție proprie recunoscută de lege, astfel că nu se poate admite teza încălcării liberului acces la justiție.

De asemenea, prin

Decizia nr. 197 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, Curtea a observat că "partidele politice sunt grupări asociative care funcționează pe baza statutelor proprii care conțin reguli create și acceptate de membrii lor" și că "instanțele judecătorești nu sunt legitimate să exercite funcția de înfăptuire a justiției în ceea ce privește actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică și deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimțit, au aderat la acest tip de asociații cu caracter politic". Curtea a constatat că "este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcție de ideologia care direcționează acțiunile partidului, în ce măsură comportamentul membrilor acestuia este compatibil cu normele statutare care conturează rolul concret pe care acesta și-a propus să îl aibă în viața politică și socială a țării și dacă acest comportament este conform cu modalitățile specifice de acțiune agreate de fiecare partid, și, implicit, de fiecare dintre membrii acestuia". În acest context, Curtea a apreciat că "invocarea prevederilor constituționale și convenționale, precum și a celor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la dreptul la un proces echitabil și la respectarea prezumției de nevinovăție nu este relevantă în cauză, acestea fiind pertinente doar în legătură cu existența unui proces pe rolul unei instanțe de judecată, în sensul art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală".

Distinct față de cele statuate prin deciziile citate, care își mențin valabilitatea și în cauza de față, Curtea reține următoarele:

Spre deosebire de alte forme de asociere, regimul juridic al partidelor politice este de ordin constituțional -

art. 8 și 40 din Legea fundamentală, dezvoltat în legea lor organică nr. 14/2003 . Prin Constituție sunt exprimate juridic scopurile partidelor politice și coordonatele în care acestea se pot organiza și funcționa. Așa cum sunt definite în

art. 1 din Legea nr. 14/2003 , partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție.

În ceea ce privește natura juridică, ele sunt persoane juridice de drept public. Caracteristica esențială a acestora o reprezintă existența unei ideologii comune, pe care și-au însușit-o toți membrii acestora, a unei doctrine la care toți membrii lor au aderat în mod conștient și voluntar, în lipsa oricărei constrângeri. Decizia înscrierii într-un anumit partid are ca izvor exclusiv convingerea intimă a fiecăruia dintre membri că politica promovată de respectivul partid constituie cea mai inspirată și mai eficientă modalitate de acțiune în viața socială și politică a țării. Dar, odată cu dobândirea calității de membru de partid, cetățeanul își asumă și obligația statutară de a respecta disciplina internă a partidului. Or, această obligație și-o asumă cunoscând rigorile instituite de statutul partidului și fiind conștient de consecințele pe care le poate atrage nerespectarea acesteia, cea mai drastică dintre acestea fiind excluderea din partid.

În principiu, pierderea calității de membru al unui partid politic se produce fie în mod voluntar, prin demisie, fie prin excludere, ca sancțiune hotărâtă și aplicată de către organismul statutar stabilit în mod expres în acest scop.

În cea de-a doua ipoteză, cea a excluderii, pierderea calității de membru poate interveni în situația în care persoana în cauză a încălcat prevederile statutului ori hotărârile organismelor de conducere ale partidului sau când a săvârșit abateri grave de la disciplina partidului, inclusiv prin acțiuni ori declarații publice împotriva hotărârilor luate prin vot de organismele de conducere ale partidului la toate nivelele sau împotriva conducerii partidului la toate nivelele. Asemenea cazuri este evident că pot fi analizate numai de organele specifice ale partidului, acestea fiind singurele în măsură să aprecieze dacă și în ce măsură membrul de partid se face vinovat de nerespectarea disciplinei interne și dacă această nerespectare este de natură să conducă la excluderea sa din partid. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea reține că funcția definitorie a instanțelor judecătorești este aceea de a veghea la respectarea legii, termenul "lege" fiind înțeles în sens larg, nu doar ca actul emis de Parlament cu acest titlu, ci ca orice act cu caracter normativ, care are, așadar, un conținut juridic (ordonanțele emise de Guvern în baza delegării legislative, hotărârile date de acesta în aplicarea legii, ordinele și instrucțiunile miniștrilor, precum și orice alt act administrativ cu caracter normativ emis de un organ al statului, autorități administrative centrale sau locale). Or, normele cuprinse în statutele partidelor politice nu au natură juridică, în sensul arătat, ci reprezintă reguli de conduită internă a căror respectare este necesară pentru buna funcționare a partidului ca structură asociativă. Acesta este motivul pentru care instanțele judecătorești nu au competența de a cenzura hotărârile organelor de așa-numită "jurisdicție internă" a partidelor, hotărâri care au caracter de acte politice, emise în baza unor norme proprii statutelor acestora. Partidele pot sta în justiție, dar ca entități de sine stătătoare, ca părți în diferite procese. Totodată, legiuitorul a impus necesitatea intervenției instanțelor judecătorești cu prilejul verificării îndeplinirii condițiilor cerute pentru constituirea legală a partidelor politice, acestea dobândind personalitate juridică de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii Tribunalului București sau, după caz, a Curții de Apel București, privind admiterea cererii de înregistrare. Pe parcursul funcționării însă partidele politice se bucură de autonomie, acordată de lege tocmai în scopul atingerii rolului constituțional pe care acestea trebuie să îl îndeplinească. De aceea, instanțele nu pot analiza problema relației dintre partide și membrii lor, care este guvernată de reguli statutare valabile exclusiv în interiorul partidului ca structură asociativă, fiind exterioare ansamblului normativ național.

De asemenea, excluderea mai poate fi consecința condamnării la o pedeapsă privativă de libertate sau a interzicerii exercitării drepturilor politice sau cetățenești, prin hotărâre judecătorească definitivă ori, de exemplu, a dovedirii calității de colaborator sau lucrător al fostei Securități, tot pe cale judecătorească. În asemenea cazuri, motivele sunt strict obiective, organele de disciplină internă nefăcând altceva decât să ia act de situații care au fost deja constatate și tranșate în mod definitiv de instanțele judecătorești, o eventuală intervenție ulterioară a acestora nemaifiind, în mod evident, necesară.

Totodată, statutele partidelor prevăd reguli procedurale care asigură membrilor lor dreptul la opinie și dreptul de a se apăra, oferindu-le posibilitatea de a da explicații în fața organelor de disciplină referitoare la faptele ce pot fi considerate abateri sancționabile.

Ținând cont de toate aceste considerații, nu se poate reține contrarietatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale care consacră dreptul de acces liber la justiție.

II. În ceea ce privește prevederile

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali:

Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, că "au ca finalitate prevenirea migrației politice a aleșilor locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilități în cadrul administrației publice locale, care să exprime configurația politică, așa cum aceasta a rezultat din voința electoratului". Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că textul criticat "nu conține prevederi contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție, acesta aplicându-se deopotrivă consilierilor locali sau județeni care și-au pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale, fără niciun fel de privilegii sau discriminări".

Prin

Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a reținut că noul caz de încetare de drept a mandatului de consilier local sau de consilier județean, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzut de dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 , reprezintă "o consecință a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor. Electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcție publică la nivelul administrației locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii și pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau județean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întrunește condițiile de reprezentativitate și legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menținerea acestuia în funcția publică. Altfel spus, pierderea calității de membru al unui partid politic pe a cărui listă a candidat și a fost ales de corpul electoral are drept consecință și pierderea calității de consilier local sau consilier județean. Din această perspectivă nu are așadar importanță dacă pierderea calității de membru al partidului politic are loc ca urmare a demisiei sau a excluderii".

Tot astfel, prin

Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, referitor la susținerile autorilor excepției privind aplicarea regulilor mandatului reprezentativ și, implicit, a dispozițiilor art. 69 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Orice mandat imperativ este nul", și aleșilor locali, nu numai parlamentarilor, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile de lege criticate nu contravin normei fundamentale invocate, "mandatul reprezentativ caracterizând statutul senatorilor și al deputaților, consilierii locali sau județeni și parlamentarii fiind supuși unor reguli distincte, specifice fiecăreia dintre aceste două categorii".

În fine, prin

Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, Curtea a constatat că, în condițiile actualului sistem electoral, regimul alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale, și anume pentru consiliul local și pentru consiliul județean, este diferit de cel al alegerilor parlamentare, în sensul că numai acesta din urmă se caracterizează prin scrutin uninominal, în timp ce consiliile locale și consiliile județene se aleg pe baza scrutinului de listă. Ca atare, "cetățenii, prin votul lor, exprimă opțiuni între diversele programe politice ale partidelor care participă la scrutinul electoral și mai puțin cu privire la candidați, în considerarea calităților și a meritelor acestora, sau a unor promisiuni pentru care nu au rezerve să le facă în perioada campaniilor electorale". Așadar, votul alegătorului exprimă opțiunea pentru programul unui partid și nu pentru un anumit candidat. Totodată, Curtea a observat că a accepta ca un consilier local, care în timpul exercitării mandatului părăsește partidul pe a cărui listă a candidat și a fost ales, să își păstreze pe mai departe statutul de ales local ar însemna să se modifice configurația politică a consiliului local, configurație stabilită tocmai ca urmare a votului exprimat de cetățeni.

În plus față de cele deja reținute prin deciziile menționate, Curtea observă că încetarea de drept a mandatului de consilier local sau județean are loc odată cu pierderea calității de membru al partidului pe listele căruia a fost ales, indiferent de motivul care a condus la pierderea acestei calități, respectiv demisie sau excludere. Textul de lege criticat nu distinge între aceste două ipoteze, întrucât ambele au ca rezultat, așa cum a arătat deja Curtea Constituțională în jurisprudența sa, pierderea legitimității și reprezentativității conferite alesului local de însăși calitatea sa de membru al partidului a cărui platformă electorală s-a angajat, față de comunitatea care i-a acordat voturile sale, să o promoveze din poziția sa de ales local.

În ceea ce privește susținerea în sensul că mandatul de consilier ar trebui să înceteze doar atunci când calitatea de membru de partid a fost pierdută prin demisie, deci în mod voluntar, în cazul excluderii din partid propunându-se ca alesul local să își continue mandatul ca independent, Curtea constată că raționamentul care stă la baza unei asemenea considerații se limitează la a aduce în discuție riscul ca decizia de excludere să fie luată în mod arbitrar și discreționar, pornind aprioric de la reaua-credință a organelor de disciplină internă care stabilesc și aplică sancțiunea și ignorând faptul că partidele reprezintă organisme esențialmente democratice, fondate pe libera asumare a idealurilor lor de către toți membrii acestora. În situația în care, în urma pierderii calității de membru al partidului, s-ar păstra mandatul de ales local, compoziția politică a consiliului local ar fi modificată prin voința reprezentanților aleși, ceea ce nu este permis. Pierderea calității de membru de partid a consilierului local sau județean, indiferent de cauză, atrage revocarea mandatului acestuia înainte de expirarea de drept. Păstrarea calității de consilier local sau județean în ipoteza în care acesta nu mai aparține partidului pe lista căruia a fost inițial ales ar echivala cu convertirea respectivului mandat într-un mandat de independent sau aparținând, eventual, altui partid politic în care consilierul s-a înscris ulterior. Or, în condițiile actualului sistem electoral ce prevede scrutinul de listă pentru alegerea consilierilor locali și județeni, această ipoteză nu poate fi acceptată, deoarece mandatul în exercițiu, astfel continuat, nu mai corespunde voinței inițiale a electoratului, care a acordat votul său unui candidat în considerarea partidului pe care, la acel moment, îl reprezenta.

De asemenea, încetarea de drept a calității de consilier local sau de consilier județean, în asemenea situații, are ca urmare ocuparea mandatului de către cel declarat supleant pe lista acelui partid.

În concluzie, Curtea constată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

și ale

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Ion Stratu în Dosarul nr. 576/86/2009 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția majoritară pronunțată prin Decizia nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011, de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

și ale

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

privind statutul aleșilor locali, apreciem că excepția ar fi trebuit admisă, iar textele criticate declarate neconstituționale, pentru încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, care consfințesc dreptul oricărei persoane de acces liber la justiție.

I. În ceea ce privește dispozițiile

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , potrivit cărora "dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", instanța de contencios constituțional, analizând aceeași excepție și cu alte prilejuri, din perspectiva unor critici similare sau chiar identice*1), a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că: "instanțele judecătorești nu sunt legitimate să exercite funcția de înfăptuire a justiției în ceea ce privește actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică și deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimțit, au aderat la acest tip de asociații cu caracter politic". Prin urmare, "este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcție de ideologia care direcționează acțiunile partidului, în ce măsură comportamentul membrilor acestuia este compatibil cu normele statutare care conturează rolul concret pe care acesta și-a propus să îl aibă în viața politică și socială a țării și dacă acest comportament este conform cu modalitățile specifice de acțiune agreate de fiecare partid, și, implicit, de fiecare dintre membrii acestuia."

---------

*1) A se vedea în acest sens

Decizia nr. 952 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, sau

Decizia nr. 197 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010.

Fără a contesta în vreun fel cele reținute de Curte prin

Decizia nr. 197 din 4 martie 2010 , trebuie făcute câteva precizări și clarificări după cum urmează:

1. Potrivit art. 40 alin. (1) din Constituția României, "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere".

Libera asociere presupune însă un cumul de drepturi și obligații, atât pentru formele (structurile) asociative, cât și pentru membrii acestora.

Este evident că un cetățean român nu poate fi primit într-un partid politic dacă respectivul partid nu îl acceptă, nefiind relevante motivele pentru care respectivul partid nu îl acceptă.

Sub acest aspect, la dobândirea calității de membru al unui partid politic apare mai pregnant dreptul de apreciere al partidului, în raport cu dreptul de asociere al cetățeanului, aprecierea fiind, așadar, una exclusivistă, ceea ce presupune

că nu poate fi cenzurată de nicio altă entitate decât respectivul partid.

Cu totul altfel stau însă lucrurile în cazul pierderii calității de membru al unui partid politic. Odată dobândită calitatea de membru al unui partid politic, cetățeanul capătă drepturi, inclusiv acela de a fi susținut de partid la accederea într-o funcție eligibilă (parlamentar, președinte de consiliu județean, primar sau consilier local), fiind ținut, totodată, să respecte statutul partidului și, în special, apreciem noi, ideologia partidului din care face parte și pe care îl reprezintă într-o instituție publică, în calitate de parlamentar sau ales local.

A ignora obligația alesului local de a susține interesele partidului în consiliul local înseamnă de facto a minimaliza rolul pe care Constituția și legea îl acordă partidelor politice la formarea și funcționarea autorităților publice.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Constituția României, partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.

În materializarea și concretizarea conceptului constituțional,

Legea partidelor politice nr. 14/2003

statuează că "partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public" (art. 1 din lege).

Potrivit art. 2 din lege, "prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii".

În acest sens și Curtea, prin

Decizia nr. 197 din 4 martie 2010 , a observat că "partidele politice sunt grupări asociative care funcționează pe baza statutelor proprii care conțin reguli create și acceptate de membrii lor".

Toate aceste prevederi constituționale și legale dau astfel expresie rolului și locului partidelor politice în cadrul democrației constituționale din România.

2. Potrivit

art. 9 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , fiecare partid politic trebuie să aibă statut și program politic proprii, iar statutul fiecărui partid politic, întocmit în conformitate cu prevederile art. 10 din lege, trebuie anexat obligatoriu (art. 18 din lege) la cererea de înregistrare a partidului politic, depusă la Tribunalul București.

Este evident că, în caz de admitere a cererii de înregistrare, statutul respectivului partid capătă forță obligatorie potrivit legii, iar nerespectarea acestuia poate constitui motiv de aplicare a sancțiunilor prevăzute în respectivul document, dintre care cea mai gravă fiind sancțiunea excluderii din partid și singura care produce efecte juridice în planul calității de ales local.

Cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 197 din 4 martie 2010 , deși sunt corecte, nu rezolvă fondul problemei, și anume încălcarea de către dispozițiile

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

a prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2).

Stabilirea răspunderii disciplinare a membrilor partidului de către organisme interne este, în opinia Curții, justificată de faptul că numai acestea pot aprecia, în funcție de ideologia care direcționează acțiunile partidului, [...]*2)

------------

*2) A se vedea motivarea din

Decizia nr. 197 din 4 martie 2010 , redată mai sus.

Este însă incontestabil că respectarea normelor statutare asupra cărora Tribunalul București s-a pronunțat deja cu ocazia admiterii cererii de înregistrare a partidului politic este obligatorie nu numai pentru membrii partidului, ci, în egală măsură, și pentru organele statutare ale partidului.

În atare împrejurare, textul art. 16 alin. (3) din lege, astfel cum a fost redactat, "dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului, se constituie într-un fine de neprimire pentru orice fel de cerere adresată justiției, inclusiv aceea de a constata încălcarea de către organele statutare ale partidului a propriului statut.

Prin urmare, este lăsată la latitudinea exclusivă a organelor statutare ale partidului aplicarea oricărei sancțiuni, inclusiv excluderea din partid, chiar cu încălcarea propriului statut, fără teama că această încălcare ar putea fi cenzurată de către instanță. Primind o astfel de cerere, prin care se contestă, de exemplu, legalitatea excluderii din partid, instanța, chiar dacă ar observa că au fost încălcate flagrant înseși procedurile statutare, nu poate decât să respingă cererea ca inadmisibilă, nefiind competentă material să o judece.

În acest fel sunt încălcate în mod flagrant dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât cererea unei astfel de persoane nu poate ajunge niciodată să fie examinată de un judecător imparțial și independent.

Se încalcă de altfel și plenitudinea de judecată a instanțelor judecătorești, în acord cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, și nu poate fi primit argumentul că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) sunt în sensul că prin lege se stabilește competența (materială sau teritorială) a instanțelor judecătorești și nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanță nu este competentă să se pronunțe. Chiar dacă prin legea specială competența materială de soluționare a unei cauze este atribuită altor organe (celor cu atribuții jurisdicționale, de exemplu), soluțiile acestora, fără excepție, pot fi contestate în justiție, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiție.

3. Având în vedere statutul pe care partidele politice îl au, potrivit art. 1 teza a doua din lege - "persoane juridice de drept public" -, și ținând seama și de faptul că, potrivit art. 2 din lege, "participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice", a lăsa în afara controlului judecătoresc cel puțin respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile și libertățile cetățenești prevăzute ca atare de Constituție, lăsând astfel loc abuzurilor de drept.

II. În ceea ce privește dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

privind statutul aleșilor locali, trebuie precizat că acestea au fost introduse prin

Legea nr. 249/2006 *3), cu motivația că printr-o astfel de reglementare se urmărește limitarea sau chiar interzicerea migrației politice în rândul aleșilor locali.

----------

*3) Potrivit art. 9 alin. (2) lit. h^1), calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului în cazul: "pierderii calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales".

Această dispoziție legală este însă susceptibilă de unele critici.

1. Prima dintre critici are în vedere faptul că introduce un anumit compromis între o relație obiectivă, ce se stabilește între corpul electoral și cel ales, și una subiectivă, ce a luat naștere anterior între cel ales și partidul care l-a promovat în alegeri.

Prin urmare, trebuie stabilit dacă un partid politic poate să înfrângă voința electoratului atunci când interesele sale o cer, apelând la o soluție extrem de simplă - excluderea consilierului local din partid, fără ca măsura excluderii să poată fi cenzurată de instanța de judecată.

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să reamintim că potrivit art. 120 alin. (1) din Constituția României "administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, iar potrivit art. 121 alin. (1) din Legea fundamentală, "autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii". Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a prevederilor

Legii partidelor politice nr. 14/2003

nu se poate întrezării nicio concluzie din care să reiasă că partidele politice au vreun rol în funcționarea administrației publice locale.

Este adevărat că, potrivit art. 8 alin. (2) din Constituția României, partidele politice "contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor...", însă acest rol nu poate fi extins și la deciziile pe care organele alese ale administrațiilor publice locale urmează să le adopte, pentru că altfel imixtiunea partidelor politice în funcționarea administrație publice locale ar conduce la încălcarea unor principii constituționale, printre care și cel al autonomiei locale.

Partidele politice au un rol esențial în constituirea organelor de conducere ale administrației publice locale, prin promovarea și susținerea candidaților în alegerile locale, însă odată aleși acești candidați sunt reprezentanții comunității locale și nu ai unui partid politic. Ei se bucură de privilegiul ingratitudinii față de partidul care i-a promovat în alegeri, datorită faptului că după data validării îndeplinesc o funcție publică în virtutea unui jurământ care face abstracție de orice apartenență la un partid politic sau la o organizație a cetățenilor aparținând unei minorități naționale*4).

---------

*4) A se vedea I. Vida, Jurisdicția Curții Constituționale în materia nașterii și încetării mandatului aleșilor locali, "Liber Amicorrum" Nicolae Popa, Editura Hamangiu, București, 2009.

Dispozițiile art. 37 din Constituție, care prevăd dreptul de a fi ales, trebuie coroborate și cu cele ale art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", astfel încât alesul local trebuie să beneficieze și de dreptul de a își exercită netulburat funcția în care a fost ales prin votul electoratului.

Această concluzie derivă cu prisosință din prevederile constituționale care, stabilind dreptul de vot și dreptul de a fi ales, nu limitează în niciun fel exercitarea mandatului de consilier local sau județean.

2. Mergând pe același raționament, este lesne de observat că prevederile

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

încalcă și dispozițiile constituționale ale art. 53, întrucât instituirea unui caz de încetare a mandatului unui consilier local sau județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia aduce o gravă atingere dreptului de exercitare a mandatului, fără ca această restrângere să derive din necesitatea protejării unuia dintre interesele generale enumerate în acest text constituțional.

Răspunzând unor astfel de critici, Curtea Constituțională, pornind de la dispozițiile art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Partidele politice [...] contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor", a concluzionat că cel ales este dator să pună în practică programul politic al partidului din rândurile căruia făcea parte în momentul alegerii, iar dacă această calitate se pierde nu se mai justifică menținerea acestuia în funcția publică.*5)

----------

*5) A se vedea în acest sens

Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008.

Adoptând o astfel de poziție, Curtea Constituțională nu ține seama de distincția ce trebuie făcută între rolul pe care trebuie să îl aibă partidul politic în alegeri și după încheierea acestora. Așa cum am arătat deja, rolul partidului se manifestă din plin în campania electorală, fiind decisiv în promovarea și susținerea candidaților, iar potrivit legii*6) participă la constituirea unor autorități publice (în speță consiliile locale). În urma validării candidaturii la funcția de consilier local sau județean, rolul partidului politic trebuie să înceteze întrucât consilierul local sau județean este în slujba comunității.

---------

*6)

Articolul 2

din Legea partidelor politice nr. 14/2003 .

Pe lângă faptul că se permite o imixtiune nejustificată a partidului în activitatea consiliilor locale sau județene se validează de facto și "mandatul imperativ" care este interzis de Constituție [art. 69 alin. (2)] în cazul parlamentarilor. Chiar dacă o astfel de interdicție nu se regăsește în Constituție și în ceea ce privește mandatul aleșilor locali, mandatul imperativ nu este acceptat ca atare în nicio legislație.

3. Prevederile

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

introduc un tratament juridic diferit între consilierul județean sau local și primar, în sensul că aleșilor locali în funcția de consilier le poate înceta mandatul nu numai în caz de demisie (ca manifestare a propriei voințe), ci și în caz de excludere din partid, în timp ce mandatul primarului încetează înainte de termen numai în caz de demisie, adică în caz de manifestare a propriei voinței.

Din moment ce atât consilierii locali și județeni, cât și primarii sunt promovați în alegeri de către același partid politic, și numai unii (aleșii locali) își pierd funcția ca urmare a excluderii din partid, se pune întrebarea firească dacă raționamentul Curții exprimat până în prezent se mai justifică sau nu.

Apreciem că, dimpotrivă, sancțiunea ar trebui să fie mai severă în ceea ce privește primarii, întrucât ei conduc aparatul propriu al unității administrativ-teritoriale și o reprezintă în relațiile cu terții și, în orice caz, o asemenea distincție și un asemenea tratament juridic diferit nu se justifică.

4. Problema constituționalității acestui text trebuie privită cu și mai multă exigență în condițiile în care pierderea calității de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective și a unor interese înguste de partid.

De altfel, însuși Președintele României, prin cererea de reexaminare asupra legii pentru modificarea

Legii nr. 393/2004

privind statutul aleșilor locali, înainte de promulgarea acesteia, a solicitat Parlamentului reexaminarea textului de la lit. h^1), în sensul de a distinge dacă pierderea calității de membru al partidului sau al organizației minorităților naționale este sau nu imputabilă pentru că altfel "textul lasă a se înțelege că în toate cazurile, cu sau fără vină, imputabile sau neimputabile, pierderea calității de membru al partidului... duce automat și la încetarea calității de consilier". Prin urmare, s-a apreciat că textul trebuie să precizeze clar termenul pierderii calității de membru al partidului sau organizației minorităților naționale, cu sau fără vină și deci imputabilă sau neimputabilă persoanei în cauză similar modificărilor făcute de lege la art. 15 alin. (2) lit. g^1) unde se prevede clar că este vorba de "pierderea prin demisie a calității de membru al partidului politic...".

Parlamentul însă, după reexaminare, a menținut aceeași formă legislativă a textului, astfel încât pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizațiilor minorităților naționale conduce automat la încetarea calității de consilier local, înainte de expirarea duratei normale a mandatului.

Dreptul consilierului local de a ataca hotărârea consiliului local, prevăzut ca atare de dispozițiile art. 9 alin. (4) din lege, este, în cazul prevăzut de art. 9 alin. (2) lit. h^1), unul declarativ, lipsit de substanță, întrucât instanța nu poate verifica decât îndeplinirea cerinței legale, și anume pierderea calității de membru al respectivului partid, nu și motivele acestei pierderi, fiind ținută de dispozițiilor

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

potrivit cărora "dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului."

Iată, așadar, cum, privită singular, dispoziția prevăzută de

art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004

poate avea o anumită raționalitate, creând astfel o anumită aparență de constituționalitate, însă aplicată în coroborare cu prevederile

art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , de care nu poate fi disociată, încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.