Decizia nr. 728/2012

I. Cu Adresa nr. 397 din 3 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.529 din 3 iulie 2012, domnul Vasile Blaga, în calitate de președinte al Senatului, a trimis sesizarea referitoare la neconstituționalitatea

Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

privind revocarea sa din funcția de președinte al Senatului.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.701 din 7 iulie 2012 și formează obiectul Dosarului nr. 1.205L/2/2012.

Cu Adresa nr. 243 din 6 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.693 din 6 iulie 2012, Grupul Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului României a trimis sesizarea referitoare la neconstituționalitatea

Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

privind revocarea sa din funcția de președinte al Senatului.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 28 de senatori. Autorii sesizării sunt următorii: Ion Rușeț, Sorin Fodoreanu, Marian Iulian Rasaliu, Ioan Sbîrciu, Vasile Pintilie, Petru Bașa, Anca-Daniela Boagiu, Toader Mocanu, Traian Constantin Igaș, Alexandru Pereș, Tudor Panțuru, Dorel Jurcan, Gabriel Berca, Mircea Florin Andrei, Augustin Daniel Humelnicu, Dumitru Florian Staicu, Mihai Stănișoară, Viorel Constantinescu, Alexandru Mocanu, Dumitru Oprea, Iulian Urban, Radu Alexandru Feldman, Mihai Niță, Gheorghe Bîrlea, Radu Mircea Berceanu, Ion Ariton, Marius Gerard Necula și Mihail Hărdău.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.693 din 6 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.205L/2/2012.

II. Obiectul sesizărilor îl constituie

Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, având următorul cuprins: "Articol unic. - Domnul senator Vasile Blaga, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, se revocă din funcția de președinte al Senatului."

III. În motivarea sesizărilor, având un conținut similar, se susține că hotărârea contestată este neconstituțională prin raportare la prevederile art. 64 alin. (5) din Constituție, care stabilesc că birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere.

În argumentarea acestei critici, se arată că hotărârea supusă controlului de constituționalitate a fost adoptată în lipsa vreunei solicitări din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului. Astfel, autorii sesizării precizează că, în timp ce domnul Vasile Blaga conducea lucrările ședinței Camerelor reunite ale Parlamentului, în calitate de președinte al Senatului, Biroul permanent al Senatului a fost convocat ad-hoc, fără înștiințarea prealabilă a acestuia, fiind astfel încălcate în mod flagrant dispozițiile Regulamentului Senatului și cele ale art. 66 alin. (2) din Constituție. De aceea, consideră că Biroul permanent a fost convocat ilegal, de vreme ce, potrivit dispozițiilor legale invocate, Biroul permanent al Senatului se convoacă din oficiu de către președintele Senatului sau la solicitarea a cel puțin 5 din ceilalți membri ai săi ori a unui grup parlamentar.

De asemenea, autorii sesizării susțin că Biroul permanent al Senatului a lucrat în lipsa cvorumului legal, având în vedere că doi dintre membrii săi demisionaseră din Grupul Partidului Democrat Liberal, pierzându-și astfel sprijinul politic, cu consecința încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau a oricărei funcții obținute prin susținere politică.

Totodată, apreciază că Biroul permanent a luat ilegal decizia de a convoca plenul Senatului în vederea revocării domnului Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului, în condițiile în care Parlamentul se afla în sesiune extraordinară, aprobată de birourile permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, convocată legal și motivat, strict cu privire la teme înscrise și aprobate pe ordinea de zi.

Autorii sesizării consideră că sunt "ilegale și lovite de nulitate absolută acțiunile întreprinse de USL împotriva [domnului Vasile Blaga]", fiindu-i încălcat acestuia dreptul de a-și manifesta prerogativele conferite de Regulamentul Senatului prin art. 39 alin. (1) lit. d), în virtutea căruia președintele Senatului are obligația de a asigura respectarea Constituției și a Regulamentului Senatului, precum și dreptul la apărare și libertatea de exprimare garantate de Constituție.

În sprijinul celor susținute, se invocă și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 601 din 14 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că "reglementarea revocării președintelui Senatului nu poate contraveni principiului configurației politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituție, stă la baza alcătuirii Biroului permanent. Din textul constituțional menționat rezultă, fără echivoc, că prin configurația politică a fiecărei Camere se înțelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporției pe care grupurile parlamentare o dețin în totalul membrilor Camerei respective. În virtutea configurației politice izvorâte din voința corpului electoral se desemnează și președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților. Votul acordat președintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia sau, în cazul unei revocări ca sancțiune, când acest grup sau o altă componentă a Camerei solicită înlocuirea din funcție a președintelui pentru săvârșirea unor fapte care atrag răspunderea sa juridică. Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din același grup parlamentar, care nu-și poate pierde dreptul la funcția de președinte, dobândit în virtutea rezultatelor obținute în alegeri, respectându-se principiul configurației politice".

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că "revocarea din funcție înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu și asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent și, în consecință, de a propune alegerea unui alt senator pe locul devenit vacant. Neobservarea principiului menționat și instituirea posibilității alegerii unui nou președinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecință ca sancțiunea aplicată președintelui Senatului, revocat din funcție, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituția României nu permite aplicarea unei asemenea sancțiuni cu caracter colectiv".

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea sesizărilor de neconstituționalitate sunt cele ale art. 64 alin. (5), care prevăd că "Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere". Se susține, totodată, nesocotirea dreptului la apărare, reglementat de art. 24 din Constituție și a libertății de exprimare garantată prin art. 30 din Legea fundamentală.

IV. În conformitate cu dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările de neconstituționalitate au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra acesteia.

Secretarul general al Senatului a comunicat cu Adresa nr. XXXV/2.495 din 6 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.694 din 6 iulie 2012, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituționalitate este inadmisibilă.

În acest sens arată, pe de o parte, că sesizarea ar trebui respinsă ca prematur introdusă, având în vedere că instanța de contencios constituțional a fost sesizată cu verificarea constituționalității

Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României. Or, publicarea este o condiție a validității, a intrării în vigoare a hotărârilor Parlamentului, respectiv ale fiecărei Camere.

Totodată, apreciază că sesizarea este inadmisibilă întrucât hotărârea contestată a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , prin care s-a modificat competența Curții Constituționale.

Arată că

Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

reprezintă o hotărâre cu caracter individual, categorie în rândul căreia se includ cele privind alegerea sau numirea într-o funcție, revocarea din funcție și cele referitoare la validarea în funcții. De aceea, invocă cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în sensul că aceasta nu își poate extinde controlul și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuși principiul autonomiei regulamentare a celor două Camere, în virtutea căruia aplicarea regulamentului este o atribuție a fiecărei Camere, așa încât contestațiile privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competența exclusivă a Camerei respective.

V. În temeiul

art. 76 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 6 iulie 2012, Curtea Constituțională a solicitat secretarului general al Senatului următoarele documente: stenograma ședinței Biroului permanent al Senatului din data de 3 iulie 2012 referitoare la convocarea Senatului în sesiune extraordinară prin Decizia nr. 4 din 3 iulie 2012 în vederea revocării din funcția de președinte al Senatului a domnului Vasile Blaga; stenograma ședinței Plenului Senatului în care a fost adoptată

Hotărârea nr. 24 din 3 iulie 2012

privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului; raportul (propunerea) Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Senatului din care rezultă motivele ce au stat la baza propunerii de revocare din funcția de președinte al Senatului a domnului Vasile Blaga.

Cu Adresa nr. XXXV 2.493 din 6 iulie 2012, secretarul general al Senatului a transmis Curții următoarele documente:

- stenograma ședinței Biroului permanent al Senatului din ziua de marți, 3 iulie 2012, ora 13,45;

- stenograma ședinței Biroului permanent al Senatului din ziua de marți, 3 iulie 2012, ora 16,55;

- stenograma ședinței Senatului reunit în sesiune extraordinară din 3 iulie 2012, ora 17,20.

VI. La termenul de judecată din data de 9 iulie 2012, Curtea, observând identitatea de obiect a celor două sesizări, a dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, coroborat cu

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 1.205L/2/2012 la Dosarul nr. 1.177L/2/2012, care a fost primul înregistrat.

CURTEA,

examinând sesizările de neconstituționalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaților, documentele suplimentare atașate la dosar, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, conținutul

Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 , prin raportare la prevederile Constituției și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

I. Sub aspectul admisibilității sesizării, Curtea observă că trebuie analizate, în prealabil, două chestiuni: excepția prematurității sesizării, invocată de Biroul permanent al Senatului în punctul său de vedere, și problema competenței Curții Constituționale de a se pronunța asupra hotărârilor Senatului.

1. În ce privește pretinsa prematuritate a sesizării formulate de domnul Vasile Blaga, Curtea observă că sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională pe data de 3 iulie 2012 și vizează o hotărâre adoptată de Senat în aceeași zi, dar care a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 4 iulie 2012. Curtea reține că, față de domnul Vasile Blaga, hotărârea Senatului de revocare a sa din funcția de președinte a devenit opozabilă din momentul adoptării acesteia, deși a început să își producă efectele, în mod firesc, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Ca atare, Curtea constată că formularea sesizării de neconstituționalitate nu poate fi condiționată de publicarea hotărârii contestate în Monitorul Oficial al României, motiv pentru care nu poate reține că sesizarea Curții anterior publicării hotărârii contestate ar reprezenta o cauză de inadmisibilitate.

2. Sub aspectul competenței Curții Constituționale de a se pronunța asupra hotărârii în discuție, Curtea constată că, în contextul special al circumstanțelor speței, raportat la cadrul legislativ actual, se impune o analiză detaliată.

Atribuția Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementată de

art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Această atribuție a fost conferită prin lege organică, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, aflându-și sediul în

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Prin

Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituțională și-a circumstanțiat competența de control al constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, reținând, în acest sens, că "pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional".

La data de 27 iunie 2012, Curtea Constituțională a fost sesizată cu obiecția de neconstituționalitate referitoare la neconstituționalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizare ce a constituit obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012, cu termen de judecată stabilit pentru data de 9 iulie 2012. Modificarea legislativă reglementată de legea supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării vizează eliminarea, din cuprinsul art. 27 alin. (1), a hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, asupra cărora Curtea Constituțională avea competența a se pronunța.

Totodată, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, sunt modificate prevederile alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , în același sens în care dispuneau și prevederile Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , aflată pe rolul Curții Constituționale pentru exercitarea controlului de constituționalitate a priori.

La ședința de plen din 9 iulie 2012, Curtea Constituțională a soluționat, mai întâi, Dosarul nr. 1.155A/2012, având ca obiect sesizarea referitoare la neconstituționalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Prin

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 , Curtea, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că "soluția legislativă care exclude de la controlul de constituționalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori și principii constituționale este neconstituțională".

Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție, "În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale", iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa, de pildă prin

Decizia nr. 124 din 27 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, că deciziile pronunțate de instanța de contencios constituțional îi sunt opozabile din momentul pronunțării lor, nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ar fi contrar înseși rațiunii exercitării controlului de constituționalitate de o instanță unică, specializată, care efectuează în concret acest tip de control, să procedeze altfel, întrucât s-ar putea ajunge la situații absurde, în care, de pildă, același act normativ sau aceleași dispoziții dintr-un act normativ să fie declarate ca fiind neconstituționale de două ori, punând sub semnul derizoriului efectele juridice ale deciziilor Curții Constituționale.

Așa fiind, la momentul pronunțării prezentei decizii, ulterior pronunțării

Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 , Curtea Constituțională urmează să-și aprecieze propria competență de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, luând în considerare, pe de o parte, prevederile articolului unic pct. 1 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

și, pe de altă parte, soluția pronunțată prin

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 .

Astfel, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

cuprind aceleași reglementări, atât ca formă, cât și conținut, ca și cele din Legea pentru modificarea alin. (1) al

art. 27 din Legea nr. 47/1992 .

Or, Curtea Constituțională, este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, garantul supremației Constituției, ceea ce presupune, printre altele, rolul său activ ca instituție fundamentală a statului de drept și implicarea sa, în limitele Constituției, desigur, pentru asigurarea conformității întregului fond activ al legislației cu normele și principiile fundamentale.

Concluzia firească ce poate fi desprinsă în urma analizării întregului context juridic al momentului, astfel cum a fost expus mai sus, nu poate fi, în sens constituțional, decât aceea a interpretării și aplicării normelor juridice în vigoare în acord cu deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unor prevederi legale și în conformitate cu efectele juridice specifice acestor decizii.

Așa fiind, pentru menținerea stării de constituționalitate a cadrului legislativ în vigoare și incident în cauza de față, rezultă că instanța de contencios constituțional se poate pronunța asupra hotărârilor Parlamentului "care afectează valori și principii constituționale".

În consecință, Curtea Constituțională urmează să examineze dacă

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 3 iulie 2012 , asupra cărei neconstituționalitate a fost legal sesizată, se circumscrie, ca obiect, în sfera sa de competență.

Curtea constată că revocarea din funcție a președintelui Senatului nu afectează, prin obiectul și efectul juridic al unei asemenea hotărâri, valori și principii constituționale.

În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) din Constituție, fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului are dreptul de a-și reglementa, prin regulament, propriile reguli de organizare și funcționare, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, sunt constituționale în măsura în care respectă principiile constituționale, își însușesc cu fidelitate normele de organizare și funcționare stabilite expres în Constituție și privesc numai organizarea internă și funcționarea acestora. Hotărârile Parlamentului sunt acte juridice ce exprimă voința parlamentarilor și sunt adoptate în aplicarea și cu respectarea prevederilor regulamentului. Or, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa în materie că nu se poate pronunța asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât aceasta ar echivala nu numai cu pronunțarea unor soluții fără fundament constituțional, ci și cu încălcarea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului (a se vedea

Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2000

privind constituționalitatea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, unde s-a reținut: "Camera Deputaților este unica autoritate publică ce deține competența ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevăzut în art. 61 alin. (1) din Constituție, text conform căruia «Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]», să interpreteze, ea însăși, conținutul normativ al regulamentului propriu și să decidă asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare dată, desigur, normele constituționale aplicabile.") În aceeași ordine de idei, Curtea a mai arătat că pentru rezolvarea contestațiilor senatorilor, deputaților sau ale grupurilor parlamentare în legătură cu măsurile concrete de aplicare a regulamentelor Parlamentului urmează să se recurgă la folosirea căilor și procedurilor exclusiv parlamentare.

Mai mult, Curtea constată că

Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012 , având ca obiect revocarea din funcție a președintelui Senatului, este un act juridic cu caracter individual. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituțională, deoarece nu privesc probleme de drept, ce ar putea fi supuse controlului de constituționalitate prin raportare la normele și principiile fundamentale. Curtea Constituțională nu se poate transforma într-un arbitru al conflictelor politice din Parlament, nu poate cenzura opțiunile politice majoritare ale parlamentarilor cu privire la alegerea președintelui unei Camere, a conducerii sau a membrilor Biroului permanent al fiecărei Camere sau ai altor organe de lucru și nici nu are rolul unei instanțe de apel pentru soluționarea unor diferende sau neînțelegeri între persoane ce au calitatea de parlamentari. Astfel de acte reprezintă manifestări politice care, chiar dacă îmbracă, formal, haina unor acte juridice, nu au caracter normativ, în sensul că nu conțin reglementări juridice de largă aplicabilitate și cu efect juridic general sau circumscris unei categorii determinate de subiecte de drept, ci reprezintă acte juridice cu caracter individual și scop politic, având ca obiect numiri, alegeri sau validări în funcții. Înlocuirea unei persoane cu alta, cu respectarea procedurilor regulamentare, nu poate reprezenta o problemă de constituționalitate pe care Curtea Constituțională să poată fi solicitată a o tranșa.

În lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constată că

Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

nu poate fi supusă controlului de constituționalitate, deoarece, prin obiectul său de reglementare, nu se încadrează în sfera actelor parlamentare asupra căreia Curtea Constituțională se poate pronunța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, al

art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate referitoare la

Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012 și la aceasta au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu

*

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția adoptată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012, cu majoritate de voturi, considerăm că sesizările de neconstituționalitate a

Hotărârii Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012

privind revocarea domnului Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului trebuiau admise ca fiind întemeiate.

I. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Curtea avea competența de a constata neconstituționalitatea

Hotărârii nr. 24 din 3 iulie 2012 , având în vedere dispozitivul

Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012

(pronunțată anterior soluționării prezentei cauze), prin care s-a constatat că "soluția legislativă care exclude de la controlul de constituționalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori și principii constituționale este neconstituțională".

Menționăm că în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 210 din 15 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003, și

Decizia nr. 263 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 mai 2012, Curtea a reținut că acesteia îi sunt opozabile deciziile pe care le pronunță de la momentul pronunțării lor.

În consecință, având în vedere adoptarea dispozitivului

Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012 , Curtea trebuia să analizeze constituționalitatea

Hotărârii nr. 24 din 3 iulie 2012

așa cum a procedat și prin deciziile nr. 53 și nr. 54 din 25 ianuarie 2011, deciziile nr. 1.630 și nr. 1.631 din 20 decembrie 2011.

Amintim că în aceste decizii și în

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012

Curtea nu a făcut distincția între actele normative și cele cu caracter individual, distincție care apare în Decizia nr. 728 din 9 iulie 2012.

Dimpotrivă,

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012

prevede în mod expres faptul că instanța de contencios constituțional își menține competențele așa cum au fost acordate prin

Legea nr. 177/2010 .

II. Cu privire la temeinicia sesizării observăm următoarele:

Hotărârea nr. 24 din 3 iulie 2012

contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 64 alin. (5) din Constituție.

Astfel, sesizarea s-a făcut cu o adresă semnată de două treimi din membrii Biroului permanent.

De asemenea, nu a existat nicio comisie de anchetă care să stabilească faptul că au existat încălcări grave ale prevederilor Regulamentului Senatului, constând în lipsa de independență a acestuia, astfel cum prevede art. 30 alin. (1) lit. b) din Regulament.

Revocarea, astfel cum rezultă din stenograma de ședință, s-a întemeiat pe alegații în sensul celor de mai sus, susținute de președintele Comisiei juridice a Senatului, fără să existe niciun fel de probe.

Reamintim că prin

Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011

s-a statuat că ideea de neutralitate politică a președintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele

Deciziei nr. 601/2005

- se referă la atribuțiile specifice funcției respective și nu poate fi interpretată ca având semnificația unei independențe față de partidul politic al cărui membru este președintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcție.

Hotărârea supusă controlului de constituționalitate a fost adoptată în lipsa vreunei solicitări din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din cadrul Senatului. Astfel, în timp ce domnul Vasile Blaga conducea lucrările ședinței Camerelor reunite ale Parlamentului, în calitate de președinte al Senatului, Biroul permanent al Senatului a fost convocat ad-hoc, fără înștiințarea prealabilă a acestuia, fiind astfel încălcate dispozițiile Regulamentului Senatului și cele ale art. 66 alin. (2) din Constituție.

Apreciem că Biroul permanent al Senatului a fost convocat ilegal, de vreme ce, potrivit dispozițiilor legale invocate, acesta se convoacă din oficiu de către președintele Senatului sau la solicitarea a cel puțin 5 din ceilalți membri ai săi ori a unui grup parlamentar.

Totodată, Biroul permanent a luat ilegal decizia de a convoca plenul Senatului în vederea revocării domnului Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului, în condițiile în care Parlamentul se afla în sesiune extraordinară, aprobată de birourile permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, convocată legal și motivat, strict cu privire la teme înscrise și aprobate pe ordinea de zi.

De altfel, prin

Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, instanța de contencios constituțional a statuat că "reglementarea revocării președintelui Senatului nu poate contraveni principiului configurației politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituție, stă la baza alcătuirii Biroului permanent. Din textul constituțional menționat rezultă, fără echivoc, că prin configurația politică a fiecărei Camere se înțelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporției pe care grupurile parlamentare o dețin în totalul membrilor Camerei respective. În virtutea configurației politice izvorâte din voința corpului electoral se desemnează și președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților. Votul acordat președintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia sau, în cazul unei revocări ca sancțiune, când acest grup sau o altă componentă a Camerei solicită înlocuirea din funcție a președintelui pentru săvârșirea unor fapte care atrag răspunderea sa juridică. Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din același grup parlamentar, care nu-și poate pierde dreptul la funcția de președinte, dobândit în virtutea rezultatelor obținute în alegeri, respectându-se principiul configurației politice".

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că "revocarea din funcție înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu și asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent și, în consecință, de a propune alegerea unui alt senator în locul devenit vacant. Neobservarea principiului menționat și instituirea posibilității alegerii unui nou președinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecință ca sancțiunea aplicată președintelui Senatului, revocat din funcție, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituția României nu permite aplicarea unei asemenea sancțiuni cu caracter colectiv".

Prin

Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 , Curtea a statuat următoarele: "Constituționalitatea dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia apartenența politică a membrilor Biroului Permanent, în care se include și președintele Senatului, trebuie să reflecte configurația politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituție, cu privire la care se susține că sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului președintelui Senatului ca urmare a modificărilor configurației politice în general și, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus."

Pentru rațiunile expuse, considerăm că sesizarea era admisibilă și întemeiată.