Decizia nr. 435/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Sindicatul Liber Nitramonia-Rompiro Făgăraș, în numele membrului de sindicat Ioan Burlea, în Dosarul nr. 11.527/62/2012 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 346D/2013.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Elvira Georgescu pentru Sindicatul Liber Nitramonia-Rompiro Făgăraș. Lipsesc Ioan Burlea și partea Casa Națională de Pensii Publice, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Liber Nitramonia-Rompiro Făgăraș, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o diferență de tratament juridic nejustificată între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și aduc atingere drepturilor câștigate de acestea ca urmare a desfășurării activității în această grupă.

Ministerul Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, considerând că

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

este contrar art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, arată că se creează o discriminare între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă, întrucât cei care după intrarea în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în condiții speciale beneficiază de o reducere mai mare a vârstei de pensionare în raport cu cei care au fost încadrați în condiții deosebite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 11.527/62/2012, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Liber Nitramonia-Rompiro Făgăraș, în numele membrului de sindicat Ioan Burlea, cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este retroactiv și creează inechități sociale. Astfel, consideră că dispozițiile

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

creează o discriminare în privința reducerii vârstei de pensionare între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă. În acest sens arată că, până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, activitatea desfășurată de Ioan Burlea a fost încadrată în grupa I de muncă, însă, ulterior, deși activitatea pe care a desfășurat-o se regăsește între activitățile încadrate în condiții speciale de muncă - echivalente fostelor locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă -, întreprinderea unde și-a desfășurat această activitate nu a fost inclusă între unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare. Așa fiind, potrivit

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

teza întâi, stagiul de cotizare realizat până la data de 1 aprilie 2001 a fost asimilat stagiului de cotizare în condiții deosebite, creându-se o diferență de tratament nejustificată în raport cu celelalte persoane care au lucrat în grupa I de muncă, dar au fost încadrate în condiții speciale ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

și care beneficiază de o reducere mai mare a vârstei de pensionare.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este inadmisibilă, autorul acesteia urmărind, în realitate, modificarea textului de lege criticat.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

nu retroactivează, ci doar modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior. De asemenea, consideră că aceste dispoziții de lege nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, atâta vreme cât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Totodată, apreciază că nu instituie discriminări între asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupe superioare de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, ci a fost recunoscută vechimea în muncă realizată în fostele grupe I și/sau II de muncă până la data de 1 aprilie 2001. Faptul că legiuitorul a ținut cont de muncă desfășurată în aceste condiții, adoptând soluții diferite pentru situații diferite nu reprezintă o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată subliniază că cetățenii au dreptul la pensie, dar în condițiile stabilite de lege, legiuitorul având libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create de resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora "Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale".

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de diferența de tratament juridic privind vârsta de pensionare care se creează între persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, diferență pe care o consideră nejustificată. În acest sens, a arătat că persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și după anul 2001 au fost încadrate în condiții speciale de muncă beneficiază de reducerea mai avantajoasă a vârstei de pensionare, potrivit tabelului nr. 2 din

art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 , în timp ce persoanele care au lucrat în grupa I de muncă, dar ulterior nu au fost încadrate în locuri de muncă în condiții speciale sunt încadrate în ipoteza tabelului nr. 1 din același articol de lege, care prevede o reducere mai mică a vârstei de pensionare.

Analizând aceste critici, Curtea constată că legislația anterioară

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a clasificat locurile de muncă în funcție de gradul de expunere la risc și de solicitare la care era supusă persoana care efectua acea muncă.

Astfel, dispozițiile succesive ale

art. 10 din Decretul nr. 292/1959

privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 20 din 10 august 1959, ale

art. 6 din Legea nr. 27/1966

privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 17-18 din 1 februarie 1969, și ale

Legii nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activități cu un grad sporit de solicitare și de risc.

În acest sens, de exemplu,

art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 3/1977

a prevăzut că "pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă", precum și că, "în raport de condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat."

Aplicând aceste principii,

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 3/1977

a prevăzut că "pensia integrală pentru munca depusă și limita de vârstă se determină în procente din retribuția tarifară, diferențiate pe tranșe de retribuții și grupe de muncă, stabilite potrivit legii".

De asemenea,

art. 14 din Legea nr. 3/1977

prevedea beneficiul acordării unor sporuri la vechimea în muncă, dar și pe cel al reducerii vârstelor de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, astfel: "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:

a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;

b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.

(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;

b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.

(4) Pentru persoanele cu vechime integrală în muncă care au lucrat mai puțin de 20 ani în grupa I ori mai puțin de 25 ani în grupa a II-a, vârstele de pensionare arătate la alin. 2 și 3 se reduc cu câte:

a) 6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa I;

b) 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa a II-a.

(5) Vârstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 de ani."

Abrogând

Legea nr. 3/1977 ,

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcție de condițiile în care s-a desfășurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 și art. 20 locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale, distinct de locurile de muncă în condiții normale.

Prin dispozițiile

art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001

privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001, s-a prevăzut că "locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor

Legii nr. 19/2000 , sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale."

În ceea ce privește condițiile speciale de muncă,

art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003, a prevăzut că "(1) Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:

a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;

b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);

c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;

d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.

(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1)."

Curtea reține că, deși încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite a avut ca temei rațiuni asemănătoare divizării activității în grupele I și a II-a de muncă, rațiuni ce țin de gradul de solicitare, precum și de factorii de risc prezenți și expunerea la aceștia, totuși, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărârile Guvernului mai sus amintite nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior

Legii nr. 19/2000

în grupele I și a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiții speciale ori deosebite. Astfel, unele activități și unități care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activități și unități în care se desfășoară activitatea în condiții speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiții deosebite dacă au îndeplinit condițiile stabilite de

art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 .

Legea nr. 263/2010

a preluat clasificarea

Legii nr. 19/2000 , definind în cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. g) și h) locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale. Art. 55 alin. (1) din această lege instituie un regim juridic diferit pentru persoanele aflate în aceste situații sub aspectul reducerii vârstelor de pensionare. Astfel, tabelul nr. 1 din acest articol de lege prevede reducerea vârstelor de pensionare pentru persoanele care au desfășurat munca în condiții deosebite în mod diferit față de dispozițiile mai favorabile ale tabelului nr. 2, aplicabile persoanelor care au desfășurat munca în condiții speciale.

Cât privește textul de lege criticat, Curtea constată că, reglementând vârsta de pensionare a persoanelor care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, acesta dă expresie evoluției pe care a avut-o legislația în această materie. Astfel, prin

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

s-a prevăzut că persoanele care au prestat activități încadrate în grupa I de muncă, încadrate ulterior în condiții speciale, vor beneficia de reducerea vârstei de pensionare prevăzută pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale. Din contră, persoanele care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa I care ulterior nu au fost încadrate în condiții speciale sunt asimilate condițiilor deosebite de muncă sub aspectul vârstei de pensionare.

Analizând conformitatea textului de lege criticat cu textele din Legea fundamentală invocate de autorul excepției, Curtea reține că dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție au fost interpretate în jurisprudența sa în sensul că acordă legiuitorului competența exclusivă "să stabilească și să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent și dreptul la protecție socială, dar și posibilitățile economico-financiare existente în diferite intervale de timp". În acest sens este

Decizia nr. 223 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, ori

Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007.

Una dintre condițiile esențiale pentru obținerea dreptului la pensie pe care legiuitorul este liber să o reglementeze și să o modifice în funcție de factorii mai sus arătați este vârsta legală de pensionare, așa cum de altfel reiese din cuprinsul

Deciziei nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000.

Curtea reține totodată că vârsta de pensionare, precum și celelalte condiții ale obținerii dreptului la pensie aplicabile unei persoane sunt cele prevăzute de legea în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. De altfel, în acest sens sunt și considerentele

Deciziei nr. 861 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007.

Or, raportându-se la cele reținute mai sus, Curtea apreciază că tratamentul juridic diferențiat instituit de

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , criticat pe calea prezentei excepții de neconstituționalitate, este justificat de situația obiectiv diferită în care se plasează diferitele categorii de persoane care anterior anului 2001 au desfășurat munca în grupa I de muncă, în funcție de criteriile de clasificare a condițiilor de muncă în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Astfel, împrejurarea că, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

și apoi a

Legii nr. 263/2010 , anumite activități și unități care fuseseră încadrate în gradul I au îndeplinit sau nu condițiile pentru a fi încadrate în condiții speciale de muncă, potrivit reglementărilor ulterioare datei de 1 aprilie 2001, nu poate fi lipsită de relevanță asupra condițiilor de obținere în prezent a dreptului la pensie, permițând legiuitorului să instituie o reglementare diferențiată.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că "principiul egalității în fața legii presupune un tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite." În acest sens sunt

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, dar și

Decizia nr. 6 din 24 ianuarie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, ori

Decizia nr. 49 din 10 martie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.

Pentru aceleași rațiuni reținute mai sus, Curtea constată că vârsta de pensionare prevăzută în actele normative care s-au succedat pe tot parcursul activității profesionale a unei persoane nu reprezintă un drept câștigat, așa încât este lipsită de temei și critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

De altfel, Curtea reține că, dincolo de diferența de tratament juridic obiectiv justificată a

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , celelalte prevederi ale acestei legi recunosc drepturile câștigate de persoanele care au desfășurat activitatea în grupa I de muncă. Astfel, art. 17 prevede că perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I sau a II-a de muncă sunt luate în calculul stagiului de cotizare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Liber Nitramonia-Rompiro Făgăraș, în numele membrului de sindicat Ioan Burlea, în Dosarul nr. 11.527/62/2012 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

*

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 435 din 29 octombrie 2013, considerăm că sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, iar excepția de neconstituționalitate s-ar fi impus a fi admisă pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Autorul excepției de neconstituționalitate este o persoană care a prestat o muncă încadrată, potrivit legislației anterioare datei intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în grupa I și al cărui drept la pensie s-a deschis după intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Ulterior datei de 1 aprilie 2001, ca urmare a dispozițiilor art. 19 și

art. 20 din Legea nr. 19/2000 , din care rezultă clasificarea locurilor de muncă după noi criterii, respectiv condiții normale, condiții deosebite și condiții speciale, activitatea desfășurată de autorul excepției a fost recunoscută ca încadrându-se în condiții speciale. Este vorba de activitățile reglementate de dispozițiile pct. 1, liniuțele a treia și a patra din anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, respectiv de cele ale pct. 1 lit. c) și d) din anexa nr. 2 la

Legea nr. 263/2010 , activități care vizează fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unitățile de producție a explozivilor, precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție a explozivilor, dar și fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții. De asemenea, sunt avute în vedere locurile de muncă în care se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă în care se execută operații cu explozivi aromatici, la care angajații vin în contact direct cu aceștia.

Cu toate acestea, unitatea în care autorul excepției a desfășurat aceste activități nu a îndeplinit condițiile pentru a fi încadrată în categoria unităților care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.

Această din urmă împrejurare a creat în mod obiectiv o diferență între persoanele care, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000 , lucraseră în grupa I de muncă, diferență creată de întrunirea sau nu, potrivit legislației ulterioare intrării în vigoare a legii mai sus amintite, a condițiilor cumulative de încadrare în condiții speciale a activității, dar și a unității în care se desfășoară activitatea.

Spre deosebire de argumentele reținute de Curte prin Decizia nr. 435/2013, apreciem însă că această diferență era susceptibilă de a justifica un tratament juridic diferențiat numai pentru viitor, respectiv după ce activitățile și unitățile încadrate anterior în grupa I de muncă au fost încadrate în condiții speciale ori deosebite, după caz, potrivit legislației ulterioare datei de 1 aprilie 2001.

A interpreta altfel, în sensul reținut de Curte prin decizia amintită, potrivit căreia diferența obiectivă de situații în care se găsesc după data de 1 aprilie 2001 persoanele care au desfășurat munca în grupa I își extinde efectele și pentru trecut, anterior acestei date, apreciem că este de natură să aducă atingere atât principiului neretroactivității legii civile, cât și celui al egalității în drepturi a cetățenilor, principii consacrate de art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Este adevărat că, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 435/2013, condițiile de pensionare sunt cele în vigoare la data nașterii dreptului la pensie, dar considerăm că principiul tempus regit actum nu poate avea ca efect ignorarea unei situații stabilite în trecut, respectiv încadrarea în grupa I de muncă la data desfășurării activității în aceste condiții.

Mai mult, a supune persoanele care au desfășurat munca în grupa I de muncă unui tratament juridic identic cu cel aplicabil persoanelor care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, aflate în mod evident într-o situație diferită sub aspectul condițiilor în care s-a desfășurat activitatea, este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

În acest sens, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, că instituirea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situații diferite poate dobândi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

De altfel, opinia noastră, potrivit căreia diferența de tratament juridic instituită de

art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

între persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă sub aspectul vârstei de pensionare este nejustificată, este întărită de faptul că celelalte dispoziții ale legii care stabilesc condițiile de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă nu păstrează această distincție în cadrul acestei categorii de persoane, dar diferențiază în mod clar regimul celor care au fost încadrați în grupa I, față de cei care au fost încadrați în grupa a II-a. În acest sens sunt dispozițiile art. 100 și art. 169 alin. (1), referitoare la majorarea punctajelor realizate în perioada când activitatea a fost desfășurată în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă.

În plus față de cele arătate mai sus, apreciem că se impune a fi subliniat că tratamentul discriminator criticat pe calea excepției de neconstituționalitate ce a fost soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 435/2013 are efecte cu atât mai grave cu cât, alături de stagiul de cotizare, vârsta legală de pensionare reprezintă una dintre condițiile esențiale pe care

Legea nr. 263/2010

le prevede pentru obținerea dreptului la pensie, iar reducerea ei una dintre motivațiile principale pentru care anumite persoane și-au asumat riscul de a presta o muncă susceptibilă de a produce vătămări ireversibile asupra organismului.