Decizia nr. 822/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.370/212/2017 al Judecătoriei Zărnești. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 931D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.182D/2018 și nr. 1.345D/2018, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate, ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și Gavril Gerebeneș în Dosarul nr. 13.901/320/2017 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 931D/2018, nr. 1.182D/2018 și nr. 1.345D/2018, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.182D/2018 și nr. 1.345D/2018 la Dosarul nr. 931D/2018, care este primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că reglementarea criticată din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu contravine dispozițiilor

art. 21 din Constituție , care consacră dreptul părților la un proces echitabil, fiind vorba de norme de procedură referitoare la instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice, această opțiune a legiuitorului având ca scop administrarea cu celeritate a probelor strânse de către poliția rutieră.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 8 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 28.370/212/2017, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nassar Tarek într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov.

8.

Prin Încheierea nr. 5.159 din 12 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nassar Tarek într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada Autostrăzi și Misiuni Speciale - Biroul de Poliție Autostrada A3 București - Brașov, cu sediul în localitatea Snagov.

9.

Prin Încheierea din 11 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.901/320/2017, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gavril Gerebeneș într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile criticate creează o inegalitate juridică între titularii plângerii contravenționale privind regimul circulației rutiere și titularii plângerii contravenționale privind nerespectarea dispozițiilor legale privind achiziția de roviniete. Această inegalitate juridică constă în aceea că titularii plângerii contravenționale privind procesele-verbale de contravenție emise ca urmare a pretinsei nerespectări a dispozițiilor legale privind achiziția de roviniete pot introduce acțiunea civilă la judecătoria în circumscripția căreia își au domiciliul, potrivit

art. 10^1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în timp ce titularii plângerii contravenționale privind procesele-verbale de contravenție emise ca urmare a pretinsei nerespectări a regimului circulației rutiere sunt obligați să introducă acțiune civilă la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit pretinsa faptă contravențională. În aceste condiții, aceștia apreciază că titularilor plângerii contravenționale privind procesele-verbale de contravenție emise ca urmare a pretinsei nerespectări a regimului circulației rutiere le este limitat dreptul de a se apăra, aflându-se de multe ori într-o imposibilitate obiectivă de a se prezenta la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit pretinsa faptă contravențională din cauza unor distanțe mari care trebuie parcurse, context în care arată că dispoziția legală criticată conduce la descurajarea contravenientului de a-și exercita dreptul de a contesta procesul-verbal de contravenție, din cauza costurilor de transport care pot fi uneori mai mari decât sancțiunea aplicată. Se menționează, de asemenea, că la toate acestea se adaugă și timpul de care trebuie să dispună contravenientul pentru a se deplasa în vederea exercitării drepturilor sale constituționale. Așa fiind, autorii excepției apreciază că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

contravin dispozițiilor

art. 21 din Constituție , respectiv dreptului la un proces echitabil, sub aspectul asigurării unei cât mai facile posibilități de a realiza judecata pricinii.

11.

Judecătoria Zărnești, Judecătoria Constanța - Secția civilă și Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens este invocată, cu titlu exemplificativ, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 364 din 24 aprilie 2012 ,

Decizia nr. 131 din 13 martie 2014 ,

Decizia nr. 281 din 8 mai 2014 ,

Decizia nr. 125 din 10 martie 2015 ,

Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017

și

Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017 , prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității reglementării criticate în raport cu

art. 21 din Constituție .

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.345D/2018, Avocatul Poporului a învederat faptul că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar punctul său de vedere a fost reținut, spre exemplu, în

deciziile Curții Constituționale nr. 528 din 9 aprilie 2009 ,

nr. 1.029 din 9 iulie 2009

și

nr. 347 din 25 martie 2010 , în sensul constituționalității reglementării criticate, punct de vedere pe care îl menține și în prezenta cauză.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta“.

17.

Curtea învederează faptul că, ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au fost completate prin

Legea nr. 152/2019

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 81/2000

privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, în prezent având următorul cuprins normativ: „Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.“ În acest context, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze prevederile criticate în redactarea existentă anterior modificărilor intervenite prin

Legea nr. 152/2019 , mai sus menționată, întrucât aceste prevederi continuă să producă efecte juridice în cauzele concrete deduse judecății.

18.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1) , potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, și celor ale

art. 21

care consacră accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași norme constituționale, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 199 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 6 iulie 2020,

Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 18 iulie 2019,

Decizia nr. 627 din 9 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 1 martie 2019,

Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 26 martie 2018,

Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, sau

Decizia nr. 281 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

20.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispozițiile

art. 126 alin. (2) din Constituție , care reglementează competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Curtea a statuat, astfel, că

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate, ci, dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângeri împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției este menită să dea expresie normei constituționale mai sus menționate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, și anume cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, ceea ce este pe deplin justificat și rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, și anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

21.

De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care, la

art. 47 , face trimitere, la rândul său, la prevederile

Codului penal

ori la cele ale

Codului de procedură civilă , după caz. Or, prevederile

art. 183 alin. (1)

și

art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă

prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poștă a actelor de procedură, și o serie de garanții ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Așadar, chiar dacă

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

instituie competența teritorială exclusivă a instanței de judecată de la locul săvârșirii și constatării faptei contravenționale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar și nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situații, legiuitorul a reglementat modalități alternative care să garanteze exercitarea efectivă și deplină a drepturilor materiale și procesuale ale oricărei persoane ce dorește să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.

22.

În ceea ce privește susținerile referitoare la pretinsa situație discriminatorie instituită prin raportare la prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, care prevede la

art. 10^1

că, prin derogare de la

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau își are sediul, și persoanele sancționate contravențional în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care instituie regula formulării plângerii contravenționale la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, Curtea a apreciat că această critică este neîntemeiată, având în vedere domeniul distinct de reglementare al celor două acte normative. Astfel, Curtea a observat că, în timp ce

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, a pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații, iar autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române,

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

are ca obiect de reglementare aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În sensul acestei ordonanțe, prin tarif de utilizare se înțelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar prin tarif de trecere se înțelege o anumită sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, și de tipul vehiculului. Așa fiind, întrucât nu a putut fi reținută existența unei situații similare/comparabile în ceea ce privește contravențiile săvârșite în temeiul celor două acte normative, Curtea a considerat că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate privind încălcarea

art. 16 din Constituție .

23.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauzele de față.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.370/212/2017 al Judecătoriei Zărnești și în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă, precum și de către Gavril Gerebeneș în Dosarul nr. 13.901/320/2017 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Zărnești, Judecătoriei Constanța - Secția civilă, precum și Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2020.