Decizia nr. 22/2026

Articolul 275

alin. (2) din Codul de procedură penală : „(2) În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.“;

–

Articolul 341

alin. (8) din Codul de procedură penală : „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi, în

art. 20 alin. (1)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în

art. 52 alin. (1)

și

(3)

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și în

art. 124 alin. (1)

și

(2)

privind principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel al imparțialității justiției.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia susține că este sancționat și vătămat prin lipsa căii de atac împotriva plângerii respinse în camera preliminară, potrivit

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală .

15.

Referitor la dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

- care vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

alin. (6) ,

alin. (7) pct. 1 ,

pct. 2 lit. a) ,

b)

și

d)

și

alin. (7^1)

ale

art. 341 din Cod

-, Curtea s-a mai pronunțat asupra acestora, atât în sensul respingerii ca neîntemeiate, în cazul contestațiilor cu privire la soluțiile de respingere a plângerii (de exemplu,

Decizia nr. 552 din 17 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 4 mai 2023), cât și în sensul respingerii ca inadmisibile, în cazul excepțiilor ridicate în cereri de revizuire, cu titlu de exemplu fiind

Decizia nr. 636 din 13 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 7 aprilie 2023.

16.

Curtea reține că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, întrucât speța privește o contestație la executare, formulată în urma respingerii plângerii autorului excepției împotriva unei ordonanțe de clasare și la care acesta a fost obligat la plata sumei de 150 de lei. Acest tip de acțiune nu poate avea ca obiect încheierile pronunțate în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, procedură reglementată de prevederile

art. 341 din Codul de procedură penală .

17.

Potrivit prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (...)“. Astfel, o excepție ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, la rândul ei, inadmisibilă, întrucât, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o atare cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la cauza respectivă.

18.

Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011,

Decizia nr. 254 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, și

Decizia nr. 406 din 20 iunie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 noiembrie 2019, paragraful 15).

19.

Așadar, ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

20.

Totodată, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală , Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016,

Decizia nr. 742 din 21 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din data de 23 ianuarie 2020, sau

Decizia nr. 329 din 30 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 22 septembrie 2023.

21.

Curtea constată că, prin

Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016 , antereferită, paragrafele 15 și 16, a statuat că soluția legislativă criticată și în prezenta cauză este echivalentă cu reglementarea anterioară din

art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 , asupra căreia instanța constituțională s-a pronunțat deja în numeroase rânduri, în sensul respingerii excepțiilor ca neîntemeiate (a se vedea

Decizia nr. 171 din 23 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 16 iulie 2001,

Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, și

Decizia nr. 206 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009).

22.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia stabilirea cheltuielilor judiciare, în ipotezele reglementate de

art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală , ar fi lăsată la aprecierea instanței judecătorești, Curtea a arătat, prin

Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016 , paragraful 18, că determinarea acestor cheltuieli se realizează în conformitate cu prevederile

art. 272-275 din Codul de procedură penală , pe baza unor criterii legale, de natură obiectivă, stabilite distinct pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli. Aceste reglementări exclud orice apreciere subiectivă sau arbitrară a instanței de judecată. În final, Curtea a concluzionat că reglementarea legală actuală prevede un mecanism strict, obiectiv și transparent pentru determinarea cheltuielilor judiciare, eliminând posibilitatea oricărei aprecieri subiective sau arbitrare din partea instanței de judecată.

23.

De asemenea, prin

Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007 , precitată, Curtea a constatat că niciun text constituțional nu consacră principiul gratuității actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea responsabilă pentru producerea acestora. Curtea a mai subliniat că, în cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea, aspect ce nu împiedică părțile interesate să se adreseze justiției și să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de

art. 21 din Legea fundamentală .

24.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25.

Cu privire la normele constituționale prevăzute la

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi și

art. 20 alin. (1)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia se rezumă doar la a reda textele din

Constituție , fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea textului de lege atacat cu aceste prevederi constituționale. Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituționale invocate nu susțin prin ele însele neconstituționalitatea textului de lege criticat, astfel încât criticile de neconstituționalitate nu pot fi reținute (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 62 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 7 aprilie 2015, paragraful 27).

26.

În ceea ce privește solicitarea autorului excepției de redefinire a textului de lege criticat, Curtea constată că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , o atare solicitare excedează competenței Curții, respectiv aceea de a se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Așa fiind, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite și nici nu își poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând

art. 61 alin. (1) din Constituție .

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marin-Viorel Melinescu în Dosarul nr. 575/185/2021 al Judecătoriei Bălcești.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bălcești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.