Decizia nr. 39/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și ale art. 91 alin. (1) și (3) - (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale art. 12 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 54/2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 87 alin. (1) lit. d)
și ale
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale
art. 12
și
25 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Viorel Barbu în Dosarul nr. 13/42/2019 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.627D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, în acord cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 14 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13/42/2019, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 87 alin. (1) lit. d)
și ale
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale
art. 12
și
25 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Viorel Barbu într-o cauză având ca obiect acțiunea în anularea unui raport de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate (ANI) a constatat starea de incompatibilitate cu privire la autorul excepției, în calitatea sa de viceprimar.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile
art. 87
și
91 din Legea nr. 161/2003 , prin faptul că sancționează cu pierderea de drept a mandatului starea de incompatibilitate a alesului local, excedează normelor și cadrului constituțional, care nu stabilesc astfel de limitări decât în privința anumitor categorii de funcții expres nominalizate, printre care nu se numără și cea de primar, de viceprimar sau de membru al consiliului local ori județean. Prin urmare, textele criticate din
adaugă la
Constituție
și trebuie „fie anulate, în temeiul
art. 154 din Legea fundamentală , fie declarate neconstituționale, împreună cu prevederile
art. 1 din Legea nr. 176/2010 , în raport cu
art. 150 din Constituție , pentru că se completează dispozițiile
art. 121 alin. (1) din Constituție “. Cu alte cuvinte, prin
art. 91 din Legea nr. 161/2003
se reglementează o nouă modalitate de încetare a mandatului primarului, adăugându-se astfel la
Constituție , iar instituirea prin lege, respectiv prin
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 , a unor incompatibilități privind aleșii locali încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești. Așadar, prin lege organică nu se pot stabili limitări ale funcției de primar și ale celei de membru al consiliului local sau județean, prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009
Curtea Constituțională operând distincția dintre funcțiile nominalizate expres prin Constituție pentru care nu se pot stabili limitări prin lege organică și restul funcțiilor, pentru care se pot extinde incompatibilitățile, dacă prin
Constituție
s-a stabilit clar acest lucru.
6.
Se mai arată că insuficienta reglementare a instituției incompatibilităților generează arbitrar lipsă de previzibilitate și incertitudine juridică, în condițiile în care nicio lege în vigoare nu definește propriu-zis instituția incompatibilității. În aceste condiții, încetarea mandatului de ales local încalcă principiul supremației interesului public deoarece această sancțiune duce la organizarea de noi alegeri, cu cheltuieli majore.
7.
Cu privire la dispozițiile
art. 25 din Legea nr. 176/2010 , prin care se stabilește interdicția de a exercita o funcție publică timp de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate, autorul excepției consideră, în esență, că acestea sunt abuzive, disproporționale și contrare dreptului fundamental la muncă, drept care, potrivit
art. 41 alin. (1) din Constituție , nu poate fi îngrădit. Principiul proporționalității este încălcat prin faptul că, în cazul constatării abaterii disciplinare constând în existența stării de incompatibilitate sau a conflictului de interese, nu se poate aplica sancțiunea disciplinară a mustrării sau a avertismentului, deși aceasta ar fi posibilă, ci se aplică de drept cea mai gravă sancțiune - încetarea mandatului. De asemenea, același principiu este încălcat și din perspectiva proporționalității „dintre sancțiunile administrative și cele penale din punctul de vedere al termenului de prescripție al sancțiunii aplicabile, ca urmare a stabilirii răspunderii generate de incompatibilitate și conflictul de interese, dar și din punctul de vedere al duratei pedepselor complementare (interdicția ocupării aceleiași funcții)“. Din interpretarea
art. 25 alin. (1) ,
(3)
și
(4) rezultă că Legea nr. 176/2010
se completează cu prevederile
Codului muncii
și ale
privind Statutul funcționarilor publici, dar nu se menționează care dintre acestea are prioritate de aplicare în ceea ce privește termenele în care se pot face evaluări legate de abaterile disciplinare și condițiile în care intervine interdicția ocupării aceleiași funcții.
8.
Se arată că participarea viceprimarului în consiliul de administrație al unității școlare nu poate crea privilegii în sensul
art. 16 alin. (1) din Constituție
și nu poate fi vorba despre un interes public în a restrânge dreptul unui funcționar public de a deține o altă funcție în cadrul autorităților sau instituțiilor publice. O astfel de calitate nu are legătură cu prevenirea și sancționarea corupției, dimpotrivă, o astfel de abordare duce în derizoriu un asemenea deziderat.
9.
Se mai arată că menționarea, în cuprinsul comunicatelor de presă ale ANI, a rapoartelor de evaluare întocmite la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice aduce un grav prejudiciu imaginii alesului local subiect al respectivului raport de evaluare, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale și convenționale privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, în condițiile în care aceste ingerințe nu pot fi justificate sub imperiul unor situații expres și limitativ enumerate în cuprinsul acestor norme fundamentale. Mai mult, indicându-se
art. 12 din Legea nr. 176/2010 , se susține că ANI desfășoară, în realitate, o activitate de jurisdicție.
10.
Din cele de mai sus rezultă cu evidență lipsa de coerență, insuficienta reglementare și coroborare dintre actele normative, dar și dintre răspunderea în domeniul penalului și răspunderea în domeniul administrativului, ceea ce creează confuzii și imprecizie de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
11.
Autorul excepției precizează că în speță nu putea fi reținută starea proprie de incompatibilitate, deoarece desemnarea viceprimarului în consiliul de administrație al școlii s-a făcut de către primar, în considerarea prevederilor
art. 96 din Legea educației naționale nr. 1/2011 , iar mandatul astfel încredințat nu viza o instituție publică, așa cum enumeră
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 , ci o instituție de interes public. Întrucât această din urmă normă legală era neclară și genera abuzuri din partea ANI, legiuitorul, prin
pentru modificarea și completarea
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, nu a mai reglementat starea de incompatibilitate a aleșilor locali vizând unitățile și instituțiile de învățământ de stat.
12.
În final, se face referire la principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată cu bună-credință, în spiritul loialității față de Legea fundamentală și în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice. De asemenea, este indicat un studiu comandat de Comisia Europeană prin care se relevă că posibilitatea intervenirii unui conflict între interesele publice și interesul privat al funcționarului public apare numai în privința acelor funcționari care aparțin unor instituții publice determinate, respectiv Guvern, Parlament, Banca Națională, Camera de Conturi/Audit și Curtea Supremă de Justiție, autorul excepției apreciind, în virtutea
art. 20 alin. (2) din Constituție , că normele europene trebuie să prevaleze. Consideră că se impune reconsiderarea în materie a practicii Curții Constituționale, întrucât, odată cu evoluția condițiilor social-economice, politice și morale ale societății, au apărut elemente noi care pot determina admiterea ulterioară a excepției de neconstituționalitate.
13.
Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este vădit neîntemeiată, niciunul dintre argumentele aduse în motivarea acesteia neavând legătură cu dispozițiile legale criticate.
14.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, pe de o parte, dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d)
și ale
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Dispozițiile
art. 87 alin. (1)
partea introductivă au fost modificate prin
pct. 4 al art. unic din Legea nr. 87/2017
pentru modificarea
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, iar cele ale
lit. d) a alin. (1) al art. 87
au fost modificate prin
pct. 2 al art. unic din Legea nr. 128/2017
pentru modificarea și completarea
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017. Noile prevederi nu sunt însă incidente la întocmirea raportului de evaluare contestat în prezenta cauză (care vizează perioada 15 decembrie 2016-10 iunie 2017), astfel că, în considerarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța constituțională va examina dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003
în redactarea inițială, care a produs efecte juridice în cauza de față, și anume în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Textele de lege criticate aveau următorul conținut juridic:
–
Articolul 87
alin. (1) lit. d) : „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;“;
–
Articolul 91
alin. (1)
și
(3)-(6):
(1)
Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la
art. 88 alin. (2) , după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local.
(...)
(3)
Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4)
În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.
(5)
Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.
(6)
În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali și consilierilor județeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor
privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
18.
Pe de altă parte, potrivit motivării excepției de neconstituționalitate, obiect al acesteia îl formează și dispozițiile
art. 12
și
25 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru completarea
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Aceste dispoziții legale aveau, în redactarea vizată de autorul excepției, următorul conținut normativ:
–
Articolul 12
:
Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la
art. 8
din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin
Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalități:
a)
pe baza unui raport de sesizare, întocmit de președintele Agenției;
b)
pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite președintelui Agenției, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menținerea propunerii.
Sesizarea făcută cu rea-credință atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut sesizarea.
Repartizarea lucrării inițiate la sesizarea atât a oricărei persoane fizice sau juridice, cât și a celei din oficiu, prevăzută la alin. (2), se face în mod aleatoriu, potrivit
art. 9 alin. (1) .
Agenția poate formula acțiune în regres în cel mult un an de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost obligată la plată împotriva persoanei vinovate.
Agenția asigură afișarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese, prevăzute în
anexele nr. 1
și
2 , pe pagina de internet a Agenției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, a adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se mențin pe pagina de internet a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestuia și se arhivează potrivit legii.
–
Articolul 25
:
Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere
disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.
Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.
19.
Articolul 25
a fost completat cu
alin. (5)
prin
art. unic al
pentru completarea
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 21 martie 2019, însă aceste dispoziții nu erau în vigoare la data stabilirii stării de incompatibilitate prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, astfel că noile dispoziții ale
art. 25 alin. (5)
nu pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate.
20.
Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale
art. 16 alin. (3)
privind ocuparea funcțiilor și demnităților publice, ale
art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale
art. 24
- Dreptul la apărare, ale
art. 26 alin. (1)
privind obligația autorităților publice de a respecta și de a ocroti viața intimă, familială și privată, ale
art. 37
- Dreptul de a fi ales, ale
art. 41 alin. (1)
privind neîngrădirea dreptului la muncă, ale
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale
art. 121
- Autorități comunale și orășenești și ale
art. 124 alin. (2)
potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. De asemenea, prin raportare la prevederile
art. 11
și
20 din Constituție , sunt invocate și dispozițiile
art. 6
- Dreptul la un proces echitabil și ale
art. 8
- Dreptul la respectarea vieții private și de familie din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiile
art. 1
- Demnitatea umană, ale
art. 7
- Respectarea vieții private și de familie și ale
art. 48 alin. (2) , prin care oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare, din
Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, astfel consolidându-se o vastă jurisprudență constituțională în materie.
22.
Dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003
au fost examinate fie distinct (de exemplu, prin
Decizia nr. 320 din 30 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2023,
Decizia nr. 375 din 5 iulie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1242 din 22 decembrie 2022,
Decizia nr. 300 din 18 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 august 2022,
Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 3 mai 2019,
Decizia nr. 319 din 10 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 2 octombrie 2018,
Decizia nr. 71 din 22 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 526 din 26 iunie 2018,
Decizia nr. 12 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 30 martie 2016, sau
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011), fie alături de cele ale
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6)
din aceeași lege, prin raportare la critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză (în acest sens fiind
Decizia nr. 93 din 3 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015,
Decizia nr. 305 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 9 iulie 2015, sau
Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015), Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
23.
Prin deciziile mai sus menționate, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003
instituie mai multe situații de incompatibilitate ce reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsuri ce au ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice (a se vedea
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , precitată).
24.
În paragraful 16 al
Deciziei nr. 12 din 19 ianuarie 2016 , precitată, Curtea a observat, față de critica potrivit căreia textul de lege supus controlului nu determină în concret instituțiile publice de interes local din al căror consiliu de administrație poate face parte primarul, lăsând stabilirea acestora la aprecierea inspectorilor Agenției Naționale de Integritate (ANI), că aceasta se întemeia pe situația particulară în care se afla autorul excepției. În consecință, Curtea a reținut că autorul critica, în realitate, un aspect ce excedează controlului de constituționalitate, și anume modul de interpretare și aplicare a legii de către ANI; or, în jurisprudența sa în materie, Curtea a statuat în mod constant că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății, aspecte asupra cărora competență exclusivă au instanțele judecătorești, și nu Curtea Constituțională (în același sens este și
Decizia nr. 320 din 30 mai 2023 , precitată, paragraful 29).
25.
Față de cele de mai sus, Curtea observă că în prezenta cauză este formulată o critică asemănătoare, în sensul că autorul excepției, în calitate de viceprimar, reprezenta primarul în cadrul consiliului de administrație al unei unități de învățământ, în temeiul
art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, acesta reclamând încadrarea eronată de către ANI a instituției de învățământ în rândul instituțiilor publice, autorul considerând-o în realitate o instituție de interes public. Or, cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia mai sus indicată, în sensul că astfel de critici au caracter inadmisibil deoarece, vizând aspecte de aplicare și interpretare a legii, nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.
26.
Prin aceeași decizie mai sus menționată -
Decizia nr. 12 din 19 ianuarie 2016
- Curtea a reținut, la paragraful 17, referitor la critica privind încălcarea
art. 16 alin. (3)
și a
art. 37 din Legea fundamentală , că aceasta nu poate fi reținută, deoarece prin stabilirea unei incompatibilități între funcția de primar și aceea de membru al consiliului de administrație al unei instituții publice nu se aduce atingere dreptului de a ocupa o funcție publică în condițiile legii și nici dreptului de a fi ales. Astfel, persoanele care ocupă aceste funcții publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale, situație în care se află și autorul excepției, iar incapacitatea atașată mandatului astfel dobândit reprezintă o garanție necesară exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , precitată, și
Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, paragraful 38).
27.
Mai mult, Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 239 din 3 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 19 august 2022, paragrafele 15 și 16, că dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003
sunt o aplicare a prevederilor constituționale cuprinse în
art. 16 alin. (3) , în virtutea căruia demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, sens în care reglementează și
art. 80 din Legea nr. 161/2003 , potrivit căruia incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de
Constituție , de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile legale în materie (în acest sens, a se vedea și
Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , precitată, paragraful 22).
28.
Pe de altă parte, având în vedere prevederile legale criticate, raportate la cadrul legislativ privind administrația publică locală (în contextul dat, reprezentat de
Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în prezent abrogată), și aplicând considerentele de principiu cu privire la egalitatea în drepturi, Curtea a observat că legiuitorul a instituit incompatibilități specifice fiecărei funcții. Astfel, pentru funcția de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu local, incompatibilitatea este prevăzută de textul de lege criticat, iar pentru funcția de consilier local sau consilier județean, incompatibilitatea este reglementată, după caz, de
art. 88-90 din Legea nr. 161/2003 . Ca atare, distinct de criteriul alegerii, inerent statutului aleșilor locali în reglementarea regimului incompatibilităților acestora, legiuitorul a avut în vedere atribuțiile și sarcinile specifice fiecărei funcții, particularizându-le în raport cu acest din urmă criteriu. Față de această împrejurare, Curtea a reținut că legiuitorul are competența constituțională de a stabili astfel de incompatibilități în funcție de criteriul menționat, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile
art. 16 din Legea fundamentală
(în acest sens, a se vedea
Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016, paragrafele 19-23).
29.
Având în vedere aceste considerente, care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, nu pot fi reținute nici criticile autorului excepției potrivit cărora prin stabilirea, în cuprinsul
Legii nr. 161/2003 , a cazurilor de incompatibilitate specifice aleșilor locali ar avea loc o suplimentare normativă față de conținutul
Legii fundamentale , cu încălcarea
art. 154
al acesteia.
30.
Referitor la dispozițiile constituționale ale
art. 41
privind munca și protecția socială a muncii, invocate în motivarea excepției, Curtea a constatat, prin
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , precitată, că nici acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, deoarece incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea primarilor și a viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora și a asigurării transparenței și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice. Totodată, Curtea a arătat că încetarea mandatului intervine de drept, în temeiul legii, însă numai în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.
31.
Cât privește dispozițiile
art. 121 din Legea fundamentală , de asemenea invocate în motivarea criticii, prin
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , precitată, Curtea a reținut că acestea nu au incidență în cauză, deoarece consacră, la nivel constituțional, principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, fără a avea vreo legătură cu incompatibilitățile prevăzute de lege pentru funcțiile de primar, viceprimar, președinte și vicepreședinte de consiliu local. Pentru considerente similare, Curtea a constatat, prin
Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019 , precitată, paragraful 28, că nici dispozițiile
art. 120 din Constituție
nu au incidență, deoarece normele fundamentale invocate statuează că autonomia publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, fără a avea vreo legătură cu incompatibilitățile vizate de dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 .
32.
Considerentele reținute în deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
33.
Întrucât în cauză nu se poate reține restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, rezultă lipsa de incidență a ipotezei cuprinse în
art. 53 din Constituție , astfel că susținerile referitoare la pretinsa încălcare a principiului proporționalității sunt lipsite de obiect ( Decizia nr. 375 din 5 iulie 2022 , precitată, paragraful 21).
34.
În ceea ce privește dispozițiile criticate ale
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6) din Legea nr. 161/2003 , Curtea reține că acestea stabilesc modalitatea în care intervine starea de incompatibilitate [ alin. (1)]
și în care aceasta poate fi evitată [ alin. (3)] , actul administrativ de constatare de către prefect, într-un termen cert și în anumite condiții, a stării de incompatibilitate [ alin. (4)]
și calea de atac aplicabilă [ alin. (5)] , precum și consecința încetării de drept a mandatului de primar constând în propunerea pe care prefectul o înaintează Guvernului privind stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar [ alin. (6)] .
35.
Examinând încheierea de sesizare și motivarea excepției, Curtea constată însă că litigiul în care autorul a ridicat prezenta excepție nu vizează contestarea ordinului prefectului prin care acesta a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local ca urmare a intervenirii stării de incompatibilitate în condițiile
art. 91 din Legea nr. 161/2003 , ci vizează anularea raportului de evaluare întocmit de ANI. Așadar, starea de incompatibilitate a fost constatată față de autorul excepției prin act emis de ANI pentru nerespectarea prevederilor
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 , fiind vizată o perioadă anterioară emiterii raportului de evaluare, și nu de prefect în procedura și condițiile prevăzute de
art. 91
din același act normativ. Prin urmare, prevederile
art. 91
nu sunt incidente în prezenta cauză. De altfel,
art. 91 alin. (6) , de asemenea criticat, se referă exclusiv la situația primarilor cu privire la care încetează de drept mandatul ca efect al ordinului prefectului; or, autorul excepției are calitatea de viceprimar, iar în cazul încetării înainte de termen a mandatului acestuia, atât vechea legislație, cât și noua reglementare în materie prevăd că un nou viceprimar este ales nu prin alegeri directe, ca în cazul primarului, ci de către consiliul local, care alege din rândul membrilor săi un nou viceprimar [a se vedea, în acest sens,
art. 57 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , în prezent abrogată, și
art. 152 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019]. Totodată, Curtea observă că autorul excepției nici nu formulează critici de neconstituționalitate distincte, care să reflecte pretinsul conflict dintre prevederile
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6) din Legea nr. 161/2003
și normele constituționale invocate, ci exprimă argumente generale și comune față de ansamblul normativ criticat format din
art. 87 alin. (1) lit. d)
și
art. 91
din aceeași lege.
36.
Or, între condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate se numără atât incidența textului criticat în soluționarea cauzei în care excepția a fost ridicată, adică relevanța ridicării excepției pentru soluționarea cauzei, cât și motivarea excepției prin argumente pertinente și precise. În lipsa îndeplinirii acestor două condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 91 alin. (1)
și
(3)-(6) din Legea nr. 161/2003
este inadmisibilă.
37.
Referitor la dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 176/2010 , de asemenea obiect al excepției potrivit încheierii de sesizare și notelor autorului excepției, Curtea reține că față de acestea nu sunt formulate niciun fel de critici distincte în cuprinsul motivării excepției, fiind indicat într-un singur loc doar conținutul unei sintagme cuprinse în
alin. (1)
al acestui articol, potrivit căreia ANI îndeplinește activitatea de evaluare la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice. Autorul excepției critică în mod general activitatea specifică ANI, afirmând că aceasta are, în realitate, caracter jurisdicțional și că prin publicarea comunicatelor de presă vizând întocmirea rapoartelor de evaluare sunt afectate drepturi și valori fundamentale, precum demnitatea umană și dreptul la viață privată și de familie, ale persoanei vizate de aceste rapoarte. Or, analizând conținutul normativ al
art. 12 , Curtea constată că doar la
alin. (6)
este prevăzută o obligație de afișare pe pagina de internet a ANI, dar obiectul acestei comunicări publice nu îl reprezintă rapoartele de evaluare, ci declarațiile de avere și interese. Cât privește pretinsul caracter jurisdicțional al activității desfășurate de ANI, acesta nu este demonstrat, ci doar afirmat. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 176/2010
este nemotivată, fiind astfel inadmisibilă.
38.
În subsidiar, este de amintit jurisprudența Curții prin care a stabilit că ANI desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010 (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012,
Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, sau
Decizia nr. 210 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 18 iunie 2013).
39.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 25 din Legea nr. 176/2010 , de asemenea criticate, Curtea Constituțională constată în prealabil că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010
prin raportare la prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5)
și ale
art. 16 , a constatat că dispozițiile
art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010
sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de
art. 1
din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile
art. 25 din Legea nr. 176/2010
sunt criticate în ansamblu și din altă perspectivă, astfel că nu se pune problema incidenței deciziei de admitere anterior menționate.
40.
În prezenta cauză, autorul excepției critică, pe de o parte, interdicția ocupării unei funcții publice timp de 3 ani de la confirmarea definitivă a stării de incompatibilitate sau a conflictului de interese, ca fiind contrară dreptului la muncă și alegerii libere a profesiei, și, pe de altă parte, natura acestei interdicții, care, deși are natura unei sancțiuni disciplinare, este disproporționată (mai gravă) față de pedeapsa complementară a interdicției ocupării aceleiași funcții specifică dreptului penal.
41.
Dispozițiile
art. 25 din Legea nr. 176/2010
au mai fost examinate de Curtea Constituțională alături de cele ale
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003
prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Prin
Decizia nr. 93 din 3 martie 2015
și
Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , precitate, dar și prin decizii referitoare în mod singular la prevederile
art. 25 din Legea nr. 176/2010 , Curtea a statuat că acestea se integrează scopului legii, și anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu contravin normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (a se vedea, în acest sens, și
Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014,
Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, și
Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015).
42.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la muncă, garantat de
art. 41 alin. (1) din Constituție , devin incidente considerentele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , precitată, la care s-a făcut mai sus referire, prin care aceasta, respingând criticile, a arătat, în esență, că activitatea aleșilor locali vizați de
art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003
trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora și a asigurării transparenței și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice.
43.
În legătură cu pretinsa confuzie cu privire la natura interdicției ocupării unei funcții publice - între sancțiune disciplinară și pedeapsă complementară penală -, Curtea reține, în prealabil, că aceasta atinge aspecte ce vizează în primul rând identificarea legii aplicabile, interpretarea și aplicarea acesteia în fiecare cauză în funcție de circumstanțele sale specifice, operațiuni ce nu intră în competența Curții Constituționale, ci, în final, în cea a instanțelor de judecată. Curtea a reținut constant că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul aleșilor locali revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului social și de evitare a conflictului de interese ( Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , precitată paragraful 26). Totodată, în contextul criticilor formulate este relevantă
Decizia nr. 438 din 4 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 octombrie 2019, prin care Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 176/2010 , a analizat critici referitoare la o pretinsă lipsă de precizie și claritate a acestor norme, în sensul că nu se poate distinge între conflictul de interese ca abatere disciplinară și conflictul de interese ca infracțiune. În considerentele cuprinse la paragrafele 18-25 ale acestei decizii, Curtea a arătat că există o foarte clară distincție la nivel normativ între, pe de o parte, conflictul de interese de natură administrativă, definit la
art. 70 din Legea nr. 161/2003
și sancționat disciplinar potrivit
art. 25 din Legea nr. 176/2010 , și, pe de altă parte, conflictul de interese care intră în sfera ilicitului penal, reglementat la
art. 301 din Codul penal
în vigoare (respectiv la
art. 253^1 din Codul penal din 1969 ) ca infracțiune de serviciu și care, odată cu intrarea în vigoare a
pentru modificarea
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017, a fost redenumită folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, faptă penală a cărei săvârșire se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani. În consecință, Curtea nu a putut reține încălcarea
art. 1 alin. (5) din Constituție
sub aspectul exigențelor de calitate a legii.
44.
În sfârșit, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor
art. 21 alin. (3) , ale
art. 24 , ale
art. 124 alin. (2)
și ale
art. 150 din Constituție , Curtea constată că acestea sunt doar enumerate în preambulul motivării excepției, fără a fi însă și explicitată o relație de contrarietate a textelor de lege criticate față de aceste norme fundamentale, astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate are caracter inadmisibil. În plus,
art. 150
vizează regulile constituționale privind inițiativa revizuirii
Constituției , fiind în mod evident lipsit de incidență în prezenta cauză.
45.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 91 alin. (1)
și
(3)
-
(6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, și ale
art. 12 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru completarea
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Viorel Barbu în Dosarul nr. 13/42/2019 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile
art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 87/2017 , și ale
art. 25 din Legea nr. 176/2010 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 54/2019 , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-șef, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.