Legea nr. 32/1991

Articolul 1

Veniturile sub forma de salarii și alte drepturi salariale realizate de către persoanele fizice române sau străine, pe teritoriul României, sînt supuse impozitului potrivit prevederilor prezentei legi.

Se considera salarii realizate pe teritoriul României salariile în bani primite de către salariați de la persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, precum și salariile primite din străinătate de către persoanele care își desfășoară activitatea în România.

Articolul 2

Venitul sub forma de salariu și alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioada la care se referă și care sînt realizate din:

a) salariile de orice fel;

b) sporurile de orice fel;

c) indemnizațiile de orice fel;

d) stimulentele din fondul de participare la profituri, recompensele și premiile de orice fel;

e) sumele plătite din fondul asigurărilor sociale în caz de incapacitate temporară de muncă și de maternitate;

f) sumele plătite pentru concediul de odihnă;

g) orice alte cistiguri primite ca plata a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice la care sînt angajați permanenți;

h) sumele plătite salariaților sub forma de indexare sau compensare, ca urmare a creșterii prețurilor și tarifelor.

Articolul 3

Prin derogare de la prevederile articolului precedent, salariile și alte drepturi salariale sau diferențe din acestea plătite pe trecut, în baza unei hotărîri judecătorești definitive, din propria inițiativa a persoanei fizice sau juridice plătitoare sau ca urmare a procedurii prevăzute în art. 14 din prezenta lege, se defalca în vederea impunerii pe lunile la care se referă, cumulindu-se cu celelalte drepturi primite în lunile respective.

Articolul 4

Se impozitează, în condițiile prevederilor prezentei legi, și următoarele drepturi bănești cuvenite persoanelor fizice:

a) cîștigurile salariaților zilieri sau temporari;

b) onorariile încasate de avocați prin barouri;

c) sumele realizate de medici și personalul sanitar de la policlinicile cu plata;

d) sumele obținute din colaborări de orice natura;

e) onorariile încasate din expertize de orice fel.

Articolul 5

Nu se cuprind în venitul lunar impozabil și nu se impun:

a) sumele plătite în baza contractelor de muncă, a statutelor sau a dispozițiilor legale, cu ocazia mutării sau transferării în interesul serviciului a unui salariat într-o alta localitate, sumele plătite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în interesul serviciului, precum și indemnizațiile care se plătesc la încadrarea în funcție;

b) sumele primite de salariați pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere;

c) ajutoarele sociale, ajutoarele acordate salariaților, precum și persoanelor care nu au calitatea de salariați;

d) pensiile de orice fel;

e) alocațiile, indemnizațiile și orice alte sume de aceasta natura acordate persoanelor cu copii, cu excepția celor de la art. 2 lit. e), precum și alocațiile de întreținere acordate persoanelor cărora li s-au dat în plasament familial sau li s-au încredințat minori;

f) alocațiile acordate, potrivit legii, pentru masa gratuita, alimentația antidot și tainurile în natură.

Articolul 6

Sînt scutite de plată impozitului prevăzut de prezenta lege următoarele categorii de persoane:

a) corespondenții de presa străini, pentru salariile pe care le primesc, sub condiția reciprocității;

b) elevii, studenții și doctoranzii, pentru burse;

c) persoanele care, în cursul aceleași luni, obțin venituri sub forma de salarii și alte drepturi salariale, de pînă la 2.000 lei, de la unitatea unde au funcția de baza;

d) invalizii de gradul I sau II, veteranii de război, precum și persoanele handicapate ce se stabilesc de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pe baza actelor doveditoare, pentru veniturile realizate la unitatea unde au funcția de baza;

e) urmașii eroilor-martiri ai Revoluției, răniții, precum și pensionării de invaliditate care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, stabiliți prin

Legea nr. 42/1990 ;

f) militarii în termen, elevii și studenții militari, pentru drepturile bănești primite.

Articolul 7

Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, pe baza următoarelor cote:

Venitul lunar impozabil - lei

Impozitul lunar - lei

pînă la 500 lei

6%

501 - 600 lei

30 lei + 10%

pentru ceea ce depășește

500 lei

601 - 700 lei

40 lei + 18%

pentru ceea ce depășește

600 lei

701 - 1.200 lei

58 lei + 22%

pentru ceea ce depășește

700 lei

1.201 - 2.000 lei

168 lei + 23%

pentru ceea ce depășește

1.200 lei

2.001 - 3.000 lei

352 lei + 24%

pentru ceea ce depășește

2.000 lei

3.001 - 5.000 lei

592 lei + 25%

pentru ceea ce depășește

3.000 lei

5.001 - 7.000 lei

1.092 lei + 26%

pentru ceea ce depășește

5.000 lei

7.001 - 10.000 lei

1.612 lei + 28%

pentru ceea ce depășește

7.000 lei

10.001 - 15.000 lei

2.452 lei + 31%

pentru ceea ce depășește

10.000 lei

15.001 - 20.000 lei

4.002 lei + 35%

pentru ceea ce depășește

15.000 lei

20.001 - 25.000 lei

5.752 lei + 40%

pentru ceea ce depășește

20.000 lei

peste 25.000 lei

7.752 lei + 45%

pentru ceea ce depășește

25.000 lei

În cazul cînd prin aplicarea acestor cote de impozit, venitul lunar net al unui salariat, realizat la unitatea unde are funcția de baza, s-ar reduce sub 2.000 lei, impozitul se diminuează, astfel încît să se asigure realizarea acestui venit.

Fracțiunile de pînă la 50 de bani inclusiv, rezultate din calculul impozitului, se neglijează, iar fracțiunile de peste 50 de bani se rotunjesc la un leu.

Veniturile sub forma de salarii și alte venituri salariale, provenite din munca prestată în mai multe locuri de muncă, se impun separat, pe fiecare loc de muncă, cu cotele și în condițiile prevăzute la primul alineat al acestui articol.

În cazul salariilor și altor drepturi salariale în valută, impozitul datorat se calculează prin transformarea în lei, la cursul de schimb în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata, după care impozitul în lei, stabilit pe baza cotelor de la alin. 1, se transforma, se retine și se vărsa la buget în valută, la același curs.

O dată cu indexarea salariilor, Guvernul va modifica în mod corespunzător și tranșele de venit lunar impozabil, pentru a nu anula efectul indexării.

Articolul 8

Impozitul pe salarii calculat în condițiile prezentei legi se reduce cu 20% în cazul persoanelor cu unu sau mai mulți copii. De asemenea, beneficiază de aceasta reducere salariații care au avut unu sau mai mulți copii născuți și înregistrați, potrivit legii, decedati ulterior, precum și sotii invalizilor de gradul I sau II, pe timpul cît durează invaliditatea și căsătoria. De aceasta reducere beneficiază și salariații fără copii, căsătoriti cu persoane care au copii, pe timpul cît durează căsătoria, dacă la data încheierii acesteia copiii erau în întreținerea efectivă a unuia dintre soți sau unul dintre aceștia platea pensie de întreținere.

Se considera persoane cu copii și salariații cu copii înfiați sau încredințați spre creștere și educare, în condițiile legii.

Reducerea prevăzute la alineatul precedent se acordă și salariaților în vîrsta de pînă la 25 ani inclusiv, fără copii.

Reducerea impozitului cu 20% se acordă pe bază de cerere și acte doveditoare, începînd cu luna următoare aceleia în care salariații au devenit părinți sau îndeplinesc una din condițiile de aplicare a reducerii și încetează începînd cu luna în care nu se mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Articolul 9

Impozitul pe salarii se calculează de plătitorii acestora și se retine lunar din sumele cuvenite la a doua chenzina.

Pentru drepturile bănești din categoria celor prevăzute la art. 4 din prezenta lege, impozitul se calculează și se retine la fiecare plata, prin cumulare cu sumele plătite anterior în cursul aceleași luni, de către același plătitor.

În situația în care plătitorul are cont bancar, impozitul se retine și se vărsa o dată cu ridicarea sumelor pentru plata celei de-a doua chenzine.

Băncile sînt obligate sa verifice cu ocazia ridicării sumelor pentru plata salariilor în țara ori către sau din străinătate reținerea și vărsarea la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii.

Articolul 10

Impozitul pe salarii reținut în plus se restituie salariaților respectivi de plătitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatării plusului.

Restituirea sumelor reținute în plus se poate face pe o perioadă de 3 ani în urma de la data reținerii.

Impozitul pe salarii nereținut la timp sau în cuantumul legal se retine de plătitorul venitului, de la salariații respectivi, pe o perioadă de un an în urma. Reținerea se poate face, în rate egale, în cel mult șase luni de la data constatării nereținerilor.

În cazul în care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de la salariatul în cauza, acesta se suporta de plătitorul salariului.

Articolul 11

Persoanele fizice sau juridice care în exercitarea activității folosesc salariați sînt obligate să depună semestrial la organul financiar pe raza căruia își au sediul sau domiciliul o dare de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii. Agenții economici cu profil special, definiți potrivit legii, vor depune aceasta dare de seama la Ministerul Finanțelor.

Articolul 12

Pentru nevărsarea la termen a impozitului pe salarii se aplică o majorare de 0,05% pentru fiecare zi de întîrziere, dar nu mai mult decît impozitul neachitat.

Articolul 13

Controlul privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii se efectuează de organele fiscale la care plătitorii de salarii sînt obligați să depună dările de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Articolul 14

Împotriva modului în care se aplică prevederile prezentei legi de către persoanele fizice sau juridice la care sînt angajați, salariații se pot adresa cu plîngere direct acestora, în termen de 30 de zile de la data reținerii impozitului. Persoana fizica sau juridică care a făcut angajarea este obligată ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării plingerii, sa procedeze la reverificarea modului de determinare a venitului lunar impozabil și a impozitului de plată și sa emita o decizie care să cuprindă rezultatele reverificării. Decizia se va comunică salariatului în cauza.

Articolul 15

În termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei data de cel care a făcut angajarea, salariatul poate face contestație adresată direcției generale a finanțelor publice pe a carei raza teritorială își are domiciliul sau sediul persoana fizica sau juridică al carei angajat este, aceasta fiind obligată sa o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare. Soluționarea contestației se face printr-o decizie care se comunică salariatului în cauza.

În termen de 30 de zile de la comunicare, împotriva deciziei date de direcția generală a finanțelor publice, salariatul poate face apel la Ministerul Finanțelor, care în termen de 40 de zile de la înregistrare este obligat sa-l soluționeze. Soluția data de Ministerul Finanțelor este definitivă și se comunică salariatului în cauza.

Articolul 16

Contestațiile și apelurile privind impozitul pe salarii sînt scutite de plată taxei de timbru.

Articolul 17

Ministerul Finanțelor poate acorda, în cazuri temeinic justificate, eșalonări și aminari la plata impozitului pe salarii.

Articolul 18

Constituie contravenții următoarele fapte, dacă potrivit legii penale nu sînt considerate infracțiuni:

a) refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documentele privind modul de calculare, reținere și vărsare la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii;

b) nedepunerea în termen de 15 zile de la încheierea semestrului a dării de seama privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Contravenția de la lit. a) se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, iar contravenția de la lit. b), cu amendă de la 3.000 la 5.000 lei.

Constatarea contravențiilor și sancționarea lor se fac de persoanele din cadrul Ministerului Finanțelor sau organele sale teritoriale, împuternicite în acest scop de conducerea acestora.

Articolul 19

În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la

art. 18 li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Articolul 20

Pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni metodologice privind tehnica de calcul al impozitului pe salarii, formularistica corespunzătoare și atribuțiile și răspunderile organelor fiscale privind aplicarea acestei legi, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României.

Articolul 21

Aplicarea prevederilor prezentei legi nu afectează salariile tarifare nete existente la 31 decembrie 1990.

Articolul 22

Pentru asigurarea, de regula, a aceluiași cuantum al veniturilor nete, adaosurile stabilite sub forma de procente din salariul tarifar se mențin la același nivel și se vor aplica la salariile de baza.

Adaosurile, primele și indemnizațiile care, potrivit legii, sînt stabilite în sume fixe nete se vor transforma în sume brute prin majorarea acestora cu 30 la suta.

Articolul 23

Drepturile de salarizare acordate după intrarea în vigoare a prezentei legi se stabilesc în sume brute.

Articolul 24

Drepturile privind indemnizațiile acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat și concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vîrsta de pînă la un an se calculează, în continuare, pe baza cotelor stabilite, potrivit legii, aplicate la salariile brute care constituie baza de calcul.

De asemenea, pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile militare și pensia suplimentară se calculează, în continuare, pe baza cotelor existente, potrivit legii, la data aplicării prezentei legi.

În cazul în care, în perioada luată în considerare la stabilirea pensiilor, sînt cuprinse atît salariile nete, cît și salariile brute, baza de calcul a pensiilor o constituie media acestor salarii determinate potrivit legii.

Articolul 25

Pentru stabilirea, potrivit legii, a alocației de stat pentru copii, chiriilor pentru locuintele din fondul locativ de stat, a burselor pentru elevi și studenți, precum și a contribuției părinților pentru întreținerea copiilor în crese și grădinițe, se iau în considerare salariile tarifare nete, respectiv veniturile nete determinate potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 1990.

Articolul 26

Suma neta de 750 lei lunar acordată începînd cu data de 1 noiembrie 1990 pentru indexarea salariilor ca urmare a liberalizarii prețurilor și tarifelor se stabilește în cuantum brut de 975 lei lunar.

Articolul 27

Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se calculează asupra salariului de baza, inclusiv sporul de vechime aferent, iar contribuția de 1% datorată de salariați pentru fondul de șomaj se calculează asupra salariului de baza.

Articolul 28

În vederea stabilirii indemnizațiilor cuvenite pentru concedii legale de odihnă, veniturile nete lunare primite de către salariați anterior aplicării prezentei legi vor fi transformate în venituri brute pe baza tabelelor de calcul a impozitului pe salarii utilizate pentru persoanele cu copii.

Articolul 29

În situațiile în care pentru evitarea dublei impuneri exista convenții sau alte acorduri internaționale la care România este parte, se aplică cu privire la impozitul pe salarii prevederile din acele convenții sau acorduri.

Articolul 30

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga

Legea nr. 1/1977

privind impozitul pe fondul total de retribuire la unitățile socialiste de stat,

art. 16-18 din Legea nr. 2/1977

privind impozitul agricol,

art. 3 din Legea nr. 4/1990

privind remunerarea și alte drepturi ale Președintelui României, senatorilor și deputaților, art. 9 și anexa nr. 2 din

Decretul nr. 279/1983

privind reglementarea asistenței medicale cu plata,

Decretul nr. 409/1985

privind majorarea contribuției persoanelor fără copii,

art. 3-7, 9 și 10 din Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 545/1970

privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, art. 7, 14 alin. 3 și anexa nr. 3 din

Hotărîrea Guvernului nr. 1.222/1990

privind regimul impozitelor și taxelor aplicabile reprezentantelor din România ale societăților comerciale sau organizațiilor economice străine,

Hotărîrea Guvernului nr. 52/1991

privind impozitul pe salariu, precum și orice alte dispoziții contrare.

Articolul 31

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 aprilie 1991.

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința din 18 martie 1991.