Decizia nr. 482/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 și ale cărții V din Codul de procedură civilă, ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996

și ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.077/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției personal precum și partea Asociația de Proprietari bl. 104, bd. Națiunile Unite nr. 8, prin președinte, Exacustodian Păușescu.

Autorul excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate, arătând că

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

este discriminatoriu și creează confuzii cu privire la cuantumul taxei de timbru care trebuie plătită, iar art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996

încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece scutește de la plata taxei de timbru asociația de proprietari reclamantă, dar nu și pe proprietarul aflat în litigiu cu aceasta. Cu privire la dispozițiile art. 373^1 și ale cărții V din Codul de procedură civilă, susține că acestea îi încalcă dreptul de proprietate, deoarece procedura executării silite, care are ca rezultat privarea de proprietate, poate fi încuviințată și fără citarea părților. În sfârșit, cu privire la

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, arată că din eroare instanța de judecată a reținut invocarea excepției de neconstituționalitate a acestui text.

Reprezentantul părții Asociația de Proprietari bl. 104, bd. Națiunile Unite nr. 8, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, arătând că se raliază punctelor de vedere exprimate în dosar de Guvern și de Avocatul Poporului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , deoarece acest text nu are legătură cu soluționarea cauzei, și concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției referitoare la dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 și ale cărții V din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 15.077/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, ale art. 373^1 și ale cărții V din Codul de procedură civilă, ale art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996

și ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de către Aurel Ionescu cu prilejul soluționării unei contestații la executare silită imobiliară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , ale art. 373^1 și ale cărții V din Codul de procedură civilă, ale art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996

și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992

sunt neconstituționale, deoarece încalcă principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, și dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, precum și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la protecția proprietății. Astfel, este neconstituțională procedura executării silite, care poate fi încuviințată și fără citarea părților. De asemenea, autorul excepției consideră că scutirea de la plata taxei de timbru a asociațiilor de proprietari, în cazul acționării în justiție a oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, este contrară Constituției, deoarece proprietarii nu beneficiază de această scutire.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, instituirea unor taxe de timbru este lăsată la latitudinea legiuitorului și, ca atare, nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Legea fundamentală și de art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

sunt neconstituționale, arată că aceasta nu poate fi reținută, Curtea Constituțională statuând de nenumărate ori că acestea sunt constituționale. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a art. 373^1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că aceste dispoziții sunt constituționale, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar întreaga procedură de executare silită este prevăzută de lege, respectiv de cartea V din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părțile au acces la justiție, iar debitorul are la dispoziție garanții procedurale care îi permit să se adreseze instanței de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, dispozițiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă nu îngrădesc principiile enunțate de autorul excepției, ci, dimpotrivă, constituie expresia aplicării lor, garantând desfășurarea procedurii de executare silită, cu respectarea Constituției. Dând expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, dispozițiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă reprezintă norme privind executarea silită, instituție procedurală al cărei scop este reprezentat de realizarea definitivă și practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , arată că instanța de contencios constituțional a statuat că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenții. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a normelor privind taxele de timbru față de principiul garantării dreptului de proprietate, arată că instituirea taxei de timbru nu afectează nici existența și nici protecția acestui drept. În ceea ce privește

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea acestei prevederi, iar prin

Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004

și prin

Decizia nr. 5 din 18 februarie 2005

a statuat că acestea sunt în concordanță cu Legea fundamentală.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

și ale art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996 , față de dispozițiile art. 44 din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu poate fi reținută. Astfel, taxa aferentă contestației la executare silită poate diminua patrimoniul celui executat silit sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi considerată ca fiind contrară garantării și ocrotirii dreptului de proprietate. De asemenea, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 și ale cărții V din Codul de procedură civilă, deoarece aceste texte de lege nu îngrădesc accesul liber la justiție, instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, opțiunea legiuitorului în acest caz fiind impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

vin în contradicție cu prevederile art. 44 din Constituție, arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanța este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele prevederi legale:

- dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997; taxa judiciară de timbru prevăzută de

art. 2 alin. (2) a fost actualizată prin Hotărârea Guvernului nr. 783/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004. Textul criticat are următorul conținut:

"În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestată.";

- dispozițiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul criticat are următoarea formulare:

"Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.

Instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

După încuviințarea cererii instanța va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.";

- dispozițiile cărții V din Codul de procedură civilă, referitoare la executarea silită;

- cu privire la dispozițiile art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , din examinarea motivării formulate de autorul excepției reiese că, în realitate, acesta critică doar prevederile alin. 3 al acestui articol, care se referă la scutirea de taxa de timbru a acțiunii formulate în justiție de către asociația de proprietari. Anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997. Potrivit acestui text, "Acțiunea este scutită de taxă de timbru";

- dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textul criticat are următorul conținut:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

(5) Pe perioada soluționării excepției de neconsti-tuționalitate judecarea cauzei se suspendă.

(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 și 24 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea următoarelor dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:

- Art. 6: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.";

- Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:

"Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.";

- Art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text care are următorul conținut:

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , autorul excepției își motivează critica de neconstituționalitate, prin aceea că acest text de lege "nu detaliază progresiv cu art. 20 alin. (1) taxele de timbru pentru contestații", fără a indica o dispoziție sau un principiu din Legea fundamentală care ar fi încălcat prin prevederile criticate. Așa fiind, se constată că nu sunt întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, prevăzute la

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", excepția de neconstituționalitate cu privire la acest text legal urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 373^1 din Codul de procedură civilă, aceste dispoziții de lege prevăd că cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel, iar acesta va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu. Instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, iar după încuviințarea cererii instanța va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia. Se observă că aceste dispoziții reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. De altfel, prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.

III. Cu privire la critica de neconstituționalitate a cărții V din Codul de procedură civilă, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată. Cartea V se referă la executarea silită, stabilind scopul și obiectul executării, procedura de sesizare a organului de executare, persoanele și bunurile supuse executării, procedura cauțiunii, a contestației la executare, a întoarcerii executării, urmărirea silită a bunurilor mobile și imobile, distribuirea sumelor realizate prin executarea silită și predarea silită a bunurilor, proceduri asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat în numeroase rânduri, stabilind că acestea nu încalcă dispozițiile Legii fundamentale sau ale convențiilor internaționale la care România este parte. În acest sens sunt

Decizia nr. 30 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 24 februarie 2005,

Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, Decizia nr. 488 din 16 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2004,

Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, și

Decizia nr. 467 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004.

IV. Cu privire la art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996 , autorul excepției de neconstituționalitate arată că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție, prin faptul că asociația de proprietari care administrează clădirile cu mai multe apartamente proprietate privată sau mixtă, în condițiile

Legii locuinței nr. 114/1996 , este scutită de taxa de timbru, în cazul acționării în justiție a oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că ele nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenței sale, spre exemplu

Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, "instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind așadar la aprecierea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi".

De altfel, prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de neconstituționalitate, prin raportare la dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție, iar prin Decizia nr. 163 din 4 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, și prin

Decizia nr. 271 din 26 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată. Soluția pronunțată în deciziile menționate, precum și considerentele pe care acestea s-au bazat sunt valabile și în prezenta cauză.

V. Cu privire la critica de neconstituționalitate a

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 146 lit. d), Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial". În aplicarea acestor dispoziții,

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Rezultă că, în cadrul controlului constituționalității legilor, prevăzut de dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție, sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea declanșării controlului poate fi făcută numai pe calea ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, cu condiția ca soluționarea cauzei să depindă de legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanță criticată ca neconstituțională. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992

fiind, așadar, inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.077/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 și a celor ale cărții V din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 31 din anexa nr. 2 a

Legii locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2005.