Legea nr. 76/1992

Articolul 1

Guvernul și Banca Naționala a României vor informa Parlamentul, pînă la 30 septembrie 1992, cu rezultatul controlului asupra modului în care consiliile imputernicitilor statului și consiliile de administrație ale agenților economici care au beneficiat de credite în urma acțiunii de compensare au adus la îndeplinire măsurile stabilite, potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991, pentru asigurarea rambursarii acestor credite la termenele prevăzute în graficele întocmite cu băncile.

Pînă la aceeași dată, Guvernul și Banca Naționala a României vor informa Parlamentul cu rezultatul inventarierii stocurilor disponibile și cu soldul plăților restante, precum și cu măsurile luate pentru readucerea acestor bunuri și valori în circuitul economic.

Comisiile de cenzori au obligația de a urmări ca bilanțurile contabile sa reflecte rezultatele aplicării prevederilor prezentei legi.

Articolul 2

Eventualele credite de compensare, nerambursate la scadenta, se vor recupera de bănci din încasările ulterioare fără a se admite alte prioritati la plati, cu excepția celor pentru salarii, pentru cel mult 2 luni din perioada stabilită pentru rambursarea integrală a creditului de compensare.

Articolul 3

Băncile au dreptul sa retina și sa folosească, pentru rambursarea la scadenta a creditelor de compensare și a dobinzilor aferente, sumele încasate de agenții economici din înstrăinarea bunurilor mobile și imobile care au constituit garanții ale creditelor respective.

Articolul 4

Urmărirea silită prin scoatere în vînzare a bunurilor constituie drept garanții pentru creditele de compensare potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991 se inițiază de către bănci și se executa potrivit reglementărilor în vigoare, în situația în care nu s-a asigurat rambursarea creditului și a dobinzilor aferente de către agentul economic în termen de 30 zile de la expirarea scadentei ratei nerestituite.

Valorificarea se va face numai prin vînzare la licitație. Prețul de la care începe licitația pentru bunurile mobile este cel rezultat din evaluarea prevăzută de lege. Pentru bunurile imobile, prețul de la care începe licitația se stabilește în raport cu valoarea pe piața la data începerii executării silite. Dacă una dintre părți nu este de acord cu valoarea de piața determinata de executorul judecătoresc, aceasta se va stabili pe cale judecătorească.

Articolul 5

În cazul de nerecuperare integrală a creditului prin urmărire silită și procedura de lichidare a unității debitoare prevăzute de reglementările în vigoare, garanția acordată de stat pentru creditele de compensare ale agenților economici, potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991, devine exigibilă și se executa în favoarea băncilor creditoare prin plati din sumele prevăzute în bugetul de stat cu aceasta destinație.

Articolul 6

Agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, au obligația efectuării tuturor plăților datorate către orice creditor persoana juridică, inclusiv cele pentru achitarea obligațiilor cu orice titlu către stat, în ordinea scadentei. Scadenta unei plati, se stabilește prin: contracte între agenții economici; contracte de credit; titluri de credite; prevederi legale în cazul impozitelor și taxelor. În cazul plăților pentru care nu este prevăzută scadenta, aceasta se stabilește de creditor prin înștiințarea debitorului cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de plată.

Sarcina urmăririi efectuării plăților în ordinea scadentei revine debitorului.

Articolul 7

Consiliile de administrație ale agenților economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, au obligația de a urmări și lua măsuri ca fondurile proprii ale acestora, inclusiv capitalul social, completate cu creditele bancare sau comerciale primite în condițiile legii, să asigure acoperirea financiară a mijloacelor fixe și circulante existente, precum și a disponibilităților bănești necesare activității curente și de investiții.

Articolul 8

Efectuarea unor plati într-o alta prioritate decît cea rezultată, potrivit scadentelor, se stabilește prin lege, în care vor fi prevăzute expres natura obligațiilor în cauza și perioada de aplicare a priorității respective.

Aceste plati se realizează sub control bancar.

Articolul 9

Începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, sînt considerați în incapacitate de plată agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, care au plati restante a căror scadenta a fost depășită cu 30 de zile calendaristice.

Incapacitatea de plată se constata și se comunică debitorului de orice creditor, după expirarea acestui termen.

Pentru obligațiile legale datorate de agenții economici bugetului de stat, starea de incapacitate de plată se constata și se comunică de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Articolul 10

La primirea comunicării potrivit art. 9, agentul economic debitor poate contesta starea de incapacitate de plată, constatată de creditor, la judecătoria în a carei raza teritorială are sediul, în termen de maximum 10 zile de la primirea comunicării.

Contestația se va soluționa cu procedura de urgenta, iar hotărîrea judecătoriei este definitivă.

După pronunțarea hotărîrii, creditorii pot acționa pentru lichidarea creanțelor prin urmărirea, potrivit legii, a elementelor de avere a debitorului în următoarea ordine: mijloace bănești, inclusiv disponibilitati în conturi bancare; produse; materii prime și materiale; mijloace fixe; creanțe și alte elemente patrimoniale.

Aplicarea acestei măsuri va fi comunicată de creditor debitorului în cauza, cît și organelor Ministerului Economiei și Finanțelor și Băncii Naționale a României.

Articolul 11

Agenții economici, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, vor asigura evidenta obligațiilor de plată pe scadente și vor depune lunar lista plăților restante și a situației financiare la organele Ministerului Economiei și Finanțelor și Băncii Naționale a României.

Articolul 12

Ministerul Economiei și Finanțelor și Banca Naționala a României vor analiza situația economico-financiară a agenților economici care înregistrează plati restante, indiferent de natura creditorului, și vor declara, în cazuri bine justificate, starea de incapacitate de plată a acestora.

Lista agenților economici aflați în stare de incapacitate de plată va fi data publicității.

Pînă la 31 ianuarie 1993, Banca Naționala a României va informa, trimestrial, Parlamentul cu situația, cauzele și măsurile necesare pentru eliminarea plăților restante ale agenților economici.

Articolul 13

În scopul achitării obligațiilor de plată și evitării extinderii blocajului financiar în economie, consiliile de administrație ale agenților economici aflați în stare de incapacitate de plată sînt obligate ca în cel mult 30 de zile de la apariția acestei situații sa ia, în ordine, următoarele măsuri:

a) analiza cu creditorii a unor posibilități de amînare a datoriilor, asanarea acestora prin concordate, fuziuni sau alte măsuri de ieșire din starea de încetare a plății;

b) analiza cu băncile a posibilităților de reesalonare a scadentei creditelor bancare sau de obținere a unor noi credite;

c) solicitarea aminarii cu maximum 60 de zile a plății impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, în condițiile prevăzute de lege;

d) solicitarea obținerii de credite bancare cu garanția Guvernului și aprobarea Parlamentului.

Articolul 14

În situația prevăzută de art. 13 lit. d), la agenții economici aflați în incapacitate de plată, pînă la începerea efectivă a activității Fondurilor Proprietății Private și a Fondului Proprietății de Stat, comisii ale Guvernului formate din reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor, băncilor, Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ai ministerului de resort vor analiza cauzele și, pe baza studiilor de fezabilitate, după caz, vor propune măsuri de restructurare, privatizare sau de declarare a stării de faliment.

Articolul 15

Constituie contravenție la normele privind constatarea și comunicarea incapacității de plată a agenților economici, următoarele fapte:

a) neefectuarea de către debitor a plăților în ordinea scadentei;

b) neasigurarea evidentei obligațiilor de plată pe scadente de către debitor;

c) necomunicarea de către creditor la organele prevăzute la art. 10 alin. 3 și 4 a măsurii de urmărire, conform prevederilor legale, a elementelor de avere a debitorului;

d) necomunicarea de către debitor a listei plăților restante conform art. 11 din prezenta lege.

Articolul 16

Contravențiile prevăzute la art. 15 din prezenta lege se sancționează după cum urmează:

a) cele de la lit. c), cu amendă de la 30.000 la 80.000 lei;

b) cele de la lit. a), b) și d), cu amendă de la 50.000 la 100.000 lei.

Sancțiunea poate fi aplicată și persoanelor juridice.

Articolul 17

Contravențiilor prevăzute de prezenta lege li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25-27.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de specialitate ale Ministerului Economiei și Finanțelor.

Articolul 18

Prevederile prezentei legi se aplică tuturor agenților economici, în afară cazurilor în care s-au stipulat prevederi exprese referitoare numai la agenții economici cu capital integral sau majoritar de stat.

Articolul 19

Guvernul și Banca Naționala a României urmează sa propună Parlamentului, pînă la data de 30 septembrie 1992, măsurile și soluțiile suplimentare corespunzătoare, care să asigure înlăturarea și prevenirea blocajului în lant.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 7 iulie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.