Legea nr. 303/2004

Justiția se înfăptuiește de judecători în numele legii și are ca scop apărarea ordinii de drept și garantarea respectării drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor.

Judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.

Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor.

Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile prezentei legi.

Judecătorii inamovibili pot fi mutați prin transfer, delegare, detașare sau promovare, numai cu acordul lor, și pot fi suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege.

Procurorii numiți de Președintele României se bucură de stabilitate, în condițiile prezentei legi și ale Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutați prin transfer, detașare sau promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi delegați, suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege.

Magistrații sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele deontologice ale profesiei de magistrat și să participe la formarea profesională continuă.

Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Magistraților le este interzis:

a) să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

b) să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;

c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome;

d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Prin derogare de la regula prevăzută la alin. (1) lit. c), magistrații pot fi acționari sau asociați ca urmare a legii privind privatizarea în masă.

Magistrații nu se subordonează scopurilor și doctrinelor politice.

Magistrații nu pot să facă parte din partide sau formațiuni politice și nici să desfășoare activități cu caracter politic.

Magistrații sunt obligați ca în exercitarea atribuțiilor să se abțină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.

Magistrații nu își pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

Magistraților nu le este permis să comenteze sau să justifice în presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluțiile date în dosarele rezolvate de ei.

Magistrații nu pot să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanțe sau parchete decât acelea în cadrul cărora își exercită funcția și nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.

Magistraților le este permis să pledeze, în condițiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenților și descendenților, ale soților, precum și ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar și în asemenea situații însă magistraților nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influența soluția instanței de judecată sau a parchetului și trebuie să evite a se crea aparența că ar putea influența în orice fel soluția.

Magistrații pot participa la elaborarea de publicații sau studii de specialitate, a unor lucrări literare ori științifice sau la emisiuni audiovizuale, cu excepția celor cu caracter politic.

Magistrații pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaționale, cu acordul conducătorului instanței sau al parchetului.

Magistrații pot fi membri ai societăților științifice sau academice, precum și ai asociațiilor sau fundațiilor care au scop științific ori profesional.

Admiterea la Institutul Național al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenței și egalității, exclusiv pe bază de concurs.

La concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept;

c) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;

d) cunoaște limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății.

Concursul de admitere se organizează anual la data și locul stabilite de Institutul Național al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul, modul de desfășurare a concursului de admitere și numărul de locuri scoase la concurs se aduc la cunoștință printr-un comunicat de presă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii, cu cel puțin 90 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

Consiliul Superior al Magistraturii stabilește în fiecare an numărul de cursanți, în funcție de posturile de judecători și procurori vacante, precum și de cele care vor fi înființate.

Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 13 alin. (2) se realizează de comisia de admitere.

Rezultatele concursului se afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii și se aduc la cunoștință publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii.

Candidații nemulțumiți de rezultatele concursului pot formula contestații în termen de 3 zile de la afișare la comisia de soluționare a contestațiilor. Aceasta le va soluționa în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție.

Formarea profesională inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii constă în pregătirea teoretică și practică a auditorilor de justiție pentru a deveni judecători sau procurori.

Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 2 ani. După primul an de cursuri, auditorii de justiție optează, în ordinea mediilor și în raport cu numărul posturilor, pentru funcția de judecător sau procuror.

În perioada cursurilor, auditorii de justiție efectuează stagii de practică în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, asistă la ședințele de judecată și la activitatea de urmărire penală, pentru a cunoaște în mod direct activitățile pe care le desfășoară magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Programul de formare profesională a auditorilor de justiție se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.

Auditorii de justiție beneficiază de o indemnizație lunară corespunzătoare funcției de magistrat stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.

Indemnizația auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru magistrații stagiari.

Indemnizațiile auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii.

Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în magistratură.

Prevederile alin. (1)-(4) se aplică și auditorilor de justiție proveniți din alte țări, pe baza înțelegerilor încheiate cu ministerele de justiție din țările respective.

Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiție de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Național al Magistraturii se sancționează disciplinar.

Sancțiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiție sunt:

a) avertismentul;

b) diminuarea indemnizației cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni sau proporțional cu numărul absențelor nemotivate, dacă acestea depășesc 8 ore într-o lună;

c) exmatricularea din Institutul Național al Magistraturii.

Avertismentul se aplică, în scris, de directorul Institutului Național al Magistraturii și poate fi contestat la consiliul științific al institutului.

Sancțiunile prevăzute la alin. (2) lit. b) și c) se aplică de consiliul științific al Institutului Național al Magistraturii.

Hotărârile consiliului științific prevăzute la alin. (3) și (4) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.

În cazul exmatriculării din Institutul Național al Magistraturii, cel sancționat este obligat să restituie indemnizația și cheltuielile de școlarizare.

Procedura de constatare a abaterilor și de aplicare a sancțiunilor disciplinare se stabilește prin Regulamentul Institutului Național al Magistraturii.

După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Național al Magistraturii, auditorii de justiție susțin un examen de absolvire, constând în probe teoretice și practice, prin care se verifică însușirea cunoștințelor necesare exercitării funcției de judecător sau de procuror.

Auditorii de justiție care au promovat examenul prevăzut la alin. (1) vor fi numiți, potrivit legii, de regulă, în funcțiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul Institutului Național al Magistraturii.

Auditorii de justiție care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susținerea acestuia la următoarea sesiune organizată de Institutul Național al Magistraturii. În cazul în care auditorul de justiție nu se prezintă, în mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca magistrat și este obligat să restituie indemnizația și cheltuielile de școlarizare.

Absolvenții Institutului Național al Magistraturii sunt obligați să îndeplinească timp de 6 ani funcția de judecător sau de procuror.

În cazul în care un magistrat absolvent al Institutului Național al Magistraturii este eliberat din funcție înainte de expirarea perioadei de 6 ani, din inițiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să restituie indemnizația de auditor de justiție și cheltuielile de școlarizare efectuate cu formarea sa, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).

Judecătorii stagiari și procurorii stagiari sunt numiți în funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza rezultatelor obținute la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii.

Judecătorii stagiari și procurorii stagiari pot fi numiți în funcție numai la judecătorii sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea.

Durata stagiului este de 3 ani.

În perioada stagiului, judecătorii și procurorii sunt obligați să continue formarea profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de președintele judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanță.

Conducerea instanțelor și a parchetelor este obligată să asigure toate condițiile pentru buna desfășurare a stagiului.

Judecătorii stagiari au dreptul să facă parte din completul de judecată numai alături de un judecător inamovibil.

Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanță, să efectueze și să semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate.

Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea magistraților stagiari întocmește anual un referat de evaluare individuală privind însușirea cunoștințelor practice specifice activității de judecător sau de procuror.

În vederea prezentării la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare individuală cuprinde în mod obligatoriu avizul consultativ al președintelui curții de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

După încheierea perioadei de stagiu, magistrații stagiari sunt obligați să se prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care magistratul stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare.

Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calității de judecător stagiar sau de procuror stagiar.

Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate susține acest examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

După trecerea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să efectueze din nou stagiul, potrivit legii.

Examenul de capacitate al magistraților stagiari se organizează anual de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii.

Data, locul și modul de desfășurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, precum și pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii, cu cel puțin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.

Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoțite de referatele de evaluare și de celelalte acte necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al magistraților stagiari, se depun la Institutul Național al Magistraturii în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului.

Comisia pentru examenul de capacitate este alcătuită din judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, judecători de la curțile de apel, procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel, cadre didactice din învățământul juridic universitar acreditat sau din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

Comisiile pentru examenul de capacitate sunt alcătuite, după caz, din judecători, respectiv procurori, precum și din cadre didactice din învățământul juridic universitar acreditat.

Examenul de capacitate constă în verificarea cunoștințelor teoretice și practice prin probe scrise și orale.

Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituționale ale statului de drept, instituțiile de bază ale dreptului, organizarea judiciară și Codul deontologic al magistraților. La susținerea probelor orale participă cel puțin 3 membri ai comisiei prevăzute la art. 26 alin. (1).

Probele cu caracter practic constau în soluționarea de spețe și întocmirea de acte judiciare, distincte pentru judecători și procurori, în funcție de specificul activității acestora.

Rezultatele examenului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidaților, care se afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii și se aduc la cunoștință publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii.

După întocmirea tabelului de clasificare a candidaților, Consiliul Superior al Magistraturii validează examenul de capacitate, în prima ședință care urmează afișării rezultatelor.

Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege sau de regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârșirii unor fraude.

După validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă aceste instanțe se publică de îndată, separat pentru judecători și procurori, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și se afișează la sediile instanțelor și parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.

Candidații declarați admiși la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor, să-și aleagă posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Judecătorii stagiari pot opta numai pentru posturi de judecător, iar procurorii stagiari numai pentru posturi de procuror.

Candidatului care nu și-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut la alin. (2) i se propune, din oficiu, un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie.

La medii egale are prioritate la alegerea postului, în următoarea ordine, deținătorul titlului de doctor în drept, cel care are o vechime mai mare în magistratură ori magistratul care funcționează la instanța sau parchetul pentru care a optat.

Repartizarea pe posturi se afișează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor și al parchetelor, se comunică persoanelor interesate și se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

Judecătorii inamovibili și procurorii care se bucură de stabilitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Propunerile de numire se fac în cel mult 3 luni de la data validării examenului de capacitate.

În perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de către Președintele României, magistrații în funcție primesc salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de magistrat stagiar.

Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit prezentei legi, precum și avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.

În termen de cel mult 3 luni de la data validării concursului prevăzut la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror a candidaților admiși.

După numirea în funcția de magistrat, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Național al Magistraturii.

Judecătorii Curții Constituționale care, la data numirii, aveau funcția de judecător sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deținut anterior.

Profesorii universitari din învățământul juridic superior acreditat, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de magistrat sau magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție cel puțin 5 ani de la numire în condițiile legii și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite în magistratură fără concurs.

Înainte de a începe să-și exercite funcția, judecătorii și procurorii depun următorul jurământ: "Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire."

Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcție.

Jurământul se depune în ședință solemnă, în fața magistraților instanței sau, după caz, ai parchetului la care a fost numit magistratul, după citirea actului de numire.

Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de conducătorul instanței sau, după caz, al parchetului și de doi dintre magistrații prezenți, precum și de cel care a depus jurământul.

Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcție în cadrul corpului magistraților.

Actele efectuate de magistrat înainte de depunerea jurământului sunt nule.

Formarea profesională continuă a magistraților constituie garanția independenței și imparțialității în exercitarea funcției.

Formarea profesională continuă trebuie să țină seama de dinamica procesului legislativ și constă, în principal, în cunoașterea și aprofundarea legislației interne, a documentelor europene și internaționale la care România este parte, a jurisprudenței instanțelor judecătorești și a Curții Constituționale, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Comunităților Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice ale profesiei de magistrat, precum și în abordarea multidisciplinară a instituțiilor cu caracter de noutate.

Magistrații participă, cel puțin o dată la 3 ani, la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Național al Magistraturii, de instituții de învățământ superior din țară sau din străinătate ori la alte forme de perfecționare profesională.

Consiliul Superior al Magistraturii aprobă anual, la propunerea Institutului Național al Magistraturii, programul de formare profesională continuă a magistraților.

Formarea profesională continuă a magistraților se realizează ținându-se seama de necesitatea specializării lor.

În cadrul fiecărei curți de apel și în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se organizează periodic activități de formare profesională continuă, constând în consultări, dezbateri, seminarii, sesiuni sau mese rotunde, cu participarea Institutului Național al Magistraturii. Tematica acestora se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.

Președintele curții de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel desemnează magistrații care răspund de organizarea activității de formare profesională continuă a magistraților de la curtea de apel și instanțele din circumscripția acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângă curtea de apel și parchetele subordonate.

Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională a magistraților, activitatea acestora este supusă anual unei evaluări privind îndeplinirea cu celeritate a lucrărilor, practica de casare sau, după caz, infirmările de soluții, obligația de formare profesională continuă, comportamentul în cadrul raporturilor de serviciu și îndeplinirea celorlalte îndatoriri profesionale prevăzute de lege.

Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de comisii constituite în circumscripția curții de apel, respectiv a parchetului de pe lângă curtea de apel, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, separat pentru judecători și procurori.

Evaluarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul Național Anticorupție se face de comisii constituite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

Criteriile de evaluare a activității profesionale a magistraților sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Regulamentul privind procedura de evaluare a activității profesionale a magistraților se aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin raportul de evaluare a activității profesionale a magistratului, întocmit de comisiile prevăzute la art. 37 alin. (2) sau (3), se poate acorda unul dintre calificativele: foarte bine, bine, satisfăcător sau nesatisfăcător.

Judecătorii sau procurorii nemulțumiți de calificativul acordat pot face contestație la secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În soluționarea contestației, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii pot cere conducătorului instanței sau parchetului ori comisiilor prevăzute la art. 37 alin. (2) sau (3) orice informații pe care le consideră necesare, iar citarea magistratului pentru a fi audiat este obligatorie.

Hotărârile secțiilor pot fi atacate la plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță de judecată, sunt definitive și irevocabile.

Magistrații care primesc calificativul nesatisfăcător sunt obligați să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Național al Magistraturii.

Magistrații care primesc calificativul satisfăcător în urma a două evaluări consecutive sunt obligați să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Național al Magistraturii.

Cursurile prevăzute la alin. (1) și (2) se încheie prin susținerea unui examen, în condițiile prezentei legi.

Magistratul care primește în urma a două evaluări consecutive calificativul nesatisfăcător sau care nu a promovat examenul prevăzut la alin. (3) este eliberat din funcție pentru incapacitate profesională de către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Evoluția carierei de magistrat de la intrarea în magistratură până la încetarea funcției se consemnează în fișa din dosarul profesional, care se întocmește și se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.

Datele conținute în dosarul profesional sunt confidențiale, în condițiile prevăzute de lege.

Magistratul are acces la propriul dosar profesional și poate obține copii ale actelor existente în dosar.

Consiliul Superior al Magistraturii constituie și actualizează o bază de date cuprinzând magistrații care s-au remarcat în activitatea lor profesională.

În aprecierea activității profesionale se acordă importanță următoarelor criterii:

a) rezultatele evaluărilor activității profesionale a magistratului;

b) deținerea de titluri și grade academice sau didactice în învățământul juridic superior;

c) absolvirea unor cursuri de specializare;

d) susținerea de comunicări științifice, referate sau alte lucrări în cadrul unor congrese, seminarii, mese rotunde sau al altor forme de dezbatere științifică;

e) publicarea de lucrări de specialitate juridică;

f) deținerea unor funcții de specialitate în institute de cercetare interne sau internaționale;

g) cunoașterea unor limbi străine;

h) deținerea cunoștințelor de operare pe calculator;

i) orice alte asemenea elemente care pot caracteriza cariera magistratului.

Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în baza de date prevăzută la alin. (1) se realizează în condițiile legii.

În cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, președintele curții de apel, la propunerea președintelui respectivei instanțe din circumscripția acelei curți de apel, poate delega, cu acordul lor, judecători de la alte instanțe din circumscripția menționată.

Delegarea judecătorilor curților de apel se dispune, cu acordul lor, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea președintelui curții de apel, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1).

În interesul serviciului, procurorii pot fi delegați de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Delegarea magistraților se poate face pe o perioadă de cel mult 60 de zile și poate fi prelungită cu acordul magistratului cel mult 60 de zile într-un an.

Pe perioada delegării magistrații beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege.

Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune detașarea magistraților, numai cu acordul scris al acestora, la alte instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia ori la alte autorități publice.

Durata detașării este cuprinsă între 6 luni și 3 ani. Detașarea poate fi prelungită pentru o durată de până la 3 ani, o singură dată, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1).

În perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de magistrați și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este detașat magistratul sunt inferioare celor de care acesta beneficiază în calitatea sa de magistrat, el își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești ale funcției de magistrat pe care o deține.

După încetarea detașării, magistratul revine la postul deținut anterior.

Magistratul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:

a) când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa;

b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-și exercite funcția în mod corespunzător.

Suspendarea din funcție a magistratului se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.

În perioada suspendării din funcție, magistratului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.

În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. a), Consiliul Superior al Magistraturii comunică de îndată magistratului și conducerii instanței sau parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție.

Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal față de magistrat, suspendarea din funcție încetează, iar magistratul este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și i se recunoaște vechimea în magistratură pentru această perioadă.

În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. b), boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea președintelui instanței sau, după caz, a conducătorului parchetului, iar suspendarea din funcție se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită în condițiile art. 13 alin. (2) lit. e).

După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a magistratului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune Președintelui României eliberarea sa din funcție.

În perioada suspendării, magistratului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.

Magistrații sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, potrivit legii;

c) transfer într-o altă funcție, în condițiile legii;

d) incapacitate profesională;

e) ca sancțiune disciplinară;

f) condamnarea definitivă a magistratului pentru o infracțiune;

g) neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2).

Eliberarea din funcție a magistraților se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În situația prevăzută la alin. (1) lit. e), Consiliul Superior al Magistraturii comunică hotărârea de aplicare a sancțiunii rămasă irevocabilă Administrației Prezidențiale, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție de către Președintele României.

Eliberarea din funcție a magistraților stagiari se face de Consiliul Superior al Magistraturii.

În cazul în care magistratul cere eliberarea din funcție prin demisie, Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă prezența magistratului este necesară.

Magistratul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau a parchetelor.

Magistrații pot fi menținuți în funcție, după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 68 de ani, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea președintelui curții de apel sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție.

În mod excepțional, magistrații pensionați pentru limită de vârstă pot fi reîncadrați în funcție până la împlinirea vârstei de 68 de ani, cu respectarea procedurii prevăzute la alin. (1).

Prim-magistratul-asistent, magistrații-asistenți șefi și magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție fac parte din corpul magistraților și se bucură de stabilitate.

Magistrații-asistenți sunt numiți și promovați în funcție de Consiliul Superior al Magistraturii, pe bază de concurs.

Condițiile generale de numire a magistraților-asistenți sunt cele prevăzute pentru funcția de magistrat.

Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistrații-asistenți șefi cu o vechime de cel puțin 4 ani în această funcție.

Magistrații-asistenți șefi gradul III sunt promovați dintre magistrații-asistenți cu cel puțin 3 ani vechime în această funcție. După o perioadă de 2 ani ca magistrați-asistenți șefi pot fi trecuți în gradul II și după alți 5 ani în gradul I.

Magistrații-asistenți gradul III sunt numiți fără concurs dintre judecătorii sau procurorii cu o vechime în magistratură de cel puțin 4 ani. După o perioadă de 3 ani în această funcție, magistrații-asistenți pot fi trecuți în gradul II, iar după alți 3 ani în gradul I.

Magistrații-asistenți gradul III pot fi numiți, prin concurs, și dintre avocați, notari, consilieri juridici, cadre didactice din învățământul superior cu o vechime de cel puțin 6 ani, precum și grefieri cu studii superioare juridice de la curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime de cel puțin 10 ani.

Prim-magistratul-asistent are următoarele atribuții:

a) coordonează activitatea magistraților-asistenți din secții și a funcționarilor din Cancelaria Înaltei Curți de Casație și Justiție;

b) ia parte la ședințele Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Completului de 9 judecători, ca instanță disciplinară.

Prim-magistratul-asistent are și alte atribuții stabilite prin Regulamentul privind organizarea administrativă și funcționarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.

Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.

Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a magistratului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

Nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârșirea erorii judiciare de către magistrat.

Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva magistratului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

Termenul de prescripție a dreptului la acțiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.

Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a unui magistrat, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către acesta a unor abateri disciplinare.

Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.